Progym Gheorghieni – Dunărea Galaţi 3 – 4

După ce au pierdut meciul din 23 septembrie 2010 de la Miercurea Ciuc, cu echipa campioană la hochei pe gheaţă, gălăţenii şi-au revenit a doua zi, astfel încât au încheiat meciul de vineri, 24 septembrie, cu o victorie în faţa celor de la Progym Gheorgheni, acumulând primele trei puncte din campionat.

Prima repriză le aduce harghitenilor scorul de 3-2. Cei care marchează pentru Dunărea sunt Boris Ruzicka, cu pasă de la Eduard Hartmann în minutul 7:15, iar în minutul 14:01 înscrie Attila Tanko cu o pasă de la Cătălin Geru.

În repriza a doua Galaţiul egalează prin slovacul Eduard Hartmann, primind pasa de la conaţionalul său, Boris Ruzicka. Juraj Zemko, servit de Michal Benadik, închide tabela meciului cu îmbucurătorul scor pentru CSM Dunărea Galaţi de 3-4.

Echipa de hochei pe gheaţă, seniori Dunărea Galaţi:

1. Hartmann Eduard (venit din Liga Slovacă – Dukla Trencin)

2. Ruzicka Boris (venit din Liga Slovacă – Dukla Trencin)

3. Zemko Juraj (venit din Liga Slovacă – Dukla Trencin)

4. Gavac Stanislav (venit din Liga Slovacă – Dukla Trencin)

5. Benadik Michal (venit din Liga Slovacă – Dukla Trencin)

6. Porubsky Tomas (venit din Liga Slovacă – Dukla Trencin)

7. Radu Viorel (fost portar al Echipei Naţionale de Seniori)

8. Andrei Nuţu (fost component al Echipei Naţionale de Seniori)

9. Geru Cătălin (fost căpitan al Echipei Naţionale de Seniori)

10. Tanko Attila (component al Echipei Naţionale de Seniori)

11. Elekes Levente (component al Echipei Naţionale de Seniori)

12. Veress Istvan

13. Vlase Valentin

14. Secuianu Felician

15. Necula Mircea (component al Echipei Naţionale de Tineret)

16. Andrei Marius

17. Berdilă Cătălin (component al Echipei Naţionale de Tineret)

18. Manole Silviu (component al Echipei Naţionale de Juniori)

19. Hamza Ionuţ (component al Echipei Naţionale de Juniori)

20. Păpădie Andrei

21. Glovaţchi Iulian (component al Echipei Naţionale de Tineret)

22. Munteanu Alexandru (component al Echipei Naţionale de Juniori)

23. Mironov Vasile

24. Dan Gabriel

Antrenori:

1. Hartmann Eduard – principal

2. Munteanu Cristi – secund

3. Trandafir Marius – secund

Autor: Tania Scurtu-Munteanu

Monografie şi 12 nunţi de aur, Bălăbăneşti – 550 de ani

* Numele savantului Ştefan Procopiu şi cel al prozatorului Lică Rugină, denumiri pentru câţiva kilometri de drum naţional *

Se prefigurează, pentru Bălăbăneşti, una dintre cele mai ample sărbători organizate în ultima jumătate de secol în această comună, prilejuită, după cum am aflat de la profesorul Neculai Pământ, de împlinirea a 550 de ani de la prima sa atestare documentară.

Pe 16 octombrie, sfidându-se criza economică, se va da întâietate elogierii vechimii aşezării, sublinierii a tot ceea ce a reprezentat de-a lungul vremii valoare de Bălăbăneşti. Ca dominantă şi sursă de emoţii, întâlnire cu fiii satului.

Va fi dezvelită o placă comemorativă dedicată personalităţii lui Gheorghe Taşcă (1875-1951), profesor universitar şi om politic, fost ministru plenipotenţiar al României la Berlin, membru corespondent al Academiei Române, aruncat în 1950 în închisoarea de la Sighet, unde va muri după un an.

La biserică, slujbă religioasă. Va fi oficiată de Sfinţia Sa Petru Moraru, semen de-al nostru care înainte de a fi îmbrăcat haina preoţească a fost – ţineţi-vă bine! – aviator.

E unic în România. Vrednic întru Hristos, s-a ocupat de imaginea bisericii din Bălăbăneşti cu o tragere de inimă adevărată, sporindu-i forţa de a-i face pe oameni mai buni.

Va mai fi lansată „Monografia comunei Bălăbăneşti” (410 pagini, se află într-un stadiu avansat de pregătire pentru dat la tipar). Este semnată de Neculai Pământ, Delia Guţă, inginer cadastral, fiica profesorului Pământ, şi de inginerul Florin Munteanu, din Canada.

Primarul Dorin Codreanu va înmâna diplome de fidelitate celor care, în 2010, în calitate de soţ şi soţie, împlinesc 50 de ani de convieţuire în doi. Va fi ca la o trecere în revistă a mai multor nunţi de aur! În total, 12, din care patru de la Bălăbăneşti.

