Apel

Stimați cititori

Dacă dețineți fotografii sau detalii despre eroii – martiri ai comunei în cele două conflagrații mondiale, vă rugăm să ni le transmiteți pentru a însera o parte dintre ele în lucrarea „Bălăbănești – un sat de răzăși”. Deasemeni, dacă în listele publicate mai jos apar erori (scrierea incorentă a numelui persoanei respective) vă rugăm să ne atenționați pentru a le elimina.

Vă mulțumim pentru înțelegere și ajutor,

echipa xpressbalabanesti

Eroi, martiri, ai comunei Bălăbănești (Bălăbănești, Bursucani, Lungești, Zimbru)

În semn de prețuire și respect pentru bunicii și străbunicii noștri, martiri ai celor două conflagrații mondiale, care și-au sacrificat viața pentru acest pământ minunat, care au crezut în neamul românesc și-n viitorul patriei noastre – România, noi autorii, ne-am dorit foarte mult să-i menționăm în această carte. Numele lor au fost căutate și adunate cu grijă de pe monumente, din pomelnice bisericești sau documente și au fost ordonate alfabetic pentru a fi identificate cât mai ușor de cititor.

Eroi, martiri ai Războiului pentru Eliberare și Reîntregire Națională (1916 – 1918), satul Bălăbănești:

Angheluță N. Toader / Angheluță N. Sandu / Baicu Gh. Alexandru / Baicu N. Gavrilă / Balaban D. I. Iancu / Balaban Gh. G. Ștefan / Balaban Gv. Alexandru / Balaban Gv. Ion / Balaban Gv. T. Neculai / Balaban I. E. Ion / Balaban I. N. Gheorghe / Balaban M.D.Costache / Balaban M.D. Ștefan / Balaban M.I.S. Gheorghe / Balaban Șt. Constantin / Balaban Th. Gheorghe / Bodea I. Vasile / Bradea I.M. Gheorghe / Burglelea Năstase / Căpățână P. Dumitru / Cepraga I. Vasile / Cepraga I.M. Toader / Chirciu Ioan / Chirvase S. Gheorghe / Chirvase V. Alecu / Ciocan Th. Iancu / Ciochină N. Gheorghe / Ciochină N. Iancu / Ciochină S. Gheorghe / Codreanu N. Th. Z. Vasile / Codreanu V. I. Neculai / Condurache Toader / Coroi Ghe. Neculai / Crăiță I. Constantin / Dabija N. Vasile / Dima Ghe. Ilie / Dima I. Ion / Gîță S. Mihai / Gîță S. Toader / Gîță S. Vasile / Gorga V. Mihalache / Hiliuță C. Neculai / Hotnogu V.D. Gheorghe / Lazăr Gheorghe – locotenent / Mardare Gv. Ion / Maxim Th. Neculai / Mălănescu I. Mihalache / Moise Gh. Scarlat / Munteanu A. Gheorghe / Munteanu Gh. Sava / Munteanu M. Iancu / Munteanu Șt. Gheorghe / Munteanu V. Costache / Nebunelia I. Gheorghe / Nebunelia D. Neculai / Negru M. Alexandru / Negru M. Constantin / Negru V. Toader / Podașcă Gh. Toader / Popovici Gh. Dumitru / Rădescu Alexandru / Sava Constantin – maior / Tașcă C. Ilie Gheorghe / Tașcă Gh. I. Constantin / Tașcă Gh. Mihai / Tașcă Gv. R. Dumitru / Tașcă Gv. R. Ene / Tașcă Gv. R. Toader / Tașcă I. D. Ion / Tașcă N. V. Mihalache / Tașcă P. Vasile / Tașcă Th. I. Ion / Tercu Pavel / Țau Stan Ion / Vîrgolici G. C. Gavrilă.

Eroi, martiri ai celui de-al Doilea Război Mondial (1941 – 1945), satul Bălăbănești:

Baicu I. Gheorghe / Balaban C. Mihai / Balaban C. N. Costică / Balaban G. Iancu / Balaban Ioan / Balaban V. Constantin / Chirvase I. Gheorghe / Ciocan A. Vasile / Codreanu G. Ștefan / Dragomir I. Constantin / Dragomir V. Costică / Gîță Gheorghe / Gociu C. Costică / Mardare G. Toader / Maxim T. Costică / Maxim T. Neculai / Maxim N. Gheorghe / Nicorescu Ioan / Patriche G. Ioan / Podașcă N. Ioan / Podașcă S. Toader / Popa Șt. Sandu / Romaniță G. Vasile / Sava Costin / Spătaru A. Ștefan / Spătaru S. Ioan / Șușnea A. Alexandru / Șușnea I. Ioan / Tașcă A. Gheorghe / Tașcă I. Constantin / Vârgolici I. Constantin /

