Archive for the 'Basarabia la zi' Category

Sângele nu se face apă

526 de cărţi pentru Bălăbăneşti-Criuleni

* Despre preotul Gheorghe Stoica. În timpul Războiului de pe Nistru, directiva Tiraspolului, referitoare la el: „Dacă îl prindeţi, împuşcaţi-l!”*

Localitatea Bălăbăneşti de Galaţi este înfrăţită, şi nu de ochii lumii, cu Bălăbăneşti din raionul Criuleni-Republica Moldova. Reprezentanţii lor se cunosc între ei bine, în principal, prin intermediul vizitelor reciproce.

Ştiindu-se că la gimnaziul din Bălăbăneştii din stânga Prutului se resimte nevoia de cărţi pentru uz şcolar, inginerul Florin Munteanu, stabilit în Canada, a lansat, prin publicaţia sa on-line, citită în nordul judeţului Galaţi, apelul de a se dona cărţi pentru Basarabia – „Să ajungă cât mai multe, la Bălăbăneştii din Republica Moldova, plus liceul din Mălăieştii Noi”.

De partea practică a iniţiativei s-a ocupat, cu răspundere, profesorul Neculai Pământ. Numărul volumelor adunate, 526. Toate, potrivite pentru orice bibliotecă şcolară care se respectă. Provenite de la 12 donatori. Dintre aceştia, în fruntea listei, profesorul de istorie Viorel Balaban – predă într-o comună din judeţul Buzău şi geologul Iuliu Podaşcă, din Câmpulung Moldovenesc. Amândoi, fii ai satului Bălăbăneşti.

Plecarea spre Criuleni, joia trecută, la orele 5. Podul de peste Prut, de la Oancea, traversat fără dificultăţi. Ca mijloc de transport, un jeep. Costul carburantului, 700 de lei. Trei sferturi din această sumă, suportată de Primărie, prin grija domnului Dorin Codreanu, edilul-şef al comunei. Restul banilor, din buzunarele profesorului Pământ şi preotului Petru Moraru – dumnealor au însoţit transportul de cărţi către destinaţie.

La Bălăbăneştii de dincolo, când au ajuns, pe la 9.30, preotul care trebuia să-i întâmpine se afla la biserică – oficia slujba pentru Buna Vestire, pe stil vechi. Creştini adevăraţi, cei doi gălăţeni, fără să stea pe gânduri, păşesc în sfântul lăcaş, luând parte la slujbă.

Domnul Neculai Pământ: „Localitatea Bălăbăneşti, de Criuleni, nu are biserică propriu-zisă. Cea în care am intrat a fost amenajată de Sfinţia sa Gheorghe Stoica, într-un spaţiu ce a aparţinut stării civile. Întreg stocul de cărţi a fost predat după încheierea slujbei. Am observat la cadrele didactice din satul-gazdă, ca şi la Mălăieştii Noi, de altfel, unde există liceu, o dorinţă sinceră de a avea cât mai multe culegeri de texte şi exerciţii şi manuale metodice”.

La Prut, repet, nicio piedică în a-l traversa. S-au efectuat controlul de rutină al jeepului şi verificarea paşapoartelor, atât. Seara, la orele 21, profesorul Pământ şi preotul Moraru erau acasă. Misiunea, dusă la îndeplinire.

Autor: Ion Trif Pleşa / 11 aprilie 2011
Sursa: „Viața Liberă” Galați

Notă. În imagine prezentată mai sus primarii celor două comune, d-l Dorin Codreanu(stânga) și d-l Ion Sârbu(dreapta), semnează acordul de cooperare între instituțiile celor două localități surori. Evenimentul a avut loc în octombrie 2008, Bălăbănești, Basarabia în prezența unei numeroase delegații a autorităților comunale din comuna cu același nume din județul Galați.

Unirea Basarabiei cu România la 93 de ani de la înfăptuire

„Festivalul Basarabia” organizat de Liga Studenților Basarabeni din Galați a început cu două expoziții foto. Expozitia „Basarabia în imagini” are loc în doua locații diferite în Galați: la Casa de Cultură a Sindicatelor și în holul Facultății de Știintă și Ingineria Alimentelor (corpul F).

