Imagini din Lungeşti

 

Biblioteca fără nume

După cum ştiţi comuna noastră are adânci rădăcini în trecut fiind atestată documentar la 5 decembrie 1460. Cel mai de seamă cercetător al acestei localităţi, George-Felix Taşcă a lăsat moştenire bălăbăneştenilor şi celor ce îndrăgesc aceste locuri o serie de documente, cărţi, scrisori, propuneri de o valoare inestimabilă. Putem spune, parcurgând vastele cercetări ale domniei sale, că tot ce ne-a transmis în scris s-ar transpune cu succes într-o „Istorie a Bălăbăneştiului”. Dacă V.A. Urechia a editat numeroase culegeri de documente şi hrisoave, lasând posterităţii o „Istorie a românilor” şi o „Istorie a şcoalelor”, George-Felix Taşcă a scormonit şi adunat din arhive şi documente vechi trecutul Bălăbăneştiului, redându-l cititorul cu precizia unui chirurg.

Mai jos redăm o scrisoare, din anul 1985, adresată autorităţilor locale de cercetătorul George-Felix Taşcă cu prilejul aniversării a 525 de ani de la prima atestare documentară a satului.

Ca o paranteză, cu referire şi la unul din articolele publicate anterior „Bibliotecile din comună au nevoie de ajutor şi de cititori”, biblioteca centrală din Galaţi poartă numele „V.A. Urechia”. Poate s-ar cuveni ca biblioteca comunală s-o numim biblioteca „G.F. Taşcă”? Voi ce părere aveţi?

Către Comitetul Culturii şi Educaţiei Socialiste Bul. Republicii nr.90. – Galaţi

La 5 decembrie 1460 Ştefan cel Mare împreună cu Mitropolitul Teoctist şi cu peste 40 de mari boieri din Sfatul Moldovei au judecat la Bârlad Pricina lui Toma Dumitrescul cu Coste Tulbure pentru satul Româneşti de pe Jeravăţ, unde fusese jude Roman, de la care satul îşi tragea numele.

Mulţi istorici au considerat că acest vechi sat moldovenesc a dispărut între timp, dar profesorul ieşean G. Ciohodaru a stabilit în 1965 că satul Româneşti din 1460 este actualul sat Bălăbăneşti din Nordul judeţului Galaţi. Această aserţiune a fost reconfirmată în 1976, când a fost republicată menţionata carte de judecată a lui Ştefan cel Mare în prestigioasa cu legere de documente a Academiei Române „Documenta Romanae Historica”.

Semnatarul acestor rânduri a cules în decursul ultimilor 10 ani un număr mare de documente vechi privind satul Bălăbăneşti, strânse într-o lucrare intitulată „Răzeşii din Bălăbăneşti” şi propusă spre publicare încă din 1980 Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă din Galaţi. După cum ştiţi, lucrarea nu a putut fi tipărită din lipsă de hârtie, aşa cum mi-au comunicat tov. Cazimir şi Ion Stanciu.

În lucrarea susmenţionată se află un destul de mare număr de documente, vechi şi inedite, descoperite de subsemnatul, în Arhivele Statului din Iaşi şi Bucureşti, din care rezultă în mod neîndoios că satul Româneşti şi-a schimbat numele în Bălăbăneşti, prin înmulţirea membrilor familiei Balaban, cu vechi înrudiri în istoria Moldovei, mergând până la descălicătorii din Maramureş.

Având în vedere că se împlinesc 525 de ani de la prima atestare documentară a acestui sat de ţărani liberi (răzeşi) care au dat ţării numeroşi oameni de frunte în cele mai variate domenii de activitate, propun să se sărbătorească această prestigioasă aniversare prin tipărirea unei plachete de 2-300 de exemplare a pricipalelor documente edite şi inedite care marchează continuitatea şi importanţa acestui sat.

De asemeni propun sărbătorirea pe linie culturală a acestei aniversări, spre mândria actualilor săi harnici locuitori.

Cu consideraţie.