Eroi, martiri ai Războiului pentru Eliberare și Reîntregire Națională (1916 – 1918), satul Lungești:

Bălan S. Mihai – soldat / Bălan T. Ion (Nică) – soldat / Bâgu Alexandru – soldat / Brehoi Andrei – soldat / Burghelia Ion – soldat / Ciolan Șt. Iancu – soldat / Cristea Constantin – soldat / Dimofte D. Ion– soldat / Enachi V. Ion – soldat / Enachi V. Ștefan – soldat / Ghemuş Iordachi – soldat / Grigore C. Ion – soldat / Ion C. Ioniţă – soldat / Istiali Alexandru – soldat / Istrati A. Constantin – soldat / Istrati A. Gheorghe (Mare) – soldat / Istrati A. Gheorghe (Mic) – soldat / Istrati C. Neculai – soldat / Istrati C. Toader – soldat / Istrati Gh. Constantin – soldat / Istrati Ion – soldat / Istrati Ursu – soldat / Manea Constantin – soldat / Manea Gheorghe – soldat / Miron Radu – soldat / Neagu Manoli – soldat / Olteanu Vasile – soldat / Paladi Costachi – soldat / Raicu Gh. Oprişan – soldat / Rusu I. Vasile – soldat / Rusu I.C. Vasile – soldat / Solomon Ion – soldat / Toderașcu Constantin – soldat / Vădianu Toma – soldat / Vârtosu I. Iordache – soldat /

Eroi, martiri ai celui de-al Doilea Război Mondial (1941 – 1945), satul Lungești:

Angheluţă Paul – sergent / Angheluţă Anton – soldat / Bălan D. Ion – soldat / Bălan Manolache – soldat / Brehoi Ioniță – fruntaş / Brehoi Alexandru – soldat / Calotă Gheorghe – soldat / Chirilă Neculai – soldat / Ciolan Neculai – soldat / Dimofte Vasile – soldat / Enache Gheorghe – fruntaş / Ghimuş Octavian – fruntaş / Ghemuş Vasile – soldat / Gheorghe Ion – soldat / Iordache Constantin – soldat / Iordache Ion – soldat / Istrati V. Ion – soldat / Macarie Constantin – soldat / Maxineanu Ion – soldat / Maxineanu Ionică – soldat / Maxinean I. Ion – soldat / Mejneru Petrache – soldat / Nechifor Petrachi – sergent / Nistor V. Ion – sergent-major / Nistor D. Iancu – soldat / Olteanu Neculai – soldat / Petrea Toader – caporal / Radu Gheorghe – soldat / Roman Alexandru – soldat / Timofte Neculai – soldat / Timofte Panainte – locotenent / Vârtosu Costică – sergent / Vârtosu Neculai – sergent /

Eroi, martiri ai Războiului pentru Eliberare și Reîntregire Națională (1916 – 1918), satul Bursucani și cătunul Zimbru:

Alexe Apostol / Alexe Mihai / Alexe Ionel / Arhire Toader / Bejan Tănase / Bragadiru Vasile / Brostia Vasile / Brudiu Constantin / Buhociu Ştefănache / Buhociu Alecu / Cazacu Tudorache / Ciobotaru Ghiţă / Ciocan Nicolae / Ciocan Manolache / Ciucă Alexandru / Ciucă Petre / Condurache Spiru / Crăiţă Gheorghe / Crăiţă Dumitru / Crăiţă Simion / Crăiţă Tinică / Creţu Alexandru / Crețu Gheorghe / Dănăilă Ioan / Dician Ilie / Dinu Dumitrache / Dinu Dumitru / Dorobăţ Ioan / Dorobăţ Gheorghe / Hodoroschi Constantin / Hristache Gheorghe / Iacob Ghiță / Leticae Ionică / Luca Ioan / Matei Constantin / Miron Mitriţă / Munteanu Ioan /Munteanu Ghiță / Navroian Ioan / Negoiţă Costică / Pîrlea Vasile / Popa Miltiade / Radu Sterian / Radu Ioan / Radu Petre / Radu Mihai / Rugină Ghiţă / Stase Ghiță / Susanu Petrache / Taşcă Ionel / Tănase Ghiță / Tănase Alexe / Tibirnă Constantin / Vintilă Constantin /

Eroi, martiri ai celui de-al Doilea Război Mondial (1941 – 1945), localitățile – Bursucani, Zimbru și Ghingești (numele acestor martiri sunt înscrise pe Monumentul Eroilor din Bursucani):