Prima expoziție a fost realizată cu sprijinul scriitoarei Angela Baciu și a Casei de Cultură a Sindicatelor din Galați. O mare parte a fotografiilor expuse sunt realizate de basarabeanul Alecu Reniță. În pozele sale găsim cele mai frumoase locuri și peisaje din Basarabia.

A doua expoziție este o culegere de fotografii în care sunt prezentate bisericile, mănăstirile, cetățile, orașele, rezervațiile naturale și monumentele istorice ale românilor de peste Prut.

Fiecare expozitie are câte un stand care descrie ziua de 27 martie de acum 93 de ani. Fotografiile expuse sunt oferite de Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei.

Liga Studenților Basarabeni din Galați vă invită să vizitați expozițiile noastre.

Sursa: L.S.B. Galați – Liga Studenților Basarabeni din Galați

Din Moldova (Basarabia) adunate

Cu toții știm că, în domeniul muzical, Basarabia este un izvor nesecat de talente pentru neamul românesc, interpreți ce ne-au bucurat sufletul și inima cu creații și interpretări de excepție. Lista este lungă însă am dori să amintim pe cunoscuții: Nicolae Botgros și orchestra „Lăutarii”, Nicolae Sulac, Doina și Ion Aldea Teodorovici, Zinaida Julea, Teodor Negara, Mihai Ciobanu, Alexandru Lozanciuc, surorile Oșoianu, Anastasia Lazariuc, Ion Suruceanu, Sofia Rotaru, Olga Ciolacu, Nadejdea Cepraga, Gheorghe Țopa etc.

În rândurile următoare am dori să remarcăm evoluția a două voci  unice, de dincolo de Prut, a căror interpretări originale ne-au atras atenția. Este vorba despre Doina Sulac – fiica regretatului Nicolae Sulac și Aurica Dicusar, o interpretă aparent necunoscută în România dar deosebit de ascultată și îndrăgită atât de tineri cât și de celelalte categorii de vârstă din Basarabia.

Mai jos, am selectat câte trei cântece pentru fiecare din cele două interprete, melodii ce credem noi ar trebui promovate de stațiile locale și centrale de radio din România.

Intertreta Aurica Dicusar „Omule”, „Cântec de neam”, „Strigăt”

http://www.youtube.com/watch?v=IRxlffLkbls&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=lzCBRNOCRa8&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=JEjrYe36gjo&feature=related

Interpreta Doina Sulac „Galbenă”, „Mohor”, „Fata mea”

http://www.youtube.com/watch?v=0NSz1yVS4EA&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=5CVdY-K2tyo&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=NdKAGWySnUk&feature=related

Iar a năpârlit Lupu!

După alegeri, la est de Prut, în jumătatea de Moldova răpită și siluită de sovietici (nu putem s-o numim Republica Moldova căci ar însemna să susținem un fals istoric), se-ntâmplă lucruri ciudate!

Așa zisul „democrat” Marean Lupușor, martor ocular și participant cu gândul și sufletul la crimele comise de regimul Voronin, cu „studii politice” la Moscova, joacă ping-pong cu soarta unor oameni chinuiți de sărăcie și nevoi. Vă mai amintiți de eroul din Decembrie 1989 – Ion Iliescu? Dar de revoluționarul Iurie Roșca? S-ar părea că Moscova are o duzină de asemenea specimene pregătite, a fi activate, când situația o cere. Unul dintre aceștia este Măria Sa – Marean Lupușor, un individ ce vorbește două limbi – într-una. Cum așa? Ei bine, Măria Sa – Lupu Vodă vorghește politic moldovieniește și științific Limba Română! Sunt, și, situații când ambele limbi nu-l ajută! Într-un delir de patriotism și dragoste sublimă pentru poporul maldavinesc, prezent la bustul lui Eminescu, Măria Sa – Lupu Vodă, intimidat de o reporteră, și-a uitat cele două limbi acasă neputând să scoată pe gură nici măcar două versuri din opera marelui nostru poet național. Atât de sec este acest personaj și lipsit de bun simț încât astăzi provoacă silă. Cu glas mierlos de oaie susține părintește că funcțiile în stat nu-l atrag însă în realitate joacă poker cu destinul a milioane de oameni „negociind” fiecare scăunel. Înconjurat de o haită de tâlhari „de afaceri” s-ar părea că lupușor are în mână pentru cel puțin un an hățurile șubrede ale Basarabiei.