Se vor mai acorda, oficial, de către Consiliul Local, 12 titluri de „Cetăţean de onoare al comunei Bălăbăneşti”.

Am reţinut, din listă, numele Silviei Adamec (născută Şuşnea), stabilită în Belgia, cu iscălitura pusă pe copertele a patru cărţi, al poetului Ion Zimbru, membru al Uniunii Scriitorilor din România, colaborator de marcă al ziarului „Viaţa liberă, al lui Ion Bodea, fost comisar-şef la Inspectoratului de Poliţie al judeţului Iaşi…

Tot pe 16 octombrie e programată atribuirea de denumiri la două importante segmente de drum naţional, după cum urmează: pentru cel care traversează satul Bălăbăneşti, Ştefan Procopiu (1890-1972, savant; mama sa, fiică a lui „moş Taşcă”), iar pentru cel de la intrarea până la ieşirea din Bursucani, numele regretatului prozator şi publicist Lică Rugină.

Din păcate, spaţiul nu ne îngăduie să enumerăm toate manifestările trecute în program. Ca încheiere, invitaţia la masa festivă, apoi la bal. „Vrem ca invitaţii noştri să se simtă, ne-a asigurat profesorul Pământ, ca la un bal din anii interbelici”.

„Se va cânta numai la instrumente tradiţionale. Mă gândesc să-l aduc la Bălăbăneşti inclusiv pe lăutarul din Drăguşeni care cântă, la mijlocul horei, din ţambalul său atârnat de gât…”.

Sursa: http://www.viata-libera.ro/articol-Balabanesti_-_550_de_ani_2.html

Autor: Ion Trif Pleşa

Invidia

Într-o zi, vecinul nostru de bloc şi-a luat un aparat de aer condiţionat. Era un zăduf îngrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer condiţionat şi nici bani ca să ne cumpărăm unul. Sufeream de căldura şi de invidie. Aveam însă o bibliotecă. Ne-am uitat în ea şi am scos cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o pagină-două despre bine şi sensul vieţii şi, deşi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.

Ceva mai târziu, vecinul şi-a deschis un butic şi a început să umble îmbrăcat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi.

Nu-i nimic – ne-am zis liniştiţi, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-am dispreţuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai târziu, vecinul a schimbat Meganul pe Merţan. Nu ne-a păsat, căci şi noi îl schimbaserăm deja pe Platon cu Aristotel. Şi-a luat şi un 4×4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a făcut să zâmbim împăcaţi.A mai trecut o vreme şi vecinul şi-a luat nevastă nouă: blondă, frumoasă, tânără. Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia după Ioan. Vecinul şi-a îmbrăcat soaţa cu o garderobă întreagă si cu blănuri, başca bijuteriile. Noi ne-am îmbrăcat spiritul citind din Eclesiast. În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la şosea cu gard mare, bodyguard şi piscină. Am rezistat şi de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vilă – la munte. După ce am văzut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia – la mare: am recurs la Învierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgameş, Ghandi şi Declaraţia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simţit cu mult mai bine.

L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoţia cu o porţie de Caragiale. L-au dat a doua oară cu mare succes: am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov şi Cazul Wagner al lui Nietzsche.Aşa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul îşi lua case, maşini, iahturi, femei. Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era strânsă, dar echilibrată. În sfârşit, într-o zi l-au aratat cu catuşe la mâini, umflat de DNA. Am răsfoit atunci fericiţi  Apocalipsa. Dar peste vreo două săptămâni, vecinul nostru era eliberat şi chiar şi-a anunţat candidatura pe listele unui partid majoritar.

Scârbiţi, ne-am uitat în bibliotecă. N-am mai văzut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia oară ne-am uitat cu atenţie. Acelaşi rezultat: citiserăm toate cărţile.

Şi atunci ne-a cuprins invidia…

Popor roman, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?

 Autor: Dan Puric

Sursă: http://www.bruxellesmission.org

O zi de septembrie, de neuitat!

Deşi era încă zi de vacanţă, duminică 5 septembrie 2010, la şcoala gimnazială ”Dumitru I. Ghimuş” din Lungeşti, comuna Bălăbăneşti a fost mare agitaţie. Elevi, însoţiţi de părinţi, cadre didactice şi numeroşi oaspeţi – toţi si-au dat întâlnire pentru a comemora trecerea la cele veşnice a profesorului Dumitru A. Ghimuş.

Profesorul Dumitru A. Ghimuş şi-a petrecut ultimii ani din viaţă departe de ţinuturile natale, în Franţa. A plecat dintre noi mistuit de dorul de ţară şi de grija pentru locuitorii satului Lungeşti dar mai cu seama pentru elevii şcolii din localitate. Fiind direct descendent al patronului spiritual al şcolii din localitate, regretatul profesor, a acordat în ultimii zece ani sprijin material(mobilier) şi financiar instituţiei.

Un merit deosebit l-a avut d-l profesor în calitate de fondator al ,,fundaţiei socio-culturale Ghimuş” ale carei baze au fost puse imediat după revoluţia din 1989 şi care avea ca obiectiv dezvoltarea satului Lungeşti.