Monumentul Eroilor Bursucani – satul Bursucani și cătunul Zimbru:

Alexe I. Ionel / Arhire Teodor / Ciucă Petru / Chirciu Costică / Crăiţă Culică / Crăiţă Dumitru / Crăiţă Mitică. / Crăiţă Simion / Cujbă Gheorghe / Dinu Vasile / Fluture Ioan / Miron Iancu / Mocanu Anton / Negoiţă Ştefan / Pasat Neculai / Popa Miltiade / Radu Mihai / Radu Petru / Tăbârnă Constantin / Tănase Alexe

Monumentul Eroilor Bursucani – satul Ghingheşti

Decianu Neculai / Decianu Ilie / Dinu Vasile / Fluture Ioan / Gâţă Apostu / Matei Constantin / Mejneru Neculai / Stase Constantin / Stase Vasile / Susanu Constantin

Semnal de alarmă

Totul pare încremenit în timp. Nimeni și nimic nu pare să schimbe starea de letargie din comună. Administrația ar vrea, dar motivează periodic lipsa fondurilor. Locuitorii s-ar implica, dar în mare majoritate, lipsiți de oportunități și venituri, fac cu greu față prețurilor și neajunsurilor. Intelectualii? Unii s-au resemnat sau nu s-au adaptat noilor cerințe, alții s-au izolat sau refuză să lupte. Pentru ce? Toți fură, toți mint, în cine să ai încredere ?!

Populația scade, investiții majore nu sunt, facilitățile dispar, localitatea suferă. După două decenii de democrație, per ansablu, de progres și bunăstare în comună nu se poate vorbi. Mare noroc, cu lăcașele de cult, care, patronate de oameni cu suflet și simțire, nu se predau globalizării și capitalismului excesiv, respectându-și statutul și menirea în aceste vremuri tulburi. Încă mai bat clopotele la Bălăbănești, încă mai aleargă copii pe ulițe! Dar, până când?

Răspunsul este în mâinile și sufletul nostru. Atitudinea noastră va decide soarta lor. Ignoranța noastră le va îngropa viitorul. Sunt zeci de cazuri în comună când cei mici nu au fost înțeleși și ajutați. Lipsa acută a locurilor de joacă și a terenurilor de sport, eliminarea bibliotecilor și a activităților extrașcolare, lipsa de înțelegere și implicare a autorităților locale și părinților au îndrumat mulți tineri spre alternative nedorite de societate. Fumatul la vârste precoce, violența, furturile, abuzurile sunt cazuri reale care ar trebui să pună pe gânduri autoritățile. Undeva greșim! Iar dacă greșim, trebuie să căutăm metode și programe pentru a elimina cauzele care produc aceste acidente nefericite.

Nu ne face plăcere să vedem un elev din comună după gratii d-le Primar, d-lor consilieri și profesori! Într-o societate în care bășcălia, degradarea morală și lipsa de responsabilitate primează, dacă continuam să le ignorăm lipsurile, nimeni nu va avea de câștigat.

Autor: Florin Munteanu

Notă: În decembrie 2010 comuna Bălăbănești nu dispune de nici un teren de sport modern pentru copii. Singurul teren, să-i spunem de joacă, este curtea școlii din Lungești, unde sunt instalate două porți asimetrice de fotbal din bârne de lemn. Pe jumătatea de teren de sport a Școlii Gheorghe și Maria Tașcă se construiește o grădiniță. Biblioteca centrală(G.F. Tașcă) este închisă, Căminul Cultural în conservare. La capitolul activități extrașcolare notăm doar reprezentarea onorabilă a comunei la concursul județean Mândru-s eu de satul meu. Administrația locală nu a organizat, nici un festival, concurs, competiție sportivă pentru elevi.

Mic şi rapid

Elev-tâlhar de poşete, după gratii

Poliţiştii gălăţeni l-au prins ieri pe elevul Iulian Marian, din Lungeşti, comuna Bălăbăneşti, fără forme legale în Galaţi.

La sfârşitul lunii octombrie şi pe 12 noiembrie, băiatul smulsese de la două femei poşetele în care acestea aveau bani, telefoane mobile şi acte, paguba creată fiind de 1.200 lei, din care a fost recuperată doar jumătate de sumă.

Puştiul a intrat în arestul preventiv al Poliţiei Galaţi, pe bază de ordonanţă de reţinere, pentru tâlhărie.