De partea cealaltă liberalii, băieți cumsecade și cu nevoi, au uitat vorbele lui moș Ion Roată căzând în capcana întinsă de brațul nevăzut al Moscovei. În loc să condiționeze negocierile și formarea alianței de refuzul „democraților” de a participa la întruniri cu trupa de circari ai lui Voronin, ei se milogesc ca lupușor să accepte funcția de președinte.

Fraților!! Lăsați-l pe Vodă Lupu în brațele lui Voronin, căci ei au aceeași mumă. Vrea, nu vrea el tot acolo merge, căci ordinele se respectă – nu se „negociază”. Nu mai fiți naivi! Lupu Vodă nu este moldovean! Și nici democrat! El este maldavean și va rămâne comunist până la adânci bătrâneți! Doar părul și-l schimbă în funcție de viforul Moscovei. Abandonați odată pentru totdeauna aroganța și ascultați vocea celor ce v-au ales. Uniți-vă pentru a salva demnitatea Basarabiei.

pentru d-voastră, echipa xpressbalabanesti

Cimitirul de onoare al eroilor români a fost sfinţit la Călăraşi

Sâmbăta, 29 mai 2010, la Călăraşi a fost sfinţit Cimitirul de onoare al eroilor români, care este amplasat pe creasta dealului din apropierea oraşului (Podişul Călăraşilor). Reconstrucţia şi reabilitarea cimitirului s-a făcut în urma Protocolului de colaborare dintre Primăria or. Călăraşi (Moldova) şi Primăria mun. Călăraşi (România), semnat la 7 octombrie 2007. Lucrările au durat aproape trei ani, iar rezultatele acestei munci au fost apreciate la un nivel foarte înalt de către oaspeţi. Graţie implicării materiale şi spirituale a celor două părţi, Dealul Eroilor are acum un cimitir frumos, curat, înconjurat de linişte şi ocrotit de Bunul Dumnezeu.

La eveniment au participat, pe lângă o mulţime de oameni simpli, prim-ministrul Vlad Filat, deputatul Mihai Godea, o delegaţie formată din 41 de persoane din municipiul Călăraşi (România) în frunte cu primarul Nicolae Dragu, o delegaţie din oraşul Dve Mogili din Bulgaria, preşedintele raionului Ilie Rău, primarul oraşului Nicolae Melnic, un sobor impunător de preoţi din Moldova şi România, sub orânduirea părintelui Ioan Ciuntu, parohul Bisericii Sfânta Teodora de la Sihla din Chişinău etc.

După ce au răsunat imnurile celor două ţări, s-a ţinut un minut de reculegere în memoria eroilor căzuţi şi s-a adus un omagiu veteranilor de război încă rămaşi în viaţă, soborul de preoţi a ţinut slujba de pomenire şi a sfinţit troiţa şi Capela „Arhanghelului Mihail” din cimitirul proaspăt amenajat.

Oaspeţii au salutat iniţiativa primăriilor de a cinsti memoria celor răpuşi de război şi lăsaţi de izbelişte pe o perioadă de peste 60 de ani. „Astăzi cuvintele sunt în plus” a declarat primul-ministru Vlad Filat, care a adăugat că mai există încă multe locuri în Moldova cu o istorie aparte, care trebuie scoasă la lumină astfel încât eroii să se poată odihni în pace.

Au urmat depuneri de flori şi coroane la mormintele eroilor, s-au aprins lumânări, s-au împărţit pomeni, iar emoţiile erau foarte vizibile pe chipurile celor veniţi să-i cinstească pe eroii neamului seceraţi la Călăraşi în plină tinereţe.