George-Felix Taşcă, pensionar, Str. Alecu Russo 21, …., Bucureşti

Bucureşti, 14 octombrie 1985

Document transmis de d-l profesor de istorie Nicolae Pământ

Alfabetul dacic

O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri. Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus. De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A făcut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele. Manuscrisul se află în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte legată în piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în anul 1838. Nu se ştie prin câte mâine a trecut de-a lungul secolelor. (continuare în “Realitatea în Diaspora” – director Pompiliu Comşa)

Autor: dr. Elena Corina Marinescu

Interviu-Ionel Corciovă: Salvarea hocheiului gălăţean vine de la … Viena!

Ionel Corciovă – născut în 1969, primul antrenor – Sorin Ciubotaru. A jucat hochei pe gheaţă la C.S. Şcolar Nr. 2 şi Dunărea Galaţi, dar şi la Steaua Bucureşti în perioada 1976 – 1991.

A fost component al echipelor naţionale de juniori, tineret şi seniori. Stabilit la Viena din 1991, joacă şi în prezent, în timpul liber, la Wien Favorit ( Liga a III-a austriacă).

De ceva vreme a hotărât să ajute hocheiul gălăţean, disciplină care i-a oferit numeroase satisfacţii sportive.

Prezent la Galaţi zilele acestea, nu am ratat prilejul de a purta un dialog cu domnia-sa.

Reporter: Aţi lăsat Viena şi aţi venit să sprijiniţi hocheiul din Galaţi. Ce va determinat să faceţi acest pas ?

Ionel Corciovă: Nu am părăsit Viena, la Galaţi vin din când în când. La întrebarea dumneavoastră ar fi simplu să spun că sângele apă nu se face. Dar, după dispariţia lui Stelian Rusu – mare om de hochei (al cărui elev am fost) am ţinut tot timpul legătura cu oraşul meu de baştină.

Pentru că numărul celor care sprijină hocheiul a scăzut îngrijorător, am zis că dacă cineva nu ia iniţiativa, acest sport va dispărea la Galaţi. Aşa am hotărât să mă implic. Am urmat exemplul lui Nea Stelu (S. Rusu), care ştia să strângă în jurul lui mulţi oameni de bine.

Avem un proiect pe termen lung. Am spus, avem pentru că am plecat la drum cu prietenii mei Cătălin Geru, Andrei Nuţu, Viorel Radu şi Cristi Munteanu, la care trebuie să-l adăugăm şi pe Mihai Brandabur, preşedintele clubului.

Reporter: Vă veţi implica în întreaga activitate de hochei de la CSM Dunărea sau numai la echipa mare?

Ionel Corciovă: Mai întâi trebuie să punem pe noi baze activitatea de la echipa de seniori, să construim, de fapt, o noua echipă. Asta pentru a aduce oamenii din nou la patinoar, mă refer la spectatori. Dar şi pentru a da un semnal pozitiv pentru hocheiştii gălăţeni plecaţi acum la alte echipe, în special la Steaua Bucureşti.

Pentru spectatori intenţionăm să emitem legitimaţii de susţinători, iar pe jucătorii gălăţeni plecaţi la alte formaţii să-i determinăm să se întoarcă acasă, convingându-i că intenţionăm să facem o treabă serioasă.

Reporter: Care este primul pas al noii formaţii?

Ionel Corciovă: Echipa se pregăteşte pe uscat. În scurt timp va veni şi noul tehnician. Am stabilit ca antrenor principal să fie slovacul Eduard Hartmann – acesta urmând a avea şi calitatea de jucător, alături de patru conaţionali, toţi sportivi de valoare. Ei sunt foarte tineri, de mare perspectivă şi au jucat în ultimul sezon în campionatul Slovaciei.

Acestora li se vor alătura cei trei corifei: Cătălin Geru, Andrei Nuţu şi Viorel Radu, cei care au dus greul echipei în ultimul timp. Lotul va fi completat de tinerii din pepiniera proprie: Necula, Glovaschi, Andrei, Vlase, Manole, Hamza, Munteanu şi Hanganu şi trei jucători de la Miercurea Ciuc.