Autor:Elena Parapiru

Sursa: Viața Liberă Galați – 18 noiembrie 2010

“Mă bate gîndul să mut echipa de copii la Brăila sau să plec naibii înapoi în Canada”

Cu Cristi Munteanu ați făcut cunoștință ieri aici, pe antidotul.ro. Este antrenorul căruia directorul Neculai Zburlea i-a spus că micii hocheiști pe care el îi antrenează de trei ani încoace nu produc nimic, așa că trebuie să stea la coadă pînă cînd le va veni rîndul să intre pe gheață. La 37 de ani, Cristi Munteanu este deja un antrenor de hochei cu vechime. A format destule echipe de copii, iar acum se mîndrește că are 3 jucători la Steaua. Pe Cristi Munteanu l-a mîncat în fund să revină în Galați, lăsînd Canada în urmă ca să facă ceea ce îi place cel mai tare: să îi învețe pe puști să joace hochei. Are cuvîntul antrenorul Cristi Munteanu.

Iulian Grosu: De ce anume vă pare cel mai rău?

Cristi Munteanu: Mă încearcă un puternic sentiment de frustrare. I-am adunat pe acești 40 de puștani acum trei ani, în 2007, cînd mulți dintre ei abia dacă intraseră în clasa întîi. Am mers prin școlile din oraș, în județ, oriunde am crezut că pot găsi deschidere la copii și la părinții lor pentru a se apuca de acest sport pe nume hochei. Am muncit mult cu acești copii, și cred că tocmai acest lucru îmi dă acum putere să nu mă dau bătut, să sper că se va găsi o soluție să revenim pe gheață, să ne reluăm antrenamentele. Am trecut prin multe alături de copii și de părinţii lor. Imaginați-vă, părinţii au ajuns să pună bani mînă de la mînă ca să vopsim uşile la vestiar, să cumpărăm cuiere sau bănci pe care să poţi sta. Şi nu vă gîndiţi că sînt oameni înstăriţi. Am 15 copii de la Şiviţa, care fac naveta în fiecare seară cu autobuzul şcolar. Am găsit înţelegere la Primăria Tuluceşti să suporte combustibilul la autobuz, iar părinţii plătesc orele suplimentare ale şoferului care îi duce şi îi aduce pe copii. Ceea ce vreau să spun este că sîntem cu toţii conectați pentru a face performanţă, nu ne jucăm de-a hocheiul pe banii statului. În aceşti trei ani am reuşit să îi duc pe copii la turnee în Olanda şi Anglia, şi nu am stat cu mîna întinsă să ne dea clubul bani, pentru că ştiu că nu există resurse financiare. Am apelat la prieteni, la relaţiile pe care le am în străinătate pentru ca aceşti copii formidabili să poată vedea ce înseamnă hocheiul în ţările civilizate, să conştientizeze că pot ajunge şi ei să aibă o carieră sportivă, să joace la un nivel înalt dacă muncesc şi dau dovadă de seriozitate.

Iulian Grosu: Nu cumva îi faceţi pe copii să viseze aiurea?

Cristi Munteanu: Nu le-a zis nimeni că la 18 ani o să îi aştepte impresarii să semneze cu o echipă profesionistă din liga americană de hochei. Este şi prematur să discutăm despre asta acum. Important este că aceşti copii vor să facă sport, că nu stau la colţul blocului să pună la cale furturi sau tîlhării, că abia aşteaptă să intre pe gheaţă, să ia parte la competiţii. Ei cresc cu sentimentul de a răzbate, de a învinge, de a trece peste obstacole. Învaţă din înfrîngeri şi din neajunsuri. Ce să vă spun? Că după antrenamente nu avem căldură în vestiar, că am avut cazuri de copii care au ajuns răciţi în spital şi au făcut Moldamin, pentru că administraţia patinoarulului ne lasă cu caloriferele bocnă?… Nu este vorba despre Cristi Munteanu în această ecuaţie. Nu pentru mine solicit eu un minim de condiţii pe gheaţă şi în vestiar, ci pentru aceşti copii care chiar vor să se ţină de sport, căci este şansa lor de a evada dintr-un mediu care nu le oferă aproape nimic.

Iulian Grosu: Ce soluţii vedeţi pentru a reveni cu echipa pe gheaţă?