Marea implicare a fost lăudată de toată lumea, dar parcă din tot peisajul lipsea ceva, sau mai bine zis – cineva. Încercam să scotocesc prin amintire ceea ce am auzit anterior despre istoria Regimentului 55 Infanterie ai căror ostaşi au fost executaţi în vara anului 1941 la Călăraşi şi mi-am dat seama că tot ce ştiam venea din povestirile pline de elan ale regretatului Maestru Vladimir Dodon, cel care nu a ajuns să-şi vadă realizat visul de a amenaja acest cimitir. S-a grăbit în ceruri anul trecut, la numai 60 de ani, lăsând în urmă ideea realizată pe jumătate. Dânsul a fost cel care a insistat cu scrisori pe la Ambasada României şi nu numai, încercând să sensibilizeze lumea şi să obţină ajutorul necesar pentru comemorarea eroilor români.

Sâmbătă, la casa plină de viori a lui Vladimir Dodon s-a dezvelit o placă comemorativă în amintirea cunoscutului lutier. La 28 mai Maestrul ar fi împlinit 61 de ani. Vladimir Dodon a fost decorat post-mortem cu titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Călăraşi de către primarul Nicolae Dragu. Au venit să-i aducă un omagiu artistului o mulţime de oameni: rude, prieteni, reprezentanţi ai autorităţilor locale, cunoscuţi etc.

Artistul Sandu Aristin Cupcea, un bun prieten al regretatului Vladimir Dodon, a venit în faţa celor adunaţi la eveniment cu un recital de poezie, care a pătruns în sufletele tuturor, făcându-i să treacă prin nişte emoţii deosebite.

Cu siguranţă că, de acolo de sus, Marele Vladimir Dodon a privit cu mândrie la realizările Călăraşilor de pe ambele maluri ale Prutului, care şi-au conjugat eforturile şi au atins nişte idealuri mari.

 Autor: Doina Chicu

Sursă: http://www.calarasii.pe.md/

Tatarbunar, răscoală după scenariu

„De la începutul anului 1924 în Basarabia de sud se pregătea o răscoală împotriva sistemului de stat. Sub conducerea unor emisari speciali sovietici s-a început înarmarea populaţiei din Tatarbunar. Cu operaţia de pregătire a răscoalei se ocupa tâmplarul Andrei Arghirov. La el au fost aduse din URSS arme şi muniţii pentru răsculaţi. Andrei Arghirov a încredinţat armele spre păstrare lui I. Staianov şi S. Iaşcev.

În aprilie 1924 s-a început răscoala (de la Tatarbunar – Al.M.) sub conducerea lui A. Arghirov, care a tăiat cablurile telefonice şi a început a repartiza arme răsculaţilor.

Armata (română – Al.M.) a încercuit localitatea şi drept prizonieri au fost capturaţi 300 de răsculaţi, dar A. Arghirov a izbutit să fugă în Rusia Sovietică şi datorită acestui fapt nu puteau fi depistaţi complicii lui.

Ceilalţi răzvrătiţi au fost judecaţi de tribunalul militar din localitate şi au fost condamnaţi la diferite termene de muncă forţată. Pe Andrei Arghirov l-au judecat în lipsă şi a fost condamnat la muncă forţată pe viaţă.

În anul 1926 A. Arghirov, care a trecut la GPU şcoala de spionaj a venit din nou în Basarabia cu o misiune specială. Lui i s-a încredinţat să organizeze la sudul Basarabiei noi organizaţii primare comuniste.”

(ANRM, fond 792, inv.1, d.7)

În acelaşi fond şi inventar în dosarul 13 este inclusă şi fotografia celebrului general rus şi fost ministru de război al Rusiei, A.N. Kuropatchin. În 1910 generalul scria:

„Populaţia românească din Basarabia, anexată acum 100 de ani, trăieşte astăzi separată şi în afară de populaţia rusă. În viitor, fie pe cale paşnică, fie în urma unui război, unitatea poporului român este de neînlăturat. ”

De mult nu mai este al nostru nici Tatarbunarul, nici Cetatea-Albă, nici Hotinul, nici Balta, nici…, Tiraspolul, nici Dubăsarii, nici Râbniţa, … nici Tighina. Putem vorbi şi de Palanca?