În privinţa staffului tehnic, acesta va fi format din Hartmann, Cristi Munteanu, Marius Trandafir şi Teodor Munteanu.

Reporter: Proiectul prezentat este interesant. Entuziasmul este, de asemenea, contagios. Nu vă temeţi de greutăţi? Veniţi dintr-o societate aşezată, caracterizată prin multă rigoare. Sunteţi un om de afaceri, nu vă temeţi de greutăţi?

Ionel Corciovă: Sunt sportiv şi sunt învăţat să înving obstacolele, ca de altfel, şi prietenii şi partenerii mei, dar contez şi pe sprijinul oricărei persoane dispuse să ajute hocheiul gălăţean. De aceea fac apel la toţi cei pentru care acest sport înseamnă ceva, să ni se alăture – persoane fizice sau societăţi. Visez să avem iarăşi patinoarul plin, ca pe vremea când ne băteam cu Steaua, Dinamo sau Miercurea Ciuc.

Suntem în discuţii avansate pentru a obţine organizarea „Cupei României” la Galaţi, pentru prima după ediţia din 1988, când am câştigat acest trofeu. Vrem să ieşim în lume. Am găsit parteneri la Viena pentru acţiuni sportive internaţionale, nu numai la nivel de seniori ci la toate eşaloanele de vârstă .

Reporter: În numele amatorilor sportului gălăţean, şi în special al celor care îndrăgesc sportul cu pucul şi crosa, vă dorim mult succes!

Explicaţie foto: În fotografie (de la stânga): Ionel Corciovă, Cătălin Geru şi Cristi Munteanu

 Autor: Gheorghe Arsenie, 21 august 2010, Viaţa Liberă Galaţi

Bibliotecile din comună au nevoie de ajutor şi de cititori

Biblioteca comunală are un număr de 12 450 de volume care „vieţuiesc” pe o suprafaţă de 60 de metri pătraţi, în trei încăperi. Două treimi din fondul de carte este expus pe rafturi, restul fiind depozitat în dulapuri. Dotarea cu carte se face în principal de către biblioteca „V.A. Urechea”. În intervalul calendaristic 2006-2009 valoarea lotului de cărţi primit anual a fost următorul: 2006 – 1.2 milioane lei, 2007 – 3 milioane lei, 2008 – 20 milioane lei, 2009 – 15 milioane lei. La aceste sume se mai adaugă cifra de 35 milioane lei, bani acordaţi de Primăria comunei pentru achiziţie de carte.

O statistică din anul 2002 ne prezintă următoarele date: cititori înscrişi – 161, vizite – 595, cărţi împrumutate – 1148.

Pentru a oferi condiţii cât mai decente cititorilor, această instituţie necesită următoarele dotări: un calculator echipat cu programe speciale pentru statistici şi menţinerea evidenţei fondului de carte, un copiator, sistem de încălzire, o sală de lectură cu mochetă şi mobilier, două-trei terminale şi acces la internet.

Bibliotecile şcolare au următoarele fonduri de carte: Şcoala „Gheorghe şi Maria Taşcă”, Bălăbăneşti – 8200 volume, Şcoala elementară din Bursucani – 4780 volume, Şcoala „Dumitru I. Ghimuş”, Lungeşti – 4600 volume. În ce priveşte spaţiul, doar la şcoala „Gheorghe şi Maria Taşcă” este corespunzător desfăşurării activităţii, cărţile fiind expuse pe rafturi cititorului. La celelalte două şcoli păstrarea fondului de carte este total necorespunzătoare, cărţile fiind depozitate în dulapuri sau cutii. Toate cele trei biblioteci sunt puţin sau deloc utilizate în procesul instructiv-educativ. Ca şi biblioteca comunală şi cele şcolare necesită îmbunătăţiri semnificate: calculatoare, copiatoare, sisteme de încălzire, mobilier.

