Cronică pe răbojul timpului

Bursucani – locul în care s-a născut un Sfânt

Undeva, la „Poarta Cerului”, există un loc care se cheamă Bursucani. Şi cine ştie dacă am fi ajuns vreodată prin acest cătun, de nu am fi auzit – în primăvara anului 2008 – de canonizarea de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a celor nouă Sfinţi Cuvioşi Români; între aceştia şi Sfântul Rafail de la Agapia Veche, prăznuit pe 21 iulie.

Între puţinele date care se ştiu despre acest „prieten şi casnic” al lui Hristos este că s-a născut în satul Bursucani, pe atunci, „în ţinutul Bârlad”.

Astăzi, satul Bursucani este parte componentă a comunei Bălăbăneşti, judeţul Galaţi, iar acest sat cuprinde şi cătunul Zimbru, o aşezare care altădată era sfinţită de paşii călugărilor.

Ambele toponime – de Bursucani (iniţial i s-a spus Bursuc) şi Zimbru – vin de la bursucii şi zimbrii care convieţuiau în codrii mari şi deşi din apropierea Adamului, reţinem din „Cartea judeţului Covurlui”, semnată la 1891 de Moise N. Pacu.

Ce nu ştiam noi până în 2008

Istoria celor trei aşezări gălăţene se împleteşte cu faptele alese ale unor călugări ce s-au nevoit prin aceste locuri în vremurile de demult, deşi date despre atestarea frumoasei aşezări Bursucani sunt de-abia din anul 1760, potrivit sursei menţionate.

Însă canonizarea Sfântului Rafail de la Agapia, născut la anul 1560, pe pământul satului Bursucani, duce existenţa acestei aşezări cu cel puţin două veacuri mai devreme.

Cuviosul a fost canonizat în anul 2008 şi atunci am aflat că s-a născut la mijlocul celui de-al XVI-lea veac, la Bursucani. Din acel an, localnicii au aflat că pământul în care s-au născut şi au crescut este

sfinţit de paşii unui Sfânt; de atunci, ei privesc cu mai multă încredere către Cer…

În cer, Sfântul Rafail s-a născut la Mănăstirea Agapia Veche şi actul sinodal de canonizare al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ne spune că era cinstit încă din veacul al XVII-lea ca sfânt; că însuşi Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei (1624-1693) a căutat Sfintele sale Moaşte spre a le săruta şi a se închina. Cuviosul Rafail de la Agapia Veche este pomenit în Condica Sfântă şi în pomelnicele vechi ale mănăstirii, fiind numit Fericitul Stareţ Rafail.

Biserica din Bursucani – lut „căptuşit” cu piatră

* Pagini de istorie veche *

De trei ani, creştinii din Bursucani – localitate aşezată pe o culme de deal ce urcă înspre cătunul Zimbru – freamătă în rugăciune. În vara anului 2010, după aproximativ doi ani de lucru intens, Arhiereul locului – Înalt Prea Sfinţitul Casian – a resfinţit Biserica din Bursucani.

Apelăm iarăşi la surse şi reţinem că potrivit lui Moise N. Pacu, la sfârşitul veacului al XIX-lea, în cele două localităţi (Bursucani cu 170 de case, iar Zimbru cu 20, împreună numărau 618 suflete, astăzi sunt 620 de suflete) erau două biserici: cea din Bursucani are hramul „Sfinţii Arhangheli” şi este făcută din vălătuci, „căptuşită cu scândură, acoperită cu şindrilă”.

La acea vreme „locaşul era în stare mediocră”. A doua biserică este Schitul Zimbru şi îl are drept Ocrotitor pe Sfântul Mucenic Gheorghe. Ambele datează din anul 1825.

* Pagini de istorie nouă *

În anul 2008, cu binecuvântare arhierească, părintele Cezar Gagiu, paroh în comuna Rădeşti, a demarat un program de restaurare a Bisericii „Sfinţi Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Bursucani; misiune împlinită în vara anului 2010, de părintele paroh Cezar Gagiu.

În 21 iulie, Anul Domnului 2010, chiar de hramul Sfântului Rafail de la Agapia, vechiul locaş din lut a fost restaurat; prin tehnici moderne, pereţii din lut au fost încorporaţi în ciment. Este între puţinele biserici monument care sunt zidite din pământ.

„Premergător resfinţirii, a fost restaurată catapeteasma, despre care se ştie că a fost adusă de la fostul Schit Zimbru, locaş desfiinţat în vremea comuniştilor, ne spunea părintele Cezar Gagiu. Acum slujesc şi la această biserică fără teama că pereţii se vor dărâma; simultan lucrăm încă la ridicarea Schitului Zimbru…”

Chilia Sfântului Rafail din Bursucani

În curtea Bisericii din Bursucani – aşezare aruncată pe o culme de deal – este şi o chilie albă, restaurată şi ea. Astăzi râde în soare, fiind amenajată după tradiţia locului, iar Arhiereul Dunării de Jos a numit-o „Chilia Sfântului Rafail”. Laviţa, soba, masa rotundă sunt pregătite pentru oaspeţii care vin de la drum lung.

În vase de lut, apa limpede de izvor te îmbie să te aşezi puţin şi să stai la sfat cu Sfântul Rafail de la Bursucani. Să-i ceri sfat… Şi să afli că unicul Izvor care nu seacă niciodată este Hristos. Şi apoi să-l întrebi iară pe Sfânt… Cum să faci, cum să te porţi în astă lume plină de ispite, de nevoi, de nedreptăţi?…

Aşezarea Bursucani este astăzi înseninată de viaţa acestui Sfânt Cuvios, mărturie grăitoare a faptului că la Bursucani, Zimbru, Adam, şi nu numai, istoria se împleteşte cu sfinţenia. Prin aceste locuri, Dumnezeu a îndepărtat negura vremii de pe icoane. Încet, încet şi din mintea creştinilor…

Autor:Maria Stanciu / 22 ianuarie 2011

Sursa: Viața Liberă Galați