Sursă: Tribuna Basarabiei

Vezi articolul complet la următoarea adresă:

http://www.tribuna-basarabiei.ro/2010/06/tatarbunar-rascoala-dupa-scenariu.html

Dosarele acuză regimul sovietic

Anii stalinismului în istoria noastră a fost nu numai o perioadă de ocupaţie a Basarabiei de armata sovietice în 1940, nu numai a represiilor şi crimelor sângeroase ale noilor stăpâni contra locuitorilor băştinaşi, ci a fost şi o perioadă când au fost puse bazele lichidării spiritului, moralului şi al fizicului.

În scopul de a evita ocupaţia bolşevică în iunie 1940 majoritatea cadrelor medicale din Basarabia  au trecut Prutul retrăgându-se în adâncul ţării. După un an, când Armata Română, condusă de Mareşalul Ion Antonescu a restabilit frontiera strămoşească, o parte din medici şi alţi lucrători din respectiva breaslă au mai muncit în Basarabia până când în primăvara anului 1944 Basarabia românească a fost ocupată de ruşi pentru o perioadă foarte îndelungată.

După tancurile ocupanţilor sovietici, au dat năvală , care aduşi , care în căutarea bogăţiilor o puzderie de specialişti, inclusiv şi în domeniul medicinei (unii chiar fără studii de profil, dar convingându-i pe funcţionarii de la cadre, că ei de mici copii au visat să lucreze medici). Fără îndoială, că printre aceştea erau şi specialişti cumsecade, dar trecuţi prin filtrul ideologic bolşevic, vedeau populaţia băştinaşă ca pe nişte triburi sălbatece. În noua Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, înjghebată de marele cârmaci Stalin, pe pământul care mai rămase, după ce i s-au îndeplinit toate poftele teritoriale ale republicii- surori Ucraina era un dezastru la toate capitolele, inclusiv medicină.

Anul 1944. După bombardamentele sovietice întreaga Basarabie era numai ruine. Comportamentul noilor stăpâni ar putea fi caracterizat printr-un singur cuvânt – fărădelegea. (vezi: Alexandru Moraru” Cadrele bolşevicilor-1-2-3 în „Flux” ediţie de vineri din 20 ianuarie; 3 martie şi 28 aprilie 2006 )

Peste tot domina mizeria, bolile şi infecţia, multe aduse de sovietici odată cu păduchii. Lupta autorităţilor sovietice împotriva ţăranului român din Basarabia şi împotriva proprietăţii private au dus la foametea organizată din anii 1946-1947, care a luat mii de vieţi omeneşti (nici până azi nu s-a stabilit cifra  corectă a numărului oamenilor morţi de foame, şi se pare că pentru nimeni această informaţie nu prezintă interes, probabil fiindcă nu este vorba de minorităţi naţionale-Al.M.) şi a dat naştere a câteva sute de cazuri de canibalism (vezi: Al.Moraru „Canibalismul provocat de sovietici”(revista Historia (Bucureşti), nr. 4 din 2009 şi Al.Moraru  „Victimele terorii comuniste din Basarabia” vol.I (culegere de documente secrete sovietice) Chişinău, 2010 )

Pentru a vă aduce în miezul subiectului, motivat prin faptul, de a percepe atmosfera, care domina în instituţiile medicale, situaţia bolnavilor şi a atitudinii lucrătorilor medicali faţă de bolnavi , vin în faţa Dvs. cu câteva documente inedite, traduse de autorul acestui documentar din limba rusă.

