Trei oameni şi o carte de căpătâi

În vremuri când cartea a devenit un fel de cenuşăreasă în care băieţii şi fetele azvârl cu bomboane şi îndiferenţă, trei oameni au scos în ochii noştri o „Lumină din credinţă” (mic documentar teologic şi literar despre Naşterea şi Învierea Domnului), prin grija editurii şi tipografiei „Graphotek Express” din Tecuci. Aşa cum sugerează titlul, cartea este o antologie de texte despre obiceiuri/tradiţii/ritualuri referitoare la două sărbători importante ale creştinătăţii: Crăciun şi Paşte ; dar şi o sumă consistentă de poezii dedicate acestor evenimente, scrise de autori clasici şi contemporani, impresionante şi cu încărcătură emoţională specifică ne/muritorilor care iubesc şi respectă cuvântul şi dumnezeirea.

Aşadar, preotul bisericii din Bălăbăneşti, Petru Moraru, profesorul Neculai Pământ, cercetător vechi şi actual al originii şi evoluţiei ţinuturilor bălăbăneştene, şi învăţătoarea Ionica Gâţă din Tecuci, au pus suflet de la suflet, minte de la minte şi mână de la mână… rezultatul căutării dumnealor concretizându-se în ceea ce se numeşte o carte de căpătâi. În ea puteţi găsi şi peste 100 de poezii referitoare la cele două sărbătoriri, dar şi două glosare în care sunt explicate diverse cuvinte specifice religiei şi nu numai.

Fără să promitem, când paginile noastre despre spirit şi credinţă ne vor permite, sperăm să revenim cu amănunte şi citate din această splendidă lucrare.

Este cazul să-i felicităm pe cei trei oameni şi să le spunem că respectul şi gratitudinea se află în viaţa noastră liberă, dar şi în convingerea că (se) vor găsi resurse financiare pentru a multiplica „Lumină din credinţă”, mai ales că se apropie încet şi sigur o sărbătoare la fel de importantă: 550 de ani de la atestarea documentară a satului Bălăbăneşti.

Autor: Ion Zimbru

Sursă: Viaţa Liberă Galaţi

Cimitirul de onoare al eroilor români a fost sfinţit la Călăraşi

Sâmbăta, 29 mai 2010, la Călăraşi a fost sfinţit Cimitirul de onoare al eroilor români, care este amplasat pe creasta dealului din apropierea oraşului (Podişul Călăraşilor). Reconstrucţia şi reabilitarea cimitirului s-a făcut în urma Protocolului de colaborare dintre Primăria or. Călăraşi (Moldova) şi Primăria mun. Călăraşi (România), semnat la 7 octombrie 2007. Lucrările au durat aproape trei ani, iar rezultatele acestei munci au fost apreciate la un nivel foarte înalt de către oaspeţi. Graţie implicării materiale şi spirituale a celor două părţi, Dealul Eroilor are acum un cimitir frumos, curat, înconjurat de linişte şi ocrotit de Bunul Dumnezeu.

La eveniment au participat, pe lângă o mulţime de oameni simpli, prim-ministrul Vlad Filat, deputatul Mihai Godea, o delegaţie formată din 41 de persoane din municipiul Călăraşi (România) în frunte cu primarul Nicolae Dragu, o delegaţie din oraşul Dve Mogili din Bulgaria, preşedintele raionului Ilie Rău, primarul oraşului Nicolae Melnic, un sobor impunător de preoţi din Moldova şi România, sub orânduirea părintelui Ioan Ciuntu, parohul Bisericii Sfânta Teodora de la Sihla din Chişinău etc.

După ce au răsunat imnurile celor două ţări, s-a ţinut un minut de reculegere în memoria eroilor căzuţi şi s-a adus un omagiu veteranilor de război încă rămaşi în viaţă, soborul de preoţi a ţinut slujba de pomenire şi a sfinţit troiţa şi Capela „Arhanghelului Mihail” din cimitirul proaspăt amenajat.