Cristi Munteanu: Ni s-a oferit timp de gheaţă între orele 12.00 şi 14.00, dar este imposibil pentru copii să vină între aceste ore la patinoar. Nu sînt sclifosit şi nici nu este vorba despre toane sau cine ştie ce favoruri, căci dacă ar fi după mine aş accepta orice compromis numai să poată copiii să intre pe gheaţă. Dar momentan nu ne putem antrena decît seara. Am vorbit cu domnul director Neculai Zburlea şi i-am propus să mute programul cu publicul undeva la prînz. Mi-a dat imediat peste nas că nu îi fac eu lui programul. I-am explicat că dacă s-ar face promovare prin şcoli și licee, astfel ca în timpul orelor din aria curriculară elevii să poată veni la patinoar, să patineze cu clasa, cum se zice, contra unei sume modice, de 2-3 lei de copil, de pildă, s-ar strînge destui bani astfel ca S.A.-ul invocat de domnul Zburlea să iasă pe profit, să fie bani de salarii, de facturi etc. I-am mai zis d-lui director că noi, antrenorii de hochei, ne oferim să îi supraveghem pe gheață, să le dăm primele lecții în mod absolut gratuit. Ştiți ce mi-a răspuns domnul director Zburlea la propunerea mea? Cică “Te ocupi dumneata de promovarea în şcoli, mergi să aduci copii la patinoar?” Am înţeles ironia, faptul că am fost trimis elegant la plimbare, aşa că nu am mai insistat…

Iulian Grosu: Şi dacă nu o să fiţi lăsaţi să vă antrenaţi seara?

Cristi Munteanu: Problema este că dacă aş fi ştiut, de exemplu, din luna august că seara se va introduce program cu publicul, aş fi făcut demersurile necesare la Şiviţa,astfel încît copiii de la hochei să înceapă cursurile undeva după prînz, astfel încît să poată veni dimineaţa la patinoar. Nu ştiu, poate găseam împreună o soluţie. Dar eu m-am trezit acum două săptămîni, imediat după ce a fost instalat în funcţie domnul director Zburlea, că seara este rezervat pentru public. Părinţii copiilor mă trag de mînecă şi mă întreabă cum rămîne cu performanţa, cu faptul că le-am promis că vorm merge în decembrie la campionatul national, că vom juca cu copii mai mari de vîrstă pentru a ne căli, astfel ca la anul să putem trage la titlu. Ce să le zic? Că adminstraţia patinoarului, dl. Zburlea, preferă să taie bilete la 15-20 de inşi pe seară, privîndu-i pe copii de antrenamente?

La un moment dat m-a apucat nebuneala şi i-am spus soţiei că mut echipa la Brăila, că acolo sînt speranţe să găsesc înţelegere. Vă daţi seama că e greu, căci trebuie asigurată cazare şi şcoală pentru copii, atît pentru cei de la Şiviţa, cît şi pentru cei din Galaţi. A fost o vorbă spusă la nervi, dar chiar nu ştiu ce să mai fac. Acum trei ani am revenit din Canada cu gînduri mari de a face performanţă. După un an de stat în Canada mi s-a făcut dor de România, aşa că am revenit în țară cu soţia şi cu fetiţa abia născută, ca să lucrez cu copiii. Nu de puţine ori m-a bătut gîndul să plec naibii înapoi în Canada, acolo unde îl am pe fratele meu, care deja a dobîndit deja cetăţenia canadiană, unde am destui prieteni. Dar ceva mă tine aici, parcă sînt legat cu o aţă imaginară. Nu stau pentru bani, căci vă daţi seama ce salariu am, ci pentru a face treabă. Dacă nu mi s-ar pune beţe în roate şi ar exista un pic de deschidere către dialog cred că am găsi nu una, ci o sută de soluţii bune pentru toată lumea.

Autor: Iulian Grosu

Sursa: Antidotul.ro – 17 noiembrie 2010

În comună, au fost odată – o bază sportivă și o echipă!

În mod neorganizat se juca: fotbal, volei, popice, unele probe de atletism (săritura în înălţime şi lungime, aruncarea mingii de oină) sub formă de concurs.

După 1948, după reforma învăţământului, se pune accent pe jocurile de echipă. Echipele comunale de fotbal, volei, handbal, etc., erau bine cotate în zonă. După 1950 ia fiinţă Asociaţia Sportivă „Recolta”, al cărei preşedinte era secretarul cu munca de propagandă a comitetului comunal PCR. Asociaţia trebuia să aibă un cont în care să se adune eventualele sponsorizări. Banii erau necesari pentru plata arbitrajelor. Chiar dacă era o activitate care, teoretic, era gratuită, practic se făceau bani.

Activitatea sportivă se desfăşura şi prin acţiunile din cadrul „Daciada”, un concurs sportiv de masă. Primăria s-a ocupat de baza materială, amenajând terenuri de sport. Fiecare şcoală avea baza sportivă bine organizată. Baza sportiva a comunei Bălăbăneşti se afla în mahalaua Bejenari. Era o bază elegantă şi complexă în care se puteau desfăşura: jocuri de handbal, fotbal, volei sau activităţi de atletism. Baza a fost omologată de CJEFS.

