Un proiect pentru comunitate

Înființarea unui club sportiv la Bălăbănești

Anul 2011 – este anul când, credem noi, Bălăbăneștiul va avea un club sportiv. Am planificat inființarea unui club în care să activeze 6 secții de sport – oină, hochei, tenis de masă, fotbal, șah și ciclism.

În acest sens, în ianuarie și februarie vom organiza în cele trei sate din comună întâlniri cu cei care vor dori să se înscrie și să participe la activitățile sportive organizate de noi. La înscriere, nu va exista limită de vârstă.

Evident ne dorim o colaborare cu autoritățile locale. În acest sens vom prezenta factorilor de decizie din comună o strategie de dezvoltare și promovare a comunei prin sport, căutând totodată să identificăm resurse materiale în realizarea acestui proiect.

Vă rugăm să veniți cu propuneri, să sprijiniți și să promovați această inițiativă deoarece este spre binele nostru și al copiilor noștri.

Vă mulțumim,

echipa xpressbalabanesti

Vin urătorii cu plugușorul!

Aho, aho! / Plugurel mititel / Cu rotiţele de fier, / Pluguşor cu patru boi, / Pluguşor mânat de noi. / Nu ca plugul lui Tărâţă / Tras de zece pui de mâţă: / Unu-i lung şi altu-i scurt, / Dă-mi colacul să mă duc. / Roata-n brazde, măi flăcăi! / Mânaţi, măi şi hăi, hăi, hăi!

Şi când grâul a fost copt, / Treierat şi vânturat, / În care l-o încărcat / Şi la moară a plecat, / Acolo a măcinat / Şi a făcut un colac / Pentru sat. / Pe piatra morii măsurat / Şi-n cuptor l-a vârât / Prin tindă. / Şi ne-a dat şi nouă. / Noi am rupt în cinci / Şi am dat şi la calici / Care stau cu limba-n gură / Şi nu ştiu nicio urătură. / Trageţi brazda, măi flăcăi, / Şi sunaţi din zurgălăi!

Noi, plugarii mititei, / Cu tălăngi şi clopoţei / Şi cu glasuri îngheţate / Vă urăm de sănătate / Mânaţi, măi copii! Hăi, hăi!

Anul nou care soseşte, / Mugur mic ce-abia plesneşte, / Minunat ne străluceşte, / Şi ne-aşteaptă, dragi copii, / Şi la joacă în câmpii, / Şi la muncă şi la carte / Ca s-ajungem mai departe / Înţelepţi şi plini de carte. Totdeauna înainte! Hăi, hăi!

Am mai zice, am mai ura, / Ştiu că mult v-ar bucura, / Dar suntem prea mititei / Şi ne latră cei căţei, / Ne aşteaptă şi tătucul / Şi ne-ngheaţă şi năsucul. / Şi am rebegit de frig / Pentru-o nucă şi-un covrig. / Şi la anul de-om veni, / Tot în astă mare zi, / Să vă găsim bucuroşi, / Şi la masă şi voioşi, / Cu ochi mari şi luncinoşi / Şi copiii sănătoşi. / Hopuri, hopuri, hopurele, / La mulţi ani cu floricele, / Hopuri, hopuri, hopurate, / La mulţi ani cu sănătate!

Informator – Radu Pachiţa, ţărancă (7 clase), 68 de ani, culegător – Dorobăţ Mirela, clasa a V-a, dec. 1994.

Plugușor extras din mogografia „Bălăbănești un sat de răzăși”

Notă. Se zvonește, prin comună, că anul acesta vom avea plugari de soi!

Un meci de hochei în N.H.L.

La alt nivel

În Canada hocheiul se servește la micul dejun, prânz și cină. Zi de zi, în fiecare an, ziarele și televiziunile relatează pe larg fiecare noutate a sportului cu crosa și pucul. Vară sau iarnă, nu există oraș sau comunitate unde, să nu vezi în curtea omului – o crosă, o poartă de hochei sau chiar mantinelele unei arene în aer liber. Este atât de iubit, încât jocul de hochei este prezent și pe bancnota de 5 dolari!