Oaspeţii au salutat iniţiativa primăriilor de a cinsti memoria celor răpuşi de război şi lăsaţi de izbelişte pe o perioadă de peste 60 de ani. „Astăzi cuvintele sunt în plus” a declarat primul-ministru Vlad Filat, care a adăugat că mai există încă multe locuri în Moldova cu o istorie aparte, care trebuie scoasă la lumină astfel încât eroii să se poată odihni în pace.

Au urmat depuneri de flori şi coroane la mormintele eroilor, s-au aprins lumânări, s-au împărţit pomeni, iar emoţiile erau foarte vizibile pe chipurile celor veniţi să-i cinstească pe eroii neamului seceraţi la Călăraşi în plină tinereţe.

Marea implicare a fost lăudată de toată lumea, dar parcă din tot peisajul lipsea ceva, sau mai bine zis – cineva. Încercam să scotocesc prin amintire ceea ce am auzit anterior despre istoria Regimentului 55 Infanterie ai căror ostaşi au fost executaţi în vara anului 1941 la Călăraşi şi mi-am dat seama că tot ce ştiam venea din povestirile pline de elan ale regretatului Maestru Vladimir Dodon, cel care nu a ajuns să-şi vadă realizat visul de a amenaja acest cimitir. S-a grăbit în ceruri anul trecut, la numai 60 de ani, lăsând în urmă ideea realizată pe jumătate. Dânsul a fost cel care a insistat cu scrisori pe la Ambasada României şi nu numai, încercând să sensibilizeze lumea şi să obţină ajutorul necesar pentru comemorarea eroilor români.

Sâmbătă, la casa plină de viori a lui Vladimir Dodon s-a dezvelit o placă comemorativă în amintirea cunoscutului lutier. La 28 mai Maestrul ar fi împlinit 61 de ani. Vladimir Dodon a fost decorat post-mortem cu titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Călăraşi de către primarul Nicolae Dragu. Au venit să-i aducă un omagiu artistului o mulţime de oameni: rude, prieteni, reprezentanţi ai autorităţilor locale, cunoscuţi etc.

Artistul Sandu Aristin Cupcea, un bun prieten al regretatului Vladimir Dodon, a venit în faţa celor adunaţi la eveniment cu un recital de poezie, care a pătruns în sufletele tuturor, făcându-i să treacă prin nişte emoţii deosebite.

Cu siguranţă că, de acolo de sus, Marele Vladimir Dodon a privit cu mândrie la realizările Călăraşilor de pe ambele maluri ale Prutului, care şi-au conjugat eforturile şi au atins nişte idealuri mari.

 Autor: Doina Chicu

Sursă: http://www.calarasii.pe.md/

Pe urmele bălăbăneştenilor – primar Dorin Codreanu

Este primar PSD cu peste 5 mandate consecutive, mai bine de 20 de ani de prim-gospodar al localităţii. Este urmaşul unei familii cu adânci rădăcini în comună. 

Realizări. A aplicat Legea Fondului Funciar, acţiunea fiind aproape finalizată. A reuşit prin atragerea de fonduri europene alimentarea cu apă potabilă a localităţilor Bălăbăneşti şi Rădeşti. Una dintre cele mai mari realizări în mandatului domniei sale o constituie conectarea localităţii Lungeşti la drumul naţional 24D prin asfaltarea coridorului „Gura Româneşti” – Lungeşti. S-au pietruit marea majoritate a drumurilor comunale. Un proiect al autorităţilor locale deosebit de util bălăbăneştenilor, care se desfăşoară cu succes în acest moment, este refacerea completă a  podului de la Poştă. În mandatul d-lui Codreanu s-au realizat vaste operaţiuni de împădurire cu puet de salcâm, peste 100 de Ha, acţiuni  la care şi-au adus contribuţia mulţi consăteni. Cu prijinul Consiliului Judeţean Galaţi s-au construit clopotniţe la toate bisericele din sat. Stabileşte legături strânse cu comuna Bălăbăneşti, raionul Criuleni,  din Basarabia, realizând un program comun transfrontalier folosind fonduri U.E. O atenţie deosebită a fost acordată familiilor nevoiaşe cărora li s-au acordat ajutoare sociale şi sprijin în situaţiile dificile. În fiecare an şcolar, cu sprijinul Consiliului Local, Primăria acordă cărţi pentru premierea elevilor meritoşi ai şcolilor din comună. Pe durata mandatului domniei sale s-au renovat şi adus îmbunătăţiri instituţiilor de învăţământ din comună.