Autor: profesor istorie, Nicolae Pământ

Satul natal al Sfântului Rafail, la al treilea hram, Biserica din Bursucani, resfinţită

Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian a resfinţit vechiul locaş şi a binecuvântat lucrările la Schitul Zimbru *

În cel de-al treilea an de la canonizarea „Sfântului Rafail de la Agapia Veche”, născut cu trupul la Bursucani şi canonizat în 2008, satul Bursucani şi-a înnoit în duh înfăţişarea.

Aici a fost resfinţită biserica, demers demarat cu mai bine de doi ani în urmă, după ce am aflat cu toţii că în acest sat s-a născut un Sfânt al lui Dumnezeu.

De trei ani, oamenii din această aşezare – ce are în componenţă şi cătunul Zimbru – au înţeles de ce au dăinuit pe aceste meleaguri rămăşiţele materiale ale fostului Schit Zimbru şi cum Icoana Maicii Domnului, Sfinţii din Icoanele Împărăteşti de la fostul schit au fost zid de apărare împotriva nedreptăţilor vremii.

Prin pronie cerească, la Bursucani se continuă o veche, sfântă şi unică istorie a acestor locuri, locuri sfinţiţe de paşii Sfântului Rafail, de sute de călugări care s-au rugat prin codrii de la Adam în veacuri apuse. Cu trei ani în urmă, din grija Înalt Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos, tradiţia a fost reluată, spre bucuria localnicilor.

Ca o expresie a continuării şi plinirii tradiţiei, în anul Domnului 2010, a fost resfinţită biserica din Bursucani, sfânt locaş care – în urmă cu doi ani – era cât pe ce să se prăbuşească. Specialiştii au conservat zidul de paiantă, prin tehnici moderne, iar acum biserica este în bună stare.

„Prin grija Înalt Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos, şi cu siguranţă a Sfântului Rafail, aici au demarat lucrările de restaurare, lucrări care s-au făcut cu sprijinul localnicilor şi al autorităţilor locale şi judeţene”, ne spunea, deunăzi, părintele Toader Pohrib, protopop de Tg. Bujor.

„Aşa se face că anul acesta, vechiul sfânt locaş a fost restaurat, fapt care pune şi mai mult în evidenţă lucrarea Maicii Domnului şi a Sfântului Rafail, dimpreună cu slujirea şi rugăciunea preotului şi a creştinilor de aici”.

Zidită din lut cu peste 165 de ani în urmă, acum restaurată şi înnoită în Duh, biserica din Bursucani dă mărturie de vremuri apuse. Lumina rugăciunii Sfântului Rafail şi a călugărilor de aici, sârguinţa oamenilor locului de a continua o tradiţie, a redat acestui loc sfinţenia… Spre mulţumire Maicii Domnului şi a Fiului, spre bucuria creştinilor de aici.

Vechea biserică a fost îmbrăcată în veşmântul Duhului şi, încet, încet, localnicii speră să fie ridicată şi bisericuţa de pe locul fostului Schit Zimbru, unde lucrările au început după hramul de anul trecut, 2009, când a fost aşezată piatra de temelie, acum fiind în plină derulare.

Anul acesta, la cel de-al treilea hram al Sfântului Rafail de la Agapia Veche, după sfinţirea şi Liturghia arhierească, Arhiepiscopul locului – Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian – a binecuvântat lucrările de la schit aflate în grija părintelui Cezar Gagiu.

Atât slujitorii, cât şi oamenii locului speră în milostivirea lui Dumnezeu şi în ajutorul autorităţilor pentru ca rugăciunea să fie reluată în sfântul locaş, care va respecta stilul celui dărâmat pe la 1940.

Stil moldovenesc de decadenţă

Ca stil arhitectural, biserica fostului Schit Zimbru a avut ca prototip biserica din Rădăuţi, nota în 1944, în monografia Schitului Zimbru, părintele Gheorghe Bârsan.

