Primul pas spre înființarea unei baze sportive în comună

După întâlnirea avută cu d-l Dorin Codreanu, primar al comunei Bălăbănești, am primit asigurări că terenul unde a fost stația de asfaltare va deveni noua baza sportivă a comunei. Vom putea practica vara oină și fotbal iar pe durata anotimpului rece patinaj dacă vremea ne va permite. Sperăm ca în urma demersurilor autorităților comunale, Consiliul Județean Galați v-a acorda aviz favorabil trecerii terenului respectiv în propritatea Primăriei, pentru a putea fi transformat într-o bază sportivă.

Pe această cale dorim să mulțumim d-l Nicolae Dobre, Președintele al Federației Române de Oină, pentru sprijinul și susținerea acordată. Cităm din mesajul transmis de domnia sa:

„ … Am intrat din întâmplare pe pagina de internet realizată pentru comuna Bălăbănești, pe care o administrați si am constatat cu bucurie ca faceți promovare și pentru sportul nostru național-oina, fapt pentru care vă mulțumim.

Având în vedere faptul că, așa cum am observat, sunteți interesat de promovarea a tot ceea ce este românesc, aș vrea să vă întreb dacă sunteți interesat de înființarea unei echipe de oină în această localitate? În cazul unui răspuns afirmativ să știți că aveți tot sprijinul nostru (documente, materiale sportive , personal tehnic etc) ….”

În acest sens anunțăm pe toți cei din comună și împrejurimi, dornici de mișcare, să ne contacteze, indiferent de vârsta, pentru a ne putea întâlni în săptămânile ce urmează.

Vă mulțumim anticipat,
echipa xpressbalabanesti

Cu trenul pe ruta Bălăbănești – Galați – Bălăbănești

Halta Bălăbănești – primele impresii

Gara faianțată roziu în exterior, întâmpină privirile călătorului ca o fortăreață ce așteaptă cu infrigurare o nouă invazie bolșevică. Ușa principală zidită, geamurile în mare majoritate acoperite cu carton, acoperișul din țiglă gata să cadă, dalele de beton ce fac legătura cu DN 24D „ascunse în grabă” în curtea unui vecin sau asociații, fântâna din apropiere distrusă cu acoperișul prăvălit peste gură ; de jur-împrejur sticle, cutii de conserve ruginite aruncate la întâmplare. Un singur oștean a postat CFR SA să anunțe iminenta sosire a inamicului! Pe Lăbuș! …patruped ce și-a făcut cu prisosință datoria declanșând un contractat frenetic susținut de cârdurile de curcani, cocoși și găini ale celui ce, bănuim noi, locuiește în fosta gară. Pe peron a rămas, totuși, băncuța din beton masiv, ce-și așteaptă tăcută noul „stăpân”.

Ca o concluzie halta Bălăbănești arăta deplorabil ca și pancarda acoperită parțial de rugină, ce semnalează acest obiectiv.

În tren

Trenul privat a sosit punctual. Vagoanele, deși vechi, erau curate și îngrijite. Controlorul mi-a tăiat rapid bilet (9.70 lei, evident rest nu am mai văzut). Elegant, m-a îndrumat în vagonul din față unde era căldură din abundență. M-am instalat confortabil într-un compartiment. Între timp am ajuns la Docaneasa. Micuța gară arăta oribil – ușile din față, nu aveau mânere, geamurile erau placate cu OSB împodobite cu afișe electorale. Cu greu mai făceau față nomazilor! Aripa stângă fusese jefuită și abandonată complet. Clădirea vandalizată, devenise între timp patria gunoaielor și a deșeurilor așa cum aveam să constat la majoritatea opririlor! Am intrat în tunel (al doilea ca lungime din țară) și m-am bucurat căci am putut medita la cele văzute. Lămpile din vagon s-au aprins. Dacă ne apropiem de Galați acest coșmar vizual va dispărea. Aveam să mă înșel.

Am ajuns la Berești fiind întâmpinat la intrarea în oraș, de o parte și de alta a liniei de cale ferată, de mizerie. Primele semne de cilivizație (uși funcționale, geamuri intacte) le-am constat în micuța gară a acestui oraș. Nu se poate observa nici o îmbunătățire adusă clădirii sau peronului – „Sunt vechi, domnule!”(I.L. Caragiale). Suporții solizi ai băncilor stau înșirați în fața gării fără nici o utilitate. Au trecut și pe aici „bolșevicii”! Și pe la Balintești, Roșcani, Fârțănești, Viile, Frumușița, Șivița etc.