Propunere proiect – “Aleea Veteranilor” şi “Parcul Veteranilor”

După propunerea proiectului “Bulevard Ştefan Procopiu”care, din câte am înţeles, a atras atenţia autorităţilor locale şi a comunităţii, Xpress Bălăbăneşti anunţă în premieră o nouă propunere de proiect intitulată “Aleea şi parcul Veteranilor”.

După cum ştim Bălăbăneştiul a plătit scump, pe câmpul de luptă, la fiecare campanie militară la care ţara noastră a participat de-a lungul timpului. Numele eroilor stau înscrise pe monumentele închinate lor din Bursucani şi Bălăbăneşti(sperăm cât de curând şi în Lungeşti). În fiecare primăvară, de Ziua Eroilor, le aducem un pios omagiu.

Există totuşi o categorie de eroi pe care i-am uitat. Sunt cei care au purtat arma în mână pentru independenţa României, pentru eliberarea Ardealului, a Basarabiei şi Bucovinei – sunt cei care s-au întors acasă, veteranii de război ai Bălăbăneştiului, ai Lungeştiului şi Bursucaniului. Pe zi ce trece tot mai puţini, veteranii nu au monument, nu au un loc al lor. Este necinstit din partea noastră să-i îngropăm în colbul timpului căci, şi ei, alături de cei căzuţi pe câmpul de luptă, sunt un exemplu de dăruire, sacrificiu, curaj şi devotament pentru comună şi patrie.

Doi dintre veteranii Bălăbăneştiului care aduc cinste localităţii sunt Manolache Ţau şi Dumitru Taşcă – eroi care au defilat după victoria de la 1877 în capitala României. Urmându-le exemplul, sunt zeci, dacă nu sute care au trecut prin foc şi sabie, au făcut concentrări, au suferit traume fizice şi psihice, întorcându-se în cele din urmă acasă bucuroşi că sunt încă în viaţă şi vor apuca ziua de mâine.

Echipa “Xpress Bălăbăneşti” consideră şi propune ca una din străduţele din comună să poarte denumirea de “Aleea Veteranilor”, iar acolo unde se poate şi există spaţiu să se  amenajeje  un părculeţ care să-i pomenească pentru a nu fi sortiţi uitării.

Notă: Cei care deţin informaţii, istorisiri, poze despre eroii comunei îi rugăm să ni le trimită pentru a le face publice. Vă mulţumim anticipat pentru înţelegere şi colaborare.

Pe urmele bălăbăneştenilor – profesor de fizică Elena Gh. Balaban

Este născută pe 23 august 1951 în comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa fiind absolventă a Facultăţii de Fizică, Universitea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, specializarea fizică-chimie. Este profesor gradul I la Şcoala „Gheorghe şi Maria Taşcă” din comună cu o vechime de 37 de ani în această unitate de învăţământ. Timp de 25 de ani a fost directoarea şcolii din comună, deţinând totodată şi funcţia de Director al Căminului Cultural Bălăbăneşti. A contribuit decisiv la închegarea colectivului de profesori şi învăţători de la şcolile din Bălăbăneşti, la educarea şi îndrumarea multor generaţii de tineri din comună, fiind membru activ al formaţiilor artistice din localitate. La finalul strălucitei cariere d-na profesoară Elena Balaban este mândră şi mulţumită de faptul că fata domniei sale, Chirilă Alina, îşi exercită cu pasiune meseria de profesor transformând această îndeletnicire în tradiţie familială.