„Forma arhaizantă” s-a păstrat până astăzi prin actuala biserică din Bursucani care are ca prototip fosta biserică a Schitului Zimbru.

Ca stil, ambele „corespund stilului moldovenesc din veacul al XIV-lea, cu planul basilical sau longitudinal, fără cupolă şi fără decoraţii externe, asemenea bisericilor «Sfântul Ioan» din Piatra sau «Nicoară» de la Curtea de Argeş…

Ele pot face parte din epoca stilului moldovenesc de decadenţă, cărora nu le-a lipsit nici creaţia, nici forma originală.

Sursa: Articol preluat integral din cotidianul “Viaţa Liberă” Galaţi. Acest material a fost publicat la data de 24 iulie 2010.

Autor : Maria Stanciu

Când Fane-şi dă cu părerea!

Pe Fane îl întâlnim pretutindeni: în bodegă, prin Primărie, pe stadion – la o sămânţă, în direct la OTV sau chiar prin Parlament. Are mereu o problemă, şi mai multe păreri. Nu cunoaşte dar se pricepe, spune el. Chibiţul Fane n-are astâmpăr. Citeşte problema cu ochii închişi şi dă răspunsul cu gura căscată. Are timp berechet!

Acum câteva luni am lansat o propunere de proiect. Porţiunea de drum naţional care traversează comuna de la un capăt la altul să fie denumită oficial B-dul „Ştefan Procopiu” – aducând astfel un frumos şi binemeritat omagiu academicianului Ştefan Procopiu. Într-o administraţie normală, care urmăreşte binele cetăţeanului şi respectă valorile comunităţii, ar fi trebuit analizată serios propunerea şi informat plătitorul de taxe atât despre această iniţiativă cât mai ales despre personalitatea acestui mare om de ştiinţă pentru a putea lua o decizie privind aprobarea sau îngheţarea acestui proiect. La noi însă, mai greu. Ingineri avem dar ne-aplecăm urechea la teoria chibiţilor. Asfel, acest frumos proiect s-a oprit, se pare, la analiza detaliată a noţiunii de bulevard. Chibiţul Fane scormonise demult cu corniţele ideea!

– Înainte de a ajunge la Procopiu cum facem cu bulevardul, ţipa el ironic prin sat să fie auzit de lume! Nu-i arteră urbană! E rurală! La Bereşti ar merge că-i oraş, la noi nu. Nu-i dreaptă! La Cruce-i întortocheată! Nu-i mărginită de arbori! Nu-i bulevard şi gata! E stradă! …. conchide Fane frecându-şi bucuros mâinile c-a rezolvat problema cât ai clipi din ochi.

– Conform DEX n-o fi bulevard dar ar putea avea aspect de bulevard! Am putea planta copaci şi flori. L-am putea îngriji şi păstra curat. L-am putea diviza, B-dul „Ştefan Procopiu” Nord spre Bârlad, Sud spre Galaţi pentru a elimina porţiunea întortocheată de la Cruce. Am putea avea un pic de mândrie în a face o excepţie şi a oferi renumitului savant cea mai lungă arteră din comună pe măsura muncii şi prestigiului domniei sale. Am putea face multe. Cu o singură condiţie. Să-l ignorăm pe chibiţul Fane.

– Şi, totuşi, mă întreb? Ce-ar zice Fane dacă micuţa comunitate de la gară şi-ar intitula localitatea – sat „Ştefan Procopiu”. Probabil ar rămâne cu gura căscată, nu?!

– Nu, nu! spumegă Fane… conform DEX este cătun!

Fane dragă, te-aş mai intreba:

– Cine are de câştigat de pe urma acestei iniţiative?.. Localitatea, eu sau savantul Ştefan Procopiu?

C-o voce viguroasă de securist, împăiat peste noapte investitor, Fane ameninţă scrâşnind din dinţi.

– Las-o mai moale cu Procopiu ăsta!