În 1974, echipa de fotbal „Recolta” promovează în campionatul judeţean. A jucat 9 etape după care s-a retras din lipsa fondurilor. Echipele de arbitri trebuiau plătite din două în două săptămâni cu 560 de lei. Deplasarea echipei se făcea cu camionul pus la dispoziţie de CAP Bălăbăneşti. Banii pentru arbitraje au venit de la sindicat (învăţător Olteanu Vasile), Căminul Cultural (prof. Neculai Pămînt), CAP ( Taşcă Aurica). Fotbaliştii nu erau plătiţi, li se dădea uneori câte o masă. Antrenori erau Munteanu Ion şi Nebunelia Ştefan. Se făcea un antrenament pe săptămână. Jocul echipei de seniori trebuia precedat de cel al echipei de juniori.

Printre fotbaliştii echipei de seniori se numărau: Balaban Viorel, Balaban Jenel, Bodea Ion, Burghelea Aristide, Balaban Ştefan, Dragomir Relu, Bidea Gheorghe, Podaşcă Iulian, Butunoi Gavrilă, Paşalău Gelu, Pămînt Neculai, Carp Nicu, Năstăsache Cezar, Dan Popa, etc.

Sursa: fragment din Monografie – Bălăbănești un sat de răzăși

Un Neculai pe nume Zburlea de la PSD își bate joc de munca acestor puștani

Neculai Zburlea este un pesedist din Galați care și-a găsit serviciu la stat, pentru că la cât de competent este nu îl angaja nici dracu în mediul privat. O perioadă de timp Neculai Zburlea a fost director la Casa de Pensii, pe un salariu de 40 de milioane de lei. Acum, același Neculai Zburlea este un fel de șef al lui Eduard Grosu, care la rîndul lui este director la fostul SADP (Serviciul Administrarea Domeniului Public), transformat luna trecută în SC Gospodărire Urbană S.A.

În calitate de mare șmecher peste fostul SADP, printre multe altele, Neculai răspunde și de patinoar. Altfel spus, Zburlea este un fel de manager fără studii care decide cine și cînd intră pe gheață, cum și la ce ore se antrenează sportivii, cum și către cine sînt date spre închiriere spațiile comerciale din incinta patinoarului.

Viziunea managerială de excepție a lui Neculai lovește însă de aproape două săptămîni în munca unor puștani de 10-11 ani, înnebuniți după hochei. Este vorba despre cei 40 de copii de la Gladiators Dunărea Galați, care nu se mai pot antrena pe gheață, pentru că așa vrea Neculai Zburlea. Pînă în data de 4 noiembrie 2010, micii hocheiști aveau antrenament în fiecare seară, de luni pînă vineri, între orele 18.30 și 19.45. De ce așa tîrziu? Pentru că o parte dintre copii sînt din Șivița și nu pot face naveta în timpul zilei pentru a ajunge la patinoar ba pentru că au ore la școală, ba din cauză că nu au mijloc de transport. De trei ani de zile, părinții acestor copii din Șivița scot bani din buzunar pentru a-i aduce în fiecare seară la Galați, pentru a le plăti cantonamentele, ba chiar și pentru a monta cuiere și bănci în vestiar. Și toate astea pentru ce? Pentru ca în noiembrie 2010 să vină un fost numărător de cupoane de pensie pe nume Neculai Zburlea să dea ordin că de luni pînă vineri, între orele 19.00 și 21.00, este program cu publicul.

Liniște, căci Zburlea produce bani!

Argumentul lui Zburlea, așa cum i l-a expus lui Cristi Munteanu, cel care îi antrenează de trei ani de zile pe micii hocheiști, este halucinant de sfidător: “Nu mă interesează antrenamentele voastre. Eu sînt S.A. și trebuie să fac bani. Mulți-puțini, programul cu publicul îmi aduce bani… voi ce produceți?”

La “Program cu publicul” e aproape pustiu în timpul săptămânii Știți ce încasări are Zburlea de la publicul care vine să se dea pe gheață? Sub 2 milioane de lei pe seară. Bani din care cred că nici salariul taxatoarelor de la intrare nu îl acoperă. Dar Zburlea preferă în continuare să îi umilească pe micuții sportiv de la Gladiators Dunărea Galați, să nu le permită să intre pe gheață, căci el are de produs bani, bre. De două săptămîni, puștii se antrenează pe uscat. Urcă și coboară de nebuni scările din patinoar, în timp ce trei cocalari și două proaste sparg semințe pe gheață în cele două ore de program cu publicul, “umplându-l” de bani pe managerul Neculai Zburlea.