Primul document[i] pe care-l propun, este datat cu anul 1947  şi ziua de 7 ianuarie, adică când foametea  organizată de autorităţile sovietice era în toi. Când un copil lăsat fără supraveghere putea amăgit, luat” cu zahărelul” dus în casă străină, omorât şi mâncat; când morţii în loc să fie înmormântaţi erau mâncaţi, când mama pentru ai menţine pe ceilalţi copii în viaţă, îl omora pe cei mai mic, pentru a asigura hrană celorlalţi…

(Citiţi continuarea acestui interesant articol la următoarea adresă)

http://www.tribuna-basarabiei.ro/2010/06/istoria-dezvaluita-continuare-dosalele.html

 Autor: Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist

Sursa: Tribuna Basarabiei

[i] Arhiva Naţională a RM, F. 3085, inv.1, d. 129, f. 44

7 aprilie – un an de la nefericitele evenimente din Basarabia

Eu şi Ea sau Nedefinită

Îmi storc petalele
În aur şi cleştar,
Îmi strâng polenul
Din dulce şi amar,
Îmi las veşmântul
Pe negru şi curat,
Au vrut să piară
Încătuşat.
Îmi curge raza
Prin vid şi necuprins,
Îmi dau lumina
La cei ce şi-au aprins
Cu duhul candela
Săracă, dar mai plină
Când sunt la ei acasă
Şi gustă din ţărână.
Îmi răstignesc privirea
Pe două ceruri arse,
Pentru maluri, ape, case…


Autor: Tatiana Scurtu

Realitatea care ne desparte

La  27 Martie 2010 s-au împlinit 92 de ani  de la Unirea Basarabiei cu ţara mamă.

La Chişinău a fost zi de sărbătoare. Preşedintele Mihai Ghimpu însoţit de  primarul Dorin Chirtoacă alături de o inimoasă comunitate de români din Basarabia, în acordurile inegalabilului Tudor Gheorghe, au adus un frumos omagiu celor care, la 1918 au stat drepţi în faţa neamului românesc şi a tuturor intruşilor aprinzând focul înfăptuirii României Mari, pe piedestalul Daciei lui Decebal, de la Nistru pân la Tisa. Iar dacă actuală conducere pro-românească de la Chişinău s-a întrecut pe sine, media şi democraţii de peste Prut au băgat capul în nisip ca nu cumva să le vibreze-n timpane „Deşteaptă-te române”.

Mai modest, dar s-a comemorat 27 Martie 1918 şi în România. Iniţiativa, în mare parte, au avut tot românii-basarabeni, cei aflaţi la studii în ţară.

Noi avem alte preocupări. Am uitat de Basarabia. Jurnalele noastre naţionale au reflectat acest eveniment atât de banal şi subţire încât l-ar fi trecut la rubrica „anunţuri” de-ar fi fost prima zi din săptămână. Dacă preşedintele Camerei Deputaţilor a trecut totuşi Prutul, voievozii opoziţiei au dormit în bocanci petrecându-şi sfârşitul de săptămână la un grătar, pe la amici, cu „problema Băsescu” pe masă. Regele şi rubedeniile mai au contract cu România  vreo patru ani iar partidele le caută deja înlocuitori.

Nici Eminescu nu mai este actual spun cronicarii contemporani. E mai important Parisul decât Chişinăul ţipă toţi în cor! La tomberon cu cămeşa moldovenească. Vrem paltoane franţuzeşti! Ce atâta Eminescu? Ce mai vor şi „moldovenii” ăştia? Suntem ocupaţi … cu integrarea! Ce atâta unire? Trăim vremuri grele, este prea scumpă!… ne avertizează „specialiştii”.

O fi,  dar … este inestimabilă stimabililor. Cât timp ne vom mai scălda în fabulaţia înjositoare „ două state – aceeaşi limbă, acelaşi popor”? Noi decidem.

Mare ruşine astăzi să te ataşezi de valorile naţionale. Şi totuşi românii au un preşedinte de ţară cinstit, cu caracter! El se numeşte Mihai Ghimpu. Citez: “Sunt gata să-mi dau demisia, dacă în decembrie se întâmplă ceea la ce mă gândesc!” – declaraţia aparţine preşedintelui Parlamentului şi preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, lansată pe 27 martie 2010, la sfârşitul concertului susţinut de maestrul Tudor Gheorghe.