Tatarbunar, răscoală după scenariu

„De la începutul anului 1924 în Basarabia de sud se pregătea o răscoală împotriva sistemului de stat. Sub conducerea unor emisari speciali sovietici s-a început înarmarea populaţiei din Tatarbunar. Cu operaţia de pregătire a răscoalei se ocupa tâmplarul Andrei Arghirov. La el au fost aduse din URSS arme şi muniţii pentru răsculaţi. Andrei Arghirov a încredinţat armele spre păstrare lui I. Staianov şi S. Iaşcev.

În aprilie 1924 s-a început răscoala (de la Tatarbunar – Al.M.) sub conducerea lui A. Arghirov, care a tăiat cablurile telefonice şi a început a repartiza arme răsculaţilor.

Armata (română – Al.M.) a încercuit localitatea şi drept prizonieri au fost capturaţi 300 de răsculaţi, dar A. Arghirov a izbutit să fugă în Rusia Sovietică şi datorită acestui fapt nu puteau fi depistaţi complicii lui.

Ceilalţi răzvrătiţi au fost judecaţi de tribunalul militar din localitate şi au fost condamnaţi la diferite termene de muncă forţată. Pe Andrei Arghirov l-au judecat în lipsă şi a fost condamnat la muncă forţată pe viaţă.

În anul 1926 A. Arghirov, care a trecut la GPU şcoala de spionaj a venit din nou în Basarabia cu o misiune specială. Lui i s-a încredinţat să organizeze la sudul Basarabiei noi organizaţii primare comuniste.”

(ANRM, fond 792, inv.1, d.7)

În acelaşi fond şi inventar în dosarul 13 este inclusă şi fotografia celebrului general rus şi fost ministru de război al Rusiei, A.N. Kuropatchin. În 1910 generalul scria:

„Populaţia românească din Basarabia, anexată acum 100 de ani, trăieşte astăzi separată şi în afară de populaţia rusă. În viitor, fie pe cale paşnică, fie în urma unui război, unitatea poporului român este de neînlăturat. ”

De mult nu mai este al nostru nici Tatarbunarul, nici Cetatea-Albă, nici Hotinul, nici Balta, nici…, Tiraspolul, nici Dubăsarii, nici Râbniţa, … nici Tighina. Putem vorbi şi de Palanca?

Sursă: Tribuna Basarabiei

Vezi articolul complet la următoarea adresă:

http://www.tribuna-basarabiei.ro/2010/06/tatarbunar-rascoala-dupa-scenariu.html

În ianuarie s-au împlinit 40 de ani de inaugurarea Patinoarului Artificial

În luna ianuarie 1970 se dădea în folosinţă Patinoarul Artificial de la Galaţi, pregătit să fie gazda unei ediţii a Campionatului Mondial de hochei pe gheaţă Grupa C.

Iniţiativa a aparţinut ing.Teodor Oprică, şeful sportului judeţean la acea vreme (fost fotbalist la Ştiinţa), acesta profitând de imposibilitatea celor de la Suceava de a absorbi (iată, termenul revine) fonduri de la Consiliul Naţional al Sportului.

Noua bază sportivă a fost atractivă pentru potentaţii timpului, a fost ridicată în “coasta” noului cartier de locuinţe “Micro 40” (nebănuit rezervor  de  talente) în timp record.

Patinoarul de la Galaţi  era unul descoperit, cu pistă de gheaţă olimpică (60/30 m) cu mantinele din lemn masiv, răcire cu amoniac (50 km de ţeavă neagră), agentul  de frig fiind pompat în rezervorul propriu de la fosta Fabrica de lapte.

Patinoarul mai deţinea două vestiare modeste, o tribună de câteva sute de locuri şi… “Rolba” (maşina de şlefuit gheaţa), “pensionată” de la Bucureşti, dar foarte bună pentru un nou ciclu de viaţă la Galaţi. În partea de nord, spre CLDC, s-a început o altă tribună, aceasta urmând a fi terminată odată cu  acoperirea arenei.