Mâine veți vedea ce are de spus Cristi Munteanu, cel care îi antrenează de trei ani de zile pe puști, cam de cînd a decis să se întoarcă din Canada în Galați, pentru a face performanță (de multe ori pe banii lui și pe relațiile lui din străinătate) la copii și juniori, iar acum a ajuns să fie luat la mișto de un Neculai cu carnet de membru de partid.

Categorii: Din Galaţi Textul acesta a fost scris, gândit și conceput ca un pamflet. În consecință vă rugăm să-l consumați ca atare!

Autor: Iulian Grosu

Sursa: Antidotul.ro – 16 noiembrie 2010

Ziarul Antidotul nu-si asuma responsabilitatea juridica pentru parerile exprimate in rubrica intitulata “Comentarii”.

Dublă gălăţeană, la scoruri categorice

Hochei pe gheaţă

* C.S.M. Dunărea – Sportul Studenţesc 2-0: 14-1 (3-1, 7-0, 4-0) şi 12-5 (5-1, 2-1, 5-3) *

Festival de goluri pentru hocheiştii gălăţeni în dubla întâlnire cu Sportul Studenţesc din grupa preliminară a campionatului Diviziei A de seniori. Dunărea îşi consolidează astfel locul întâi, poziţie care permite accederea în grupa de elită, alături de Miercurea Ciuc, Braşov şi Steaua, grupă care îşi va disputa turneul play-off.

Puţinii spectatori prezenţi la Patinoarul Artificial din Galaţi au asistat la două meciuri dezechilibrate, în care gazdele au înscris când au vrut, pe lista marcatorilor aflându-se 24 de jucători care au finalizat 26 goluri din 136 de şuturi expediate spre poarta adversă.

Dunărea – fără Berdilă, Glovaschi, Hamza, Munteanu, Manole şi antrenorul Trandafir, plecaţi cu loturile naţionale şi Vereş, indisponibil – a folosit în permanenţă trei linii, tehnicienii Munteanu şi Mocanu rodând, astfel, întregul lot (de altfel, deosebit de valoros) în vederea participării la play-off.

În prima zi, Dunărea – Sportul Studenţesc 14-1, pentru gazde punctele fiind înscrise de: Juraj Zemko 5 (asistat de Geru, Benedik, Gavac şi Hartmann), Cătălin Geru 3 (Hartmann, Zemko, Gavac), Levente Elekeş 3 (Andrei Nuţu, Tanko, Ruzicka), Boris Ruzicka (Dan Gabriel), Felician Secuianu (Necula) şi Andrei Nuţu (Elekeş, Tanko).

Meciul al doilea, Dunărea – Sportul Studenţesc 12-5: Eduard Hartmann 2 (Zemko, Benadik, Geru), Zemko 2 (Hartmann, Geru), Elekeş 2 (Andrei Nuţu, Tanko), Geru 2 (Gavac, Zemko), Valentin Vlase (Necula), Ruzicka (Zemko), Stanislav Gavac (Andrei Nuţu, Elekeş) şi Dan Gabriel (Geru).

Jocurile au fost conduse de brigada Attila Csata, Botond Redai (Miercurea Ciuc), Răzvan Scriban (Galaţi) – pe gheaţă, Raluca Ioan, Sebastian Dinu, Costel Bărbieru, Ion Bălăneanu, Marian Enache, Călin Pascaru şi Cornel Josan – secretariat, pedepse, înregistrări şi transmisie live internet; Gheorghe Taşnadi (Miercurea Ciuc) şi Octavian Corduban (Brăila) – observatori federali.

Etapa a doua a grupei preliminare se dispută pe 26-27 noiembrie când, la Galaţi, Dunărea va juca cu Progym Gheorgheni.

Autori: Gh. Arsenie, M. Petrescu

Sursa: Viața Liberă Galați – 15 noiembrie 2010

Anunț

Lista copiilor din Bălăbănești care doresc să participe la programul 10 ore pe gheață:

Codreanu Roberto-Ionuț (n. 2004), Balaban I. George Costel (n. 2002), Vîrgolici C. Mălina (n. 2001), Vîrgolici Andrei (n. 2002), Filiuță Florina (n. 2005), Balaban Andrei (n.2003), Porumb Andrei, Codreanu Angelica (n. 2002), Burlacu Ioana Teodora (n. 2000), Nebunelea Diana, Munteanu Lucian Ionuț.

Notă: Nu am publicat decât anul de naștere, din motive de confidențialitate.

Sperăm ca administrația patinoarului din Galați să dea dovadă de înțelepciune și să acorde mai multă atenție copiilor din județ ce vor să practice sporturi de iarnă.