Mă întreb, câţi oameni de acest calibru avem noi în România? Puţini. Foarte puţini. Unii nici măcar nu au înţeles ce a vrut să spună fratele martirului Gherghe Ghimpu. Alţii au priceput, dar se prefac că nu pricep. Restul sunt indolenţi, preocupaţi cu integrarea.

Studiu de caz.

La intrarea din Basarabia în România, în vama Oancea, flutură steagul Uniunii Europene. O duduie, însoţită de un lucrător vamal, ţipă strident într-o rusă stâlcită să prezentăm actele. Trece o oră şi autocarul nu înaintează nici o palmă. Unii fumează. Alţii îşi fac nevoile pe gardul din spatele „toaletei” nefuncţionale ce are uşa legată cu sârmă.   La nici douăzeci de metri, în faţa birourilor, o  maşină de teren Nissan, de zeci de mii de euro, inscripţionată Poliţia de Frontieră îţi fură ochii. Steag şi translator avem, maşini sunt – lipseşte doar toaleta! Sper s-o fi reparat şi compartimentat ca-n Uniunea Europeană dacă tot suntem preocupaţi cu integrarea. Sau, dacă tot a dispărut sârma înghimpătă(ce ironie a sorţii – am scăpat de ghimpi în mandatul d-lui preşedinte Ghimpu) de pe Prut, poate ne unim şi nu mai investim în toaletă. Totodată scăpăm şi de filtrele mobile de poliţie, unde eşti controlat de două – trei ori de la Oancea la Galaţi. Oare câte posturi(„locuri de muncă”) vor fi eliminate? Nu cred că specialiştii au introdus şi acestă necunoscută în ecuaţia financiară a Unirii.

Autor: Florin Munteanu

Am ajuns obezi moral: eroii basarabeni Lesco, Ivanţoc şi Popa nu înseamnă nimic pentru România!

Propunerea legislativă a senatorilor PDL Iulian Urban şi Viorel Badea privind declararea domnilor Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc, Tudor Popa drept eroi-martiri, luptători pentru democraţie, drepturile omului şi apărători ai valorilor spirituale şi culturale româneşti, depus la Senat la 21 mai 2009, a fost respins de către senatorii PSD-PNL si UDMR din Comisia Juridica si de Drepturile Omului. Dacă despre senatorii PSD, originea lor doctrinara era de anticipat să provoace ura faţă de nişte eroi care au luptat în temniţele sovietice şi comuniste împotriva statului dictatorial, mafiot şi comunist al lui Voronin, credem că senatorii PNL s-au umplut de ruşine prin acest vot, renegându-şi întreaga istorie de luptă şi rezistenţă anticomunistă. Exemplul lor, al celor care luptă acolo cu regimul totalitar, care îşi riscă viaţa şi pot ajunge oricând în puşcăriile comuniste sau la cimitor, trebuie să ne trezească din amorţeala în care ne zbatem şi să nu uităm ce strigam cu toţii la 22 decembrie 1989 sau mai târziu în Piaţa Universtităţii, la kilometrul zero al democraţiei româneşti : MAI BINE MORT LIBER DECÂT SĂ TRĂIESC ÎN REGIMUL TOTALITAR COMUNIST; dar asta înseamnă că trebuie să ne implicăm şi să lăsăm delăsarea; Trebuie să abandonăm poziţia de pe care doar ne plângem mereu şi să acţionăm, să luptăm şi să fim vigilenţi pentru noi şi pentru un viitor liber al copiilor noştri. Nu ne rămâne decât să ne plecăm capul în faţa curajului tinerilor basarabeni, să ne ruşinăm că am ajuns obezi din punct de vedere al dorinţei de luptă pentru drepturile noastre, şi să revenim cu picioarele pe pământ pentru că o facem pentru noi.

Primul pas ? Să ne alăturăm şi să-i susţinem pe cei care acolo, în Basarabia sugrumată de regimul tiranic, ţin vie flacăra speranţei şi luptei împotriva totalitarismului abject.

Sursă: Realitatea în Diaspora http://www.realitatea.rdsnet.ro/


Acces brosura de prezentare monografie

Meteo Bălăbănești

Vă dorim o zi plăcută
September 2021
M T W T F S S
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930