Ieri, 26 decembrie, a doua zi de Crăciun, în Ottawa a fost o zi specială – zi de sărbătoare cu mult hochei. Barurile și arenele își așteptau clienții și spectatorii. Echipa de juniori (sub 20 de ani) a Canadei avea să înfrunte puternica formație a Rusiei, iar Pittsburgh Penguins, echipa lui Sidney Crosby și Evgeni Malkin sosea în capitală pentru a înfrunta senatorii din Ottawa conduși din teren de celebrii Daniel Alfredson și Alexei Kovalev. A fost o zi plină de hochei la care am participat, forțat și de împrejurări, căci, tocmai primisem cadou de Crăciun un bilet într-un loc ce nu putea fi refuzat, nu departe de băncile celor două formații.

Cu trei ore înainte, înarmat cu un Canon 50 D, am pornit spre locul cu pricina (arena Scotiabank Place) pentru a asista la un meci de hochei din cel mai puternic campionat din lume (N.H.L.).

Ajuns la patinoar am parcat mașina (biletul 18,50$ !) și am pornit pe un frig înțepător spre porțile superbei arene. Meciul era programat la orele 7.30 P.M., eu ajunsesem cu mai bine de două ore înainte. Forțat de ger, mă strecor cu greu printre fani în barul senatorilor pentru a servi un suc. Ecrane imense prezentau înfruntarea istorică Canada – Rusia. Scorul strâns 3-3, după primele două reprize, ținea suporterii cu sufletul la gură. Amestecați, echipați în tricourile celor din Pittsburgh sau Ottawa toți aplaudau în picioare fiecare realizare a echipei naționale. Scorul evolua spectaculos, două eliminări pentru ruși, canadienii profită și punctează: 5-3! Am plecat mulțumit, împăcat cu gândul că „prietenii” noștri din est pierd din nou. Am intrat în arenă și …. din nou ovații. Tabela uriașă din patinoar indica acum scorul 6-3. Rușii o încasau frumos. Înc-un puc în poartă rușilor și mă duc sa-mi iau un Ciuc de la L.C.B.O.(Liquor Control Board of Ontario)! N-a fost să fie! Tabela a rămas încremenită până la final.

Un meci cât o finală!

Arena arăta superb. Jocuri de lumini și sunet, multă reclamă, un public educat (poate uneori prea tăcut pentru un eveniment de un asemenea calibru) și-un program bine sincronizat încânta spectatorii.

Pe gheață, un domn îmbrăcat într-o uniformă oficială intonează imnul celor țări. Echipele aliniate, la liniile albastre, susținute de spectatorii aflați în piciore cântă. Purtat pe palme de public, un drapel uriaș canadian face turul arenei. Ici și colo, observ băieței și fetițe admiratori înfocați ai căpitanului pinguinilor – Sidney Crosby (jucătorul care a adus Canadei titlul olimpic la început de an, în Vancouver, în finala contra vecinilor din sud). Suprafața de joc, luciosă ca oglinda, scârție zgomotos sub lamele neiertătoare ale jucătorilor. Meciul capătă o viteză amețitoare, pucul zburda de la o poartă la altă. Nu trec nici trei minute… și …ca din senin Ares, zeul războiului, coboară pe gheață. Fără mănuși (fuseseră aruncate rapid pe gheață), supravegheați de doi arbitri, doi jucători se tatonează într-un partidă de box ce l-ar face invidios până și pe Lucian Bute. Publicul explodează. Toți sunt în picioare! Blițurile scapără! Este Chris Neil! (cunoscut de fani pentru meciurile de box pe gheață și dinții lipsă) Însă, …de această dată nu-i Niel ci Matt Carkner! Senatorul aplică o scurtă pinguinului! Pinguinul ripostează tăvălindu-l pe gheață pe senator. Peste ei sar arbitrii. Partida de box se încheie rapid, amândoi primesc două minute de penalitate. Mulțumit publicul se liniștește. Însă, nu pentru mult timp.

Un șut puternic de la linia albastră aduce Ottawa în avantaj. Patinoarul clocotește! Echipa gazdă controlează meciul! Cu trei minute înainte de finalul primei reprize sărim din nou în picioare. Înscrie Erik Karlsson …2-0 pentru Ottawa! Repriza se încheie cu penalitate dictată împotriva pinguinilor.