O istorie scurtă a codrilor Tutovei

Denumirea Tutova ar avea la bază cuvântul tut – care înseamnă mure în vechea slavă. Dar cum s-a ajuns la ținutul Tutovei pornind de la acest element slav? Prin deducție, am putea ajunge la următoarea concluzie. La început denumirea a fost atribuită râului ce traversa acest ținut, pe a căror maluri creștea din abundență rugi de mure. Apoi ca și în alte cazuri, denumirea a fost transferată mai întâi ținutului, iar apoi introdus în administrația locală ca județ. Alte explicații similare apar și în cazul denumirilor: Teleormanul(pădure nebună), Ilfov(cu arini), Bucovină(pădure de fag), Dumbravă(pădure de stejar), etc.

Odată clarificați cu obârșia termenului Tutova, aș dori să prezint cititorului câteva mențiuni despre codrii acestui neprețuit ținut, noțiuni descoperite întâmplător de subsemnatul într-o lucrare deosebită, intitulată sugestiv – Istoria pădurilor românești din cele mai vechi timpuri până astăzi, autor istoricul Constantin C. Giurescu.

Prima mențiune, cu referire la codrii ținutului Tutovei, pe care am identificat-o în analiza realizată de autor, se referă la perioada domniei lui Petru Rareș. Autorul menționează existența unui codru întins, ce acoperea porțiuni însemnate din trei ținuturi, codru ce purta denumirea de Codrul cel Mare. Analizând cu atenție informațiile transmise de d-l academician Giurescu, am putea afirma că satul Bălăbănești a luat ființă practic într-o părticică a acestui intins codru, evident prin migrarea localnicilor din Românești spre valea Frumoasei, migrație datorată invaziilor tătare. Citez:

Tot în vremea lui Petru Rareș, avem pomenit și Codrul cel Mare. La 19 ianuarie 1536, din Suceava, voievodul întărește slugei sale Buzatul vătaf și soției acestuia Armanca un sat mai sus de Codrul cel Mare anume satul Măceșanii, cumpărat cu 860 de zloți tătărăști. Notă: Satul Măceșanii există și astăzi cu numele foarte puțin schimbat, Măcișeni, un sat component al comunei Corni, Județul Galați.

Acest codru era, credem, în Țara de Jos, începea în nordul ținutului Covurlui și în vestul ținutului Tecuci și se întindea spre miazănoapte în ținutul Tutovei, trecând mult dincolo de Bârlad. Pe bună dreptate i se dăduse numele de Codrul cel Mare (Istoria pădurilor românești din cele mai vechi timpuri până astăzi, pg. 77-78).

Pasajul următor extras din lucrare explică nuanțat strategia de apărare a satelor din ținutul Tutovei, evidențiind rolul protector al codrului și zonelor înalte în protejarea comunităților acestui ținut. Acest lucru este remarcat inclusiv de cronicarii străini ai vremii ce au străbatut și admirat aceste superbe și bogate plaiuri. Citez:

Semnificative sunt cuvintele pe care marele vornic muntean le spune în 1658 învățatului călugăr Paul de Alep cu prilejul popasului acestuia în părține noastre, însoțind pe patriarhul Macarie: Țara noastră n-are castele, îi spune vornicul. Drept castele și fortărețe avem acești munți și păduri împotriva căruia nici un dușman nu poate birui. Dacă ar fi fost altfel, și dacă am fi avut cetăți pe teritoriul nostru, Turcii de mult ne-ar fi scos din el (Paul de Alep – în The travels of Macarius, ed. F.C. Belfour, vol. II, London 1836, p.396).

Și tot atât de semnificative sunt și aprecierile călătorului englez Robert Bargrave care, străbătând Moldova pe valea Bîrladului, în octombrie 1652, arată că a mers vreo 12 ceasuri de-a lungul unei văi bogate; dealurile erau acoperite pe amândouă părțile cu păduri mândre, care sunt refugiul băștinașilor împotriva năvălirilor dușmane și i-au apărat, de fapt, împotriva tătarilor când au năvălit de curând în Moldova (pg.46 din lucrarea de referință, vezi notă subsol).

Tot în părțile noastre, în același an (1652), în timpul domniei lui Vasile Lupu, este menționat pe actualul teritoriu al comunei Drăgușeni, Codrul Ghenghii. În prezenta lucrare autorul menționează documentul de la 14 octombrie 1652 cu referire la mănăstirea Adam și marele dregător, răzeș local, Ghenghea. Citez:

La 14 octombrie 1652, mai mulți răzăși și anume Petrișor din Tăplăoni, Vrabie iuzbaș și alții din Milești și Sava