Notă. Ce nu ştie chibiţul Fane? Lipsit de viziune, el nu percepe ideea că micuţa localitate peste cinci, zece, douăzeci de ani poate fi un sat de toată frumuseţea cu un nume de prestigiu, care să-i facă cinste. Într-o ţară dezvoltată inginerii proiectează infrastructura într-o localitate cu foarte mulţi ani înainte. Ei elimină astfel foarte multe inconveniente şi reduc cheltuielile semnificativ, inclusiv mita. Ce nu conştientizez eu încă? Din chibiţ şi bişniţar, Fane a ajuns …..măgar.

echipa xpressbalabanesti

Bălăbăneşti, promovare pe Wikipedia

Pagina Wikipedia în limba română a comunei a fost reactualizată cu informaţii noi. Este cea mai bogată pagină comparativ cu celelalte comune din judeţ. În scopul promovării localităţii vom completa şi pagina în limba engleză, urmând să înserăm şi imagini sugestive din comună. Multe din informaţiile afişate au fost culese de echipa xpressbălăbăneşti(coordonatori, profesor istorie Nicolae Pământ, ing., P.M. Florin Munteanu).

Mai jos puteţi citi o scurtă prezentare în limba română a comunei Bălăbăneşti pe Wikipedia:

http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83l%C4%83b%C4%83ne%C8%99ti,_Gala%C8%9Bi#Infrastructur.C4.83

Răspundem cititorilor

Programul „10 ore pe gheaţă” nu a fost abandonat ci se va desfăşura odată cu deschiderea oficială a sezonului 2010-2011 pe arena din Galaţi, în colaborare cu echipa de hochei „Gladiators Dunărea Galaţi” – antrenor, profesor coordonator Cristinel Munteanu. Vă vom informa din timp despre acţiunile ce le vom întreprinde, pe măsură ce vom avea mai multe informaţii despre suprafaţa de gheaţă a patinoarului(probabil sfârşitul lunii septembrie, începului lunii octombrie).

Despre consăteanul nostru Mitu Nelu, erou al Revoluţiei din 1989 am publicat un material(au existat unele inadvertenţe în textul respectiv). L-am retras la cererea expresă a unui membru de familie. Atunci când vom avea informaţii complete despre eroul Mitu Nelu le vom publica, dar numai cu acordul familiei.

Referitor la trecutul dezonorant al unor consăteni. Noi, echipa xpressbalabanesti, nu ne propunem decât să privim spre un viitor mai bun urmărind să apropiem suflete şi caractere şi nu să ne luptăm cu trecutul. Dacă cei care au suferit ne-au rugat să iertăm dar să nu uităm nu ne rămâne decât să le respectăm rugăminţile. Istoria celor 3-4 decenii de comunism „să se scrie abstract, nu particip la ea, din orgoliu naţional.” – Petre Ţuţea(filozof, condamnat politic la 13 ani detenţie). Susţinem adevărul dar nu ne angajăm în dispute fără sens cu trecutul.

Fiecare din noi are drepturi dar şi îndatoriri. Să păstrăm curăţenia în comună este sarcina noastră nu a primarului. Am mai spus-o. Să ne protejăm pădurile, să plantăm flori, să ne respectăm tradiţiile, să fim mai buni, mai primitori, mai puţin invidioşi şi vom avea o localitate mai frumoasă.

Ca şi d-voastră constatăm o indolenţă descurajatoare din partea autorităţilor publice locale. Rămâne să acordăm calificative la urna de vot.

Peste tot în lume există birocraţie inclusiv Canada, Germania, Franţa, etc. La noi birocraţia este stufoasă, nefuncţională în multe situaţii. Nepotismul, corupţia, incompetenţa, vidul legislativ domină societatea românească. Sociologul german Max Weber descrie tipul ideal de birocraţie în termeni pozitivi considerându-l ca fiind un mod de organizaţie necesar, raţional şi eficient comparativ cu alte alternative.

În măsura timpului disponibil vom continua publicarea altor „poveşti din Bălăbăneşti”. Sperăm să revenim cu alte titluri în lunile de iarnă.

 echipa xpressbălăbăneşti