Începe repriza a doua. Ottawa are avantaj numeric mai bine de un minut și jumătate. Pinguinii sunt îngrămădiți în propria zonă. Prin pase repetate senatorii caută poziții de șut. Pucul ajunge la Karlsson, șut frumos și ..3-0 pentru Ottawa. Ce torpilă! Abia am sesizat traiectoria pucului la reluare pe tabelă! Încântat de spectacol, publicul jubilează. Este a doua reușită a serii, a tânărului jucător suedez în vârstă de numai 21 de ani! Echipa lui Crosby, deținătoarea de acum doi ani a Cupei Stanley este în genunchi! Stresul și nervii pe gheață ating paroxismul. Pinguinii din ce în ce mai frustați și incisivi atacă cu toate resursele. Ottawa rezistă, dar până când?! Doar șansa și Brian Elliott, portarul senatorilor, cunosc răspunsul!

A fost seara lui Brian Elliott!

În hochei, un portar bun, poate câștiga meciul. Acest lucru s-a întâmplat și-n această seară. Au fost situații când Brian Elliott a făcut miracole. A plonjat, s-a rostogolit , a parat – practic nici el nu știa ce mai putea inventa pentru a evita golul. A făcut-o cu succes, cu o dăruire și concentrare ce rar am văzut în acest sezon. Mi-a adus aminte de celebrul portar slovac Jaroslav Halak ce a dus sezonul trecut, canadienii din Montreal, în finala conferinței de est.

Pe un rând mai jos, o familie de americani (părinți și doi copii) echipați în tricourile pinguinilor urmăreau fiecare acțiune a favoriților. La un moment dat tatăl celor doi băieței sare ca ars în piciore și-i spune soției (cu referire la Elliott) – „Ți-am spus că-n zile bune e fantastic! Acesta este omul de care îmi era frică cel mai tare!” Și-ntradevăr, portarul senatorilor ajutat de două ori și de bară a fost fantastic. Abia cu trei minute înainte de final au reușit pinguinii să-l invingă. Și cine altul dacă nu Crosby! Un minut mai târziu, la o penalizare dictată împotriva senatorilor, pinguinii au riscat tot scoțând până și portarul din poartă. După parade succesive ale lui Elliott pucul ajunge la Karlsson care a fost doar la o fracțiune de secundă de realizarea primului său hat-trick în N.H.L.! După 60 de minute de joc scorul final rămâne 3 – 1 pentru Ottawa Senators.

La sfârșitul meciului, la o stație locală de radio, un comentator afirma „.. Elliott a fost incredibil, a avut și trei intervenții decisive în mai putin de patruzeci de secunde”!

De remarcat, în repriza a treia, la 3-0, senatorii ratează desprinderea. Pe un contratac clasic Nick Foligno scapă singur și marchează! Totuși …golul nu a fost validat căci pucul a fost scos, cu un ultim efort, din poartă de cunoscutul portar al pinguinilor Marc-André Fleury, înainte să depășească cu toată circumferința linia de fund a porții. După minute bune de analiză pe calculator golul a fost anulat oficial și s-a acordat lovitură de penalitate pentru senatori. Același Foligno a executat pe rever și Fleury a reținut cu un efort remarcabil.

Notă. În repriza a două cunoscutul atacant al senatorilor Jason Spezza a părăsit acidentat terenul de joc și va fi indisponibil pe o perioadă de cel puțin șase săptămâni. La sfârșitul partidei Brian Elliott a fost declarat omul meciului. În același clasament pe locul doi a urcat autorul celor două goluri – Eric Karlsson.

Mențiuni. La meci au asistat 20 146 de spectatori. Pauzele și întreruperile au fost presărate cu momente umoristice interactive la care au participat spectatorii, mascotele celor două formații, cei mai mici hocheiști din oraș etc.

Am postat articolul de mai sus pentru a promova acest sport și a vă prezenta desfășurarea unui spectacol sportiv în Canada. Nu-mi amintesc să fi citit prezentarea detaliată a vreunui meci din N.H.L. în presa sportivă din România.