La Balintești, gara, o clădire cu arhitectură superbă, a fost vandalizată și transformată în toaletă ocazională. La halta Roșcani, ici și colo, ca simbol al civilizației localnicilor și al CFR SA, semnalez prezența sticlei în ferestre. La Tg Bujor, gara din localitate n-a mai văzut var și vopsea de două decenii. La Fârțănești, au dispărut peste noapte ușile, la Frumușița același scenariu ca la Balintești – o clădire superbă pe două nivele vandalizată complet. La Șivița „bolșevicii” au fugit cu jumătate din acoperiș, uși, geamuri, chiar și cu gardul din beton lăsând în urmă mizerie și moloz.

Trenul – soluție la scumpirea carburanților!

Plăcut impresionat de protestul tinerilor la stațiile de benzină m-am gândit că n-ar fi rău să mă alătur și eu – civilizat, fără a atrage atenția forțelor de ordine, într-un mod eficient. În loc să fac plinul la benzinărie merg la Bălăbănești tot cu TFG-ul! Zis și făcut. Am cumpărat bilet din gara Galați (o construcție modernă, dotată cu toaletă ce afișează pe ușă tariful – 1 leu intrarea, nu ai 1 leu te descurci cum poți!) și am urcat treptele autotrenului. Controlorul a apărut imediat solicitându-mi biletul. L-a bifat și mi-am văzut de drum. Conducătorul autotrenului anunță fiecare stație, atenționând totodată călătorul că ușile se închid automat. Minunea avea să țină însă până la Tg Bujor. L-o fi lăsat memoria sau pur și simplu nu vrea să răgușească! Precis are și scuză. Nu e plătit ca-n occident!

Controlorul patrulează neîncetat. Fiecare călător este taxat. A dispărut nașul! Trenul își continua încăpățânat ruta. Prin fața ochilor se perindă tot felul de clădiri distruse și abandonate, cursuri de apă inundate de gunoaie, copaci batjocotiți de securile căruțașilor – o lipsă totală de respect pentru mediul înconjurător și patrimoniul național. Ce impresie și-ar face un turist dacă ar dori să circule pe acest traseu? Cu siguranță s-ar „reîntoarce”!! Plictist de priveliște mă cufund în paginile publicației Dilema. O doamna jurnalistă „forțată” să participe la festivitățile dedicate zilei de naștere a „românului absolut” declara trimfătoare că și-a luat porția de Eminescu pe 2011. Nu prea am înțeles-o dar ce mai contează. Am ajuns la destinație! Vagonul era gol! În grabă mi-am împachetat jurnalele și ajutat de controlor am coborât din tren.

Ești în România!!

Ajuns la mașina ce mă aștepta am constat că am uitat o sacoșă în tren. Nimic de valoare! Mea culpa! Totuși trebuia să ajung la Bârlad și n-ar fi rău să fac o vizită trenulețului TFG! Spre surprinderea mea am ajuns înaintea autotrenului în gara Bârlad. Puținii călători, cei puteai număra pe degete, au coborât. Nici urmă de plasă. Am întrebat mecanicul de locomotivă dacă controlorul i-a adus la cunoștință despre un bagaj găsit în tren. Răspunsul a fost sec: „Sunt mulți călători în tren d-le!” Decid să aștept controlorul. După 5 minute mecanicul anunță controlorul că este așteptat pe peron. Acesta, cu sinceritate, își aduce aminte că am coborât din tren la Bălăbănești dar … nu a observat nici un bagaj nesupravegheat. Dau să plec, însă mecanicul ce „uitase să anunțe stațiile de la Tg. Bujor la Bârlad” fără pic de decență mă ia peste picior pentru simplul fapt că am avut îndrăzneala să întreb despre un bun uitat. Cum d-le să uiți, …(o serie de invective), încheindu-și recitalul de prost gust cu constatarea „Ești în România!!” . Am părăsit peronul gării Bârlad gândidu-mă la un singur lucru – deși trenu-i privat, de naș tot n-am scăpat!

Notă. „CFR SA are în administrare infrastructura feroviară publică. Administrarea se face pe baza unui contract de concesiune cu statul român.

CFR SA deţine în proprietate privată elemente de infrastructură feroviară, altele decât cele care constituie infrastructura feroviară publică, clădiri, terenuri, unităţi de producție etc.”

Sursa: http://www.cfr.ro/cfr_new/rom/infiintare.htm

Compania privată TFG ar trebui să fie mai atentă la selecția personalului, nu de alta, dar serviciile fac diferența între tren și maxi-taxi.

Autor: Florin Munteanu