Pe această bază s-a organizat, mai întâi, pentru rodaj în vederea desfăşurării etapei de C.M. “Municipiului Bucureşti”, turneu cu participarea  selecţionatelor româneşti. Trebuia exploatat momentul şi, destul de repede, s-a încropit o echipă locală.

Pavel Caradinţ, preşedintele de la clubul local, a refuzat cadoul federaţiei de a activa direct în prima divizie şi a înscris nou înfiinţata echipă Dunărea în Divizia B. Se continuă, astfel, tradiţia hocheiului nostalgic de la “Băltiţă”, practicat de fraţii Preisler, Dorel Trandafir, Ştefănescu sau Ungureanu “Margareta”, în anii `50.

Cum s-a format noua echipă a Galaţiului?

A sosit mai întâi renumitul Ştefan Tomovicz, de la Rădăuţi cu câţiva jucători formaţi şi, ce e mai important, cu juniori foarte telentaţi: Stelian Rusu, Halus, Firici, Hîncu,  Huţan, Moroşan, Curelaru, Nistor şi Olenici, viitori componenţi ai echipelor naţionale.

A venit apoi legiunea de la Bucureşti, condusă de Ion Tiron, unul dintre antrenorii echipei naţionale. Şi-au manifestat dorinţa de activa la Galaţi câţiva jucători de la Steaua şi Dinamo, printre aceştia aflându-se şi internaţionalii Octavian Corduban şi Sorin Ciubotaru, jucători de bază ai viitoarei echipe, ca şi colegii lor Bălăneanu, Iordan, Radu Şerban, Petrescu, Tăbăcaru  sau Trăuşan.

Echipa nou înfiinţată a susţinut primele meciuri chiar cu cele mai bune formaţii – Steaua, Dinamo şi Lotul de tineret, rezultatele fiind onorabile, “gălăţenii” trecând chiar de Dinamo, cu 4 – 2.

După un sezon de rodaj în Divizia B, CSM Dunărea Galaţi a promovat în prima serie a campionatului de seniori, fiind una dintre echipele bune ale competiţiei naţionale şi, pentru mulţi ani, a devenit principalul rezervor pentru loturile naţionale. 

De-a lungul celor patru decenii de hochei pe gheaţă la Galaţi, la Dunărea şi Clubul Sportiv Şcolar, foarte mulţi sportivi au ajuns la loturile naţionale sau la marile echipe din Bucureşti, printre alţii, Berdilă, Brandabur, Fodorea, Morar, Marcu, Gherghişan, Chiriţă, Dumitrache, Burada, Zaharia, Geru, Andrei Nuţu şi Viorel Radu. 

În această perioadă Dunărea încearcă să-şi ocupe iarăşi locul în elita hocheiului românesc. Antrenorul Ion Bălăneanu, ajutat de Marius Trandafir şi Teodor Mocanu, doreşte să  “asambleze” o formaţie în care se îmbină experienţa lui Cătălin Geru, Viorel Radu sau Andrei Nuţu cu tinereţea celor care abia au ieşit din juniorat, şi are credinţa, că acest lucru este posibil.

* Patinoarul Artificial de la Galaţi a suportat o primă operaţie de “cosmetizare” în 1978 (anul în care s-a încheiat operaţia de acoperire şi modernizare). Atunci Galaţiul a fost gazda unei alte importante competiţii internaţionale – Campionatul Mondial al Grupei B, iar în 1986 CSM Dunărea a cucerit “Cupa României”!

* O figură aparte a hocheiului gălăţean a fost  arbitrul Nicolae Enache – recunoscut pentru obiectivitatea sa. Acesta a urcat treptele acestei “meserii” până la titlul de arbitru internaţional.

* Alte figuri proeminente ale hocheiului acelor ani au fost Octav Custură – cel care conducea “Rolba”, Petrică Drăgan – primul şofer pe “Rolba”, Virgil Dinu – specialist în ascuţirea patinelor (tatăl antrenoarei de patinaj artistic Ramona Dinu) sau Anton Glavanschi (fost rugbist) – şeful  galeriei ani de zile.

 Autor: Marin Petrescu

Mândru-s eu de satul meu

* Aproximativ 200 de elevi de la sate au avut ocazia să viziteze, sâmbătă, municipiul Galaţi *

Copiii, elevi de clasele I-VIII, au participat şi la un concurs găzduit de Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii, organizat de Consiliul Judeţean al Elevilor şi de Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi.

Micuţii, care nu au mai vizitat niciodată municipiul Galaţi sau care au ieşit foarte rar din comunitatea unde trăiesc, sunt beneficiarii unui proiect de promovare a stilului de viaţă sănătos.

Este vorba despre proiectul cofinanţat din fonduri europene, implementat de Ministerul Educaţiei, „Oferte educaţionale inclusive extracurriculare şi extraşcolare pentru formarea stilului de viaţă sănătos şi a cetăţeniei active pentru copiii din comunităţi dezavantajate, cu precădere rurale, în învăţământul preuniversitar din România”.

La concursul „Mândru-s eu de satul meu” s-au întâlnit şcolari din Bălăşeşti, Bălăbăneşti, Cerţeşti, Corod, Ghidigeni, Tălpigi, Gohor, Malu Alb,  Matca, Movileni, Toflea şi Ţepu.

Fiecare dintre cei 10-15 reprezentanţi ai acestor comunităţi a prezentat un obiectiv turistic din localitate. Câştigători au fost declaraţi copiii din Matca.

După spectacolul-concurs, elevii şi însoţitorii lor au vizitat Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii, au servit masa la cantinele unor licee din oraş şi s-au plimbat cu vaporaşul pe Dunăre.

Sursă: Viaţa Liberă Galaţi

Autor: Cristina S. Carp, 10 Mai 2010

Menţionăm că Şcoala Gimnazială „Bălăbăneşti” a reprezentat comuna noastră ocupând locul doi la finalul concursului.  Felicitări îndrumătorilor şi echipei noastre.



Colaborare Xpress Bălăbăneşti – Tribuna Basarabiei

Ne face deosebită plăcere să vă anunţăm o nouă colaborare. Noii noştri parteneri au o istorie de spus, un trecut tulburător al poporului român de peste Prut şi Nistru ce nu trebuie uitat, renegat, îngropat în colb. „Tribuna Basarabiei” vă prezintă cu lux de amănunte istorii ce nu le găsiţi în cartea de istorie, martiri ce rar apar pe ecranele de televiziune sau în presa scrisă, locuri şi o lume pur românească uitate de guvernanţi,  istorici şi doctoranzi.

Vizitaţi : http://www.tribuna-basarabiei.ro/ trecutul basarabenilor este trecutul nostru.

Pe urmele bălăbăneştenilor – profesor de istorie Viorel T. Balaban

Balaban T. Viorel este născut în 1953, fiind  fiul fostului primar al comunei Bălăbăneşti – Toader Balaban. Este absolvent al Facultăţii de Istorie, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, autor a numeroase sinteze şi articole cu tematică istorică: “Un scurt istoric al întemeierii Academiei Române”, “Guvernarea lui Ion Antonescu – vazută prin intermediul ziarului “Vocea Buzăului”(5 sept.2009), “24 ianuarie 1859 – 24 ianuarie 2010, 151 de ani de la Unirea Principatelor Române”, etc. A fost profesor de istorie şi filozofie la şcoala “Gheorghe şi Maria Taşcă” din Bălăbăneşti, director al şcolii din Bursucani, actualmente profesor de istorie gr. I al şcolii generale din comuna Săpoca, jud. Buzău.

A fost unul dintre fondatorii şi suţinătorii echipei de fotbal din Bălăbăneşti.

Domnul profesor Viorel Balaban a răspuns afirmativ campaniei de colectare „Dăruieşte o carte!” donând peste o sută de volume bibliotecii comunale din Bălăbăneşti, Basarabia.