Autor: Florin Munteanu

Vis de copil

Primii pași pe gheață

Încă din vara anului 2010, copiilor din Bălăbăneşti şi din satele din împrejurimi li s-a spus la şcoală (de către d-l profesor Pământ Neculai) că vor avea ocazia, printr-un program numit ,,10 ORE DE GHEAŢĂ”, să patineze şi să se iniţieze în patinaj la arena din Galaţi alături de copiii de 9-10 ani, componenţi ai echipei Gladiators Dunărea Galaţi. Acest program a fost gândit pentru un grup de minim 10 copii, de către Florin Munteanu, un fiu al locului, stabilit în Canada şi a avut ca idee promovarea sportului şi a unei idei de viaţă prin sport pentru copiii de la sate care nu au privilegiul de a avea acces la sportul de performanţă.

Fiindcă nu este uşor să promovezi un sport  necunoscut şi să câștigi încrederea părinţilor și a copiilor, prin  intermediul internetului, cititorilor li s-au împărtăşit primele noțiuni despre hocheiul gălăţean iar cei mici au fost înștiințați că într-o zi vor patina pe gheața patinoarului din Galați.

Zilele s-au scurs una câte una, iar răbdarea copilaşilor care visau la cuvintele frumoase spuse de d-l profesor întrecea orice aşteptare.

Însă, Ajunul Craciunului le-a adus un moment magic, fiindcă tot ceea ce d-l profesor le-a promis, s-a adeverit, ba chiar mai mult de atât.

Contactat de d-l Pământ , antrenorul grupei de copii Gladiators Dunărea Galați, cu ajutorul părinţilor, au mers la Bălăbăneşti şi au asigurat transportul micuților dornici de o aventură pe care sigur şi-o vor aminti cu plăcere. Punctul de întâlnire a fost casa d-lui profesor, unde „zimbrișorii” din Bălăbăneşti (viitori componenți ai echipei „Zimbru Bălăbăneşti”) au aşteptat cele două autoturisme și unde s-au delectat cu un film istoric educativ pe care nu foarte mulţi copii l-au văzut – „DACII”!

Drumul a fost anevoios, fiindcă celor 80 de km distanţă li s-a adăugat şi răul de maşină şi ceaţa de afară, aşa că încordarea a fost maximă.

Primul loc din Galaţi unde au intrat copiii a fost vestiarul, acolo li s-au pus la dispoziţie crose, două porţi şi tentaţia unui joc pe cinste – hocheiul pe uscat. Copiii au fost serviţi cu pizza, pe care au savurat-o din plin. A urmat probarea patinelor şi a echipamentului, astfel ei au descoperit apărătorile , cotierele, umerarele , manuşile şi căştile de hochei.

Între timp, vestiarul a devenit neîncăpător, fiindcă au mai sosit 35 de copii care s-au echipat pentru un antrenament adevărat.

Primii paşi pe gheaţă au fost nesiguri, ca ai oricărui bobocel, însă cu priceperea şi cu iscusinţa d-lui profesor Cacenski, cele 2 ore de iniţiere, parcă nici nu au fost.

După antrenament, toţi copiii şi părinţii au mers la restaurantul sportivilor din incinta patinoarului, unde, prin grija d-lui Corciovă Ionel, au avut surpriza unei serate de sărbătoare de neuitat. Totul a fost nemaipomenit, atmosfera, surprizele Moşului, mâncarea, băuturile răcoritoare şi muzica, care preţ de 3 ore şi jumătate a acompaniat o ambianţă de basm. Punctul culminant a fost venirea lui moş Crăciun, el a oferit cu generozitate copiilor cadouri. La final, micuții au fost cazaţi la părinţii Gladiatorilor pentru o seară.

Ţinem să amintim şi să mulţumim tuturor celor implicaţi în această acţiune: d-lor Florin Munteanu şi Nicolae Pământ – iniţiatorii proiectului, profesorilor-antrenori ai Gladiatorilor – Munteanu Cristi şi Cacenski Iulian , d-lui Corciovă Ionel, cel care a asigurat în mod gratuit seara magică de Crăciun, Direcţiei Judeţene Pentru Tineret şi Sport, care a oferit cadouri copiilor şi nu în ultimul rând, părinţilor care au adus şi găzduit „zimbrișorii” din Bălăbăneşti.