Pentru a comemora un an de la trecerea în nefiinţă a distinsului profesor o parte din descendenţii familiei domniei sale sub îndrumarea d-nei doctor în ştiinte medicale Iulia Ştefănescu, elevii şcolii din Lungeşti , foşti şi actuali profesori, locuitori ai satului s-au reunit în faţa bustului fostului primar de Lungeşti şi deputat de Tutova – Dumitru I. Ghimuş. O slujbă de pomenire oficiată în tradiţia ortodoxă de către preotul paroh Marian Nacu şi preotul Iulian Ghimuş, nepot al celui consemnat, s-a desfăşurat în curtea şcolii, lângă monumentul ce străjuieşte unitatea de învăţământ încă din anul 1937. .

Elevii şcolii au intonat cântece religioase şi câteva melodii pe versuri patriotice care, cu siguranţă, i-au umplut sufletul de bucurie celui plecat dintre noi, acolo unde se odihneşte pe vecie.

Ziua de 5 septembrie 2010 a însemnat pentru elevii şcolii “Dumitru I. Ghimuş” un prilej de a-şi lua rămas bun de la vacanţa mare.

Încă din vară s-au hotărât să organizeze în seara acestei zile un foc de tabară la marginea satului, în locul numit “La plop”. Ajutaţi de părinţi şi profesori s-au pus pe treabă. ….. Multe jocuri, concursuri organizate ad-hoc, voie bună şi distracţie pe măsură au adus clipe de bucurie copiilor şi însoţitorilor. Toţi participanţii au fost deosebit de încântaţi.

Manifestările, care au marcat ziua de 5 septembrie 2010, au fost susţinute de cadrele didactice ale şcolii din localitate, localnici şi elevi. şi părinţii elevilor. Menţionăm pe d-na director coordonator Alina Podaşcă, actualele cadre didactice ale şcolii – Cristina Podaşcă şi Vasile Angheluţă şi fostele cadre didactice, în prezent pensionari – Maria Angheluţă şi Corneliu Codreanu.

Am dori să aducem mulţumiri elevilor care s-au ocupat de organizarea focului de tabară în mod special celor din clasa a-VII-a care au acţionat sprijiniţi de părinţii lor.

Acestora şi tuturor colegilor lor le dorim un an şcolar cu rezultate cât mai bune pentru a putea trece cu succes într-o nouă etapă de învăţământ.

Toţi participanţii – oaspeţi, elevi şi cadre didactice prezenţi la manifestările din 5 septembrie 2010 şi-au dat următoarea întâlnire pe 26 octombrie la o nouă acţiune comună care va marca cea de-a IX-a ediţie a zilei şcolii “Dumitru I. Ghimuş”, din Lungeşti.

Articol realizat de: prof. Maria Angheluţă

5 septembrie 2010

Scrisoare pentru urmaşi

Am găsit, cu aproape un an în urmă, următorul text publicat în „Documenta Romaniae Historica”, seria A, Moldova, vol. I, pag.177, doc.125, 1434(6942) ianuarie 29, (Suceava):

„6942(1434) ghenarie 29,

Ispisoc de la domnul Ştefan voievod, cu tălmăcire lui întăritori slugii sale Gruban pe satile lângă Bârlad; Şuşneştii, undi eşti Ştefan, şi Tămaşul, şi pe din sus, Cărăpciuneştii şi Cracovăţ, (lipsă) săliştea lui Mihai Bărbosul”

Am încercat pe diverse căi, fără rezultat, (scris, telefonic şi mărturii orale de la persoane în vârstă) să aflu dacă Şuşneştii, au format vreodată, din punct de vedere administrativ, un sat separat de Bălăbăneşti sau Româneşti, pentru că la vârsta mea şi nevăzător, nu mă mai pot deplasa la faţa locului. S-ar putea ca Şuşneştii să reprezinte doar un cartier al satului Bălăbăneşti, aşa cum sunt Tăşculeştii, Macsineştii sau Bejenarii. În acest caz prima atestare documentară a satului Bălăbăneşti, nu ar mai fi în timpul domniei lui Ştefan cel Mare(1460), ci din timpul lui Ştefan fiul lui Alexandru cel Bun, deci cu 26 de ani mai devreme.

Marele dicţionar geografic, întocmit la sfârşitul secolului trecut nu menţionează deloc Şuşneştii.

Nu aş fi dorit să trec în lumea cealaltă, fără să fi semnalat factorilor responsabili ai satului această descoperire, care îmi stă pe conştiinţă.

Cu deosebită consideraţie,

George Felix Taşcă, jurist şi economist, pensionar, fost avocat şi expert contabil, genealogist, publicist, nevăzător.

Scrisoare adresată la data de 4 iunie 1997, d-lui profesor de istorie Nicolae Pământ, preşedinte al Asociaţiei Culturale „Gheorghe şi Maria Taşcă”, Bălăbăneşti.