Următoarea acţiune pentru bălăbăneşteni va consta într-o invitaţie la un meci de hochei pe gheaţă din divizia I . Amintim cititorului că echipa Dunărea Galaţi s-a calificat după mulţi ani în play off-ul diviziei naționale şi că în componenţa echipei, anul acesta, evoluează şase slovaci finanţaţi de către Ionel Corciovă, un prieten drag al hocheiului gălăţean.

echipa xpressbalabanesti

Un cadou de excepție, pentru noi, din partea unor nume mari ale scenei românești!

După cum știți, Mihail Sadoveanu ne-a (cu referire la bălăbăneșteni) lăsat moștenire  o povestire – „Fântâna dintre plopi” a cărui erou nu-i nimeni altul decât „căpitanul de mazâli Neculai Isac” din Bălăbănești.

Prima partea a acestei povestiri am postat-o pe site-ul nostru pe pagina bibliotecii „G.F.Tașcă”, urmând ca până la sfârșitul anului să publicăm și celelalte 3 părți.

Dar nu aceasta este cadoul! Ne-am gândit că ar fi mai bine „să-i dăm viață” căpitanul Neculai Isac! Cum? Cu ajutorul actorilor Colea Răutu, Toma Caragiu etc. Aceste nume mari ale scenei românești au reînviat personajele povestirii într-o  interpretare radiofonică de excepție.

Puteți pătrunde  în universului vremurilor de odinioară accesând la adresa de mai jos piesa de teatru radiofonic „Fântâna dintre plopi”:

http://www.trilulilu.ro/xfy1055/58035d6034637f

Vă dorim audiție plăcută! Pentru cei interesați de această piesă ne puteți contacta la adresele noastre de e-mail.

Notă. Mulțumim celor care au avut inspirația să posteze aceast material pe site-ul www.trilulilu.ro

Suntem pe listă!

Desfiinţarea unor oraşe şi comune, analizată deja de guvern

Autor: Antoaneta Etves

Ministerul Administraţiei şi Internelor va face studii să vadă cum trebuie să reorganizeze administrativ – teritorial România şi ce oraşe şi comune ar trebui să dispară de pe hartă

Sursa: Adi PîclișanÎntr-un răspuns trimis Parlamentului, ministrul administraţiei şi internelor, Traian Igaş, a recunoscut că Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) vrea să facă studii şi analize care să stabiliească cât de eficente sunt administraţiile locale din oraşe şi comune şi care să stabiliească cum ar trebui reorganizat teritoriul administrativ-teritorial al ţării.

„Pentru atingerea obiectivelor Programului de Guvernare 2009-2012, în domeniul reformei administraţiei publice, o măsură importantă o constituie elaborarea unui proiect privind reorganizarea administrativ-teritorială a României şi, în acelaşi timp, promovarea unei politici de descurajare a iniţiativelor de înfiinţare de noi comune şi oraşe”, precizează ministrul în răspunsul trimis deputatului Mihaela Stoica. Aceasta a cerut, într-o interpelare, Ministerului Administraţiei formarea unei comisii mixte, formată din parlamentari şi experţi MAI, pentru elaborarea unui proiect de lege privind modificarea legislaţiei referitoare la organizarea administrativ-teritorială a României

Continuare:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/desfiintarea-unor-orase-si-comune-analizata-deja-de-guvern-916494.html

Notă. Chestiunea în cauză ridică multe semne de întrebare. Cu cine va fuziona Bălăbăneștiul? Cu Rădeștiul? Probabil, însă nu este suficient. Poate chiar și cu Bălășeștiul sau o parte din Drăgușeni(Adam)! Vom vedea. Însă, bătălia se va da pentru noul sat de reședință al comunei! Cine are infrastructură, administrație și mai mult suport la centru acela va câștiga! Cert este un fapt nici Bălăbăneștiul, nici Rădeștiul nu au câștigat după separarea din 2004. Statul român și-a dublat administrația și investițiile nerentabile (să fim sinceri, cine avea nevoie de sedii noi de poliție și primărie la Rădești ?) iar cetățeanul a plătit din propriul buzunar salariile noilor funcționari. S-au acumulat datorii și astfel am ajuns să trăim din împrumuturi. Evident rădeștenii și-au câștigat independența administrativă și s-ar părea că au înregistrat un oarecare progres. Însă este doar o aparență, căci de independență administrativă nu aveau nevoie dacă actualul primar al Rădeștiului (fost viceprimar de Bălăbănești) se implica mai mult în rezolvarea problemelor la momentul respectiv. Pe de altă parte era normal ca Rădeștiul să progreseze – această evoluție pozitivă s-a înregistrat în majoritatea comunelor și satelor din județ. Vom reveni cu un studiu mai amplu despre separarea din 2004.

Terenul de oină

Terenul de oină are forma unui dreptunghi, având dimensiunile de 70 m lungime și 32 m lațime (pentru copiii până la 15 ani dimensiunile terenului vor fi de 58 m lungime si 26 m lațime). În aceste dimensiuni sunt cuprinse zona de bătaie și zona de fund. El trebuie să fie bine nivelat, plat și, pe cât posibil, acoperit cu iarba.

Marcajul terenului de joc se face prin linii vizibile late de la 8 până la 12 cm, trase cu var. Laturile de 32 m (26 m pentru copii) se numesc: linie de bătaie și linie de fund iar cele de 70 m (respectiv 58 m) poartă denumirea de linii de margine. Dacă terenul de joc nu este prevăzut cu tribune, este interzis accesul spectatorilor la o distanță mai mică de 5 m față de liniile de margine și 15 m față de zona de bătaie și zona de fund.

Zonele

Paralel cu liniile de bătaie și de fund, la 5 m (respectiv 4 m) în spatele acestora, se trasează câte o linie. Spațiile delimitate astfel constituie zona de bătaie și zona de fund.

Culoarele

Terenul de joc este împărțit în lungime printr-o linie continuă în două jumătăți denumite culoare: culoarul de ducere pe jumătatea din stânga liniei de bătaie (corespunzator liniei de plecare) și culoarul de întoarcere pe jumătate din dreapta liniei de bătaie (corespunzator liniei de scapare).

Cercurile

La 15 m, 30 m si 45 m pe linia de mijioc se fixează cercuri cu diametrul de 2 m, care se vor trasa pentru a marca locurile mijlocașilor (pentru copii la 12,5 m, 25 m și 37,50 m, iar diametrul cercului de 1,50 m). La 15, 30 si 45 m pe, liniile de margine se fixează punctele de tangenta ale unor cercuri cu diametrul de 2 m, pentru a marca locurile mărginașilor. Diametrele acestor cercuri paralele cu linia de bătaie, se vor prelungi și marca cu linie întreruptă pentru a delimita triunghiurile și careurile (pentru copii la; 12,50, 25 si 37,50 m, iar diametrul cercului de 1,50 m).

Semicercul

La punctul de întretăiere a liniei de mijioc cu linia de bătaia, se fixeaza centrul unui semicerc cu raza de 1 m, care se va trasa numai în interiorul terenului de joc și va delimita suprafața de protecție a jucătorului care bate mingea (pentru copii la 0,70m).

Spațiul de trei sferturi (zona de trei sferturi – CEFD)

La 45 m, distanța de linia de bătaie și paralel cu ea; se trasează o linie continuă denumită linia de trei sferturi – CD. Spațiul dintre linia de trei sferturi și linia de fund (EF) delimitează suprafața de obținere a punctelor suplimentare din bătaia mingei cu bastonul (pentru copii la 37,50 m).

Zona de protecție

În zona de bătaie se va trasa un semicerc cu raza de 3m ce va avea centrul la punctul de întretăiere a liniei de mijloc cu linia de bătaie. În interiorul terenului se vor trasa două linii perpendiculare pe linia de bătaie cu lungimea de 3m și tangente în punctul de intersecție cu semicercul de 3m.

Linia de bătaie – AB este compusă din două componente: linia de plecare și linia de scăpare. Porțiunea liniei de bătaie din dreptul culoarului de ducere se numește linie de plecare iar porțiunea liniei de bătaie din dreptul culoarului de întoarcere se numește linie de scăpare.

Linia de fund – EF este compusă din două componente: linia de sosire și linia de întoarcere. Porțiunea liniei de fund din dreptul culoarului de ducere se numește linie de sosire iar porțiunea liniei de fund din dreptul culoarului de întoarcere se numește linie de întoarcere.

Linia de așteptare – în zona de bătaie, la 4m în spatele liniei de scăpare, paralel cu aceasta, se trasează o linie de 10m lungime, numită linie de așteptare, unde jucătorii echipei de bătaie se așează, așteptând rândul pentru a bate mingea (pentru copii la 3m si respectiv 8m lungime).

Careurile

Spațiile dintre mijlocașii și mărginașii corespunzători (din același culoar) se numesc careuri. Ele sunt în număr de 4: careurile 1 și 2 din culoarul de ducere și careurile 1 și 2 din culoarul de întoarcere.

Triunghiurile

Spațiile dintre fruntaș, primul mijlocaș și primul marginaș de la ducere (sau al 3-lea mărginaș de la întoarcere), ori dintre fundaș, al treilea mijlocaș și al treilea mărginaș de la ducere (sau primul marginaș de la întoarcere) sunt denumite triunghiuri (vom reveni cu clarificări).

Lățimea liniilor de margine se include în dimensiunile terenului.

Lațimea circumferinței cercurilor și a semicercurilor intră în suprafața cercurilor, respectiv a semicercului.

Steagurile (fanioanele) de colț

Cele 4 colțuri ale zonei de bătaie și cele 4 colțuri ale zonei de fund se marchează cu steaguri colorate, înfipte în pământ, avand bățul înalt de 1m, iar fanionul de minimun 25 cm. În timpul jocului, steagurile nu pot fi scoase sau deplasate de la locul lor.

Notă. Majoritatea datelor tehnice au fost culese de pe site-ul Federației Române de Oină.

Vine moșul

Leru-i ler, a fost odată / O căsuţă fermecată, / Şi-n căsuţă o fată mică / C-un pisoi şi o bunică. / Într-o iarnă, într-o seară / Fata se uita afară. / Şi văzând, cum, prin perdea / Râdeau stelele de ea. / De pe drum cotit şi nins / Un voinic înalt de-o şchioapă / Umblă cu un sac deschis / Înotând în omăt ca-n apă. / Şi prin noaptea argintie / Aşteptând Moşul să vie. / Lerui, ler, s-a întâmplat / Moşul a venit, dar a plecat / Şi fetiţa mult s-a bucurat.

Informator – Hotnogu Vica, profesor de română şi de religie, culegător – Balaban Corina.

Notă. Colind extras din monografia „Bălăbănești un sat de răzăși”

Cu prilejul sărbătorilor de iarnă echipa xpressbălăbănești vă dorește sănătate, bucurii și multe împliniri în anul ce vine – „Crăciun Fericit” și un călduros „La mulți ani”!

Rețetă de la bunica

Turte de Crăciun

Rețetă – făina albă se amestecă cu apă calduță (se adaugă un vârf de linguriță de sare în apă). Se face aluatul (o sută de bătăi la aluat). Se sucesc foi extrem de subțiri de aluat care se coc pe ambele părți – pe plită sau pe tabla de la aragaz. Foile se pun la uscat (2-4 zile) una peste alta, pe sobă sau pe bufet.

Se pisează miez de nucă. Nuca pisată se amestecă cu zahăr, coajă de lămâie sau portocală dată prin răzătoare, esență de rom și vanilie.

Separat se face un sirop din apă călduță, esență de rom și vanilie îndulcit cu un pic de miere de albine. În Ajun de Crăciun se înmoaie turtele în sirop și se așează pe un platou. Se pun 2-3 foi, apoi un strat de nucă cu zahăr. Se țin la rece.

De reținut – se mănâncă numai după ce au fost sfințite de părinte.

Prima turtă care se coace se numește turta vacii. Ea se păstrează într-un ștergar sau ziar și se va da la vaci în ziua de Bobotează cu credința că vor da mai mult lapte.

Poftă bună!

Butunoi Maria 86 ani – Bălăbănești (pe deal), Galați

Notă. Dacă aveți și alte rețete de turte sau feluri de mâncare vă rugăm să ni le trimiteți pentru a le publica. Vă mulțumim anticipat.

echipa xpressbalabanesti

Oina – sportul nostru național!

Acum mai bine de 40 de ani la Bălăbănești se juca oină. Asistați de părinți sau vecini, copii alergau printre cercuri ferindu-se de minge ca de foc. Timpul a trecut, iar contactul tinerilor (românilor) cu noțiunea de oină s-a redus la o simplă probă (aruncarea mingii de oină) ce se desfășura în cadrul orelor de educație fizică și sport. Treptat au dispărut și mingile de oină și interesul pentru sportul nostru național. Practic în județul Galați nu există nici o competiție de oină și nici o echipă înscrisă în campionatul național. Ca și în cazul hocheiului pe gheață echipa xpressbălăbănești își propune promovarea acestui sport în comună și nu numai. Considerăm că la Bălăbănești copii și tinerii pot juca oină întrucât nu este un sport costisitor. Este nevoie doar de promovare și curaj. Aparent dificil de înțeles, regulamentul de joc odată însușit, pătrunde în sufletul viitorului practicant. Oina este un joc de echipă cu reguli stricte care educă și ambiționează. Nu este un joc simplu! Este un joc complex ce se bazează pe strategii de joc, pe pregătirea și îndemnarea sportivilor, pe curajul și intuiția jucătorilor. Viteza de reacție este un parametru esențial.

În această iarnă, vom prezenta regulamentul acestui joc în postări periodice și vom dona fiecarei clase din comună regulamentul tipărit pentru a fi prezentat elevilor de profesorii de sport. Sperăm, prin acest gest, să promovăm oina și să încurajăm tinerii să practice acest sport.

Primele trei echipe de oină care se vor forma în fiecare din cele trei sate (Lungești, Bălăbănești, Bursucani) vor primi gratuit din partea echipei xpressbalabanesti un baston de bătaie și câte două mingi de oină pe echipă.

Mai jos vă prezentăm o demonstrație virtuală a jocului de oină:

http://www.youtube.com/watch?v=w6gzU3vH4XA

Pentru a înțelege cât mai bine acest sport vă recomandăm să urmăriți cu atenție postările noastre și utilizând internetul să vă ducumentați cât mai bine.

echipa xpressbalabanesti

Notă. Astăzi, oina este sport național de o parte și de alta Prutului, de la Nistru pân la Tisa. Ca și hora, oina este un joc, o tradiție, care ne unește. Să nu-l(o) dăm uitării!  – Florin Munteanu

Istoric

Oina – sau «hoina» cum i se mai spunea – este socotită un joc sportiv naţional pentru români, având, pe pământul romanesc, o vechime de cel puţin 6 secole, aşa cum menţionează cronici şi hrisoave care îi subliniază popularitatea de care se bucură printre copii şi tineri, printre oşteni şi voievozi.

Aşa, de pildă, aflăm că pe timpul lui Vlaicu Vodă, adică prin anul 1364, oina se juca pe plaiurile Țării Romanești, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor.

Prin modul de desfășurare a jocului, oina atrage atenția prin unele elemente care se intâlnesc și la alte jocuri sportive din diferite țări, cum ar fi «basse-ball»-ul american, jocul «paume», din Franţa, «palsepool»-ul finlandez sau «schlagball»-ul german.

Unii cercetători apreciază că oina are o semnificaţie legată de ocupaţia de bază a populaţiei de atunci, şi anume de păstorit. Se exemplifică cu termeni ca: «bâtă», «baci», folosiţi in joc. Alţi cercetatori îi găsesc o origine latina atât cuvântului «oină», care ar proveni din latinescul «voinum», cât şi altor termeni specifici jocului.

Oricum, oina se menţine în timp şi astfel, în lucrarea «Diaetaetica», scrisă de clujeanul Ştefan Matyus în 1762, se fac recomandări privind necesitatea practicării drumeţiilor, a activităţilor atletice, a vâslitului, a jocului de oină, ca fiind favorabile sănătăţii şi dezvoltării fizice.

Mai târziu, oina pătrunde şi în şcoli, în cadrul educaţiei fizice, iar în anul 1899 ministrul învătământului, Spiru Haret, decide organizarea anuală a concursurilor şcolare de oină.

În perioada de după cel de-al doilea război mondial, la noi în ţară, punându-se accent pe dezvoltarea sportului de masă, oina îşi capătă locul printre celelalte sporturi, consolidîndu-se organizatoric prin secţii, asociaţii şi competiţii.

După 1945, fiind un joc sportiv cu tradiţie naţională, accesibil tineretului, oina era prevăzută în programul întrecerilor de vară ale competiţiei sportive naţionale «Daciada».

Sursa: http://www.federatiaromanadeoina.ro/istoria-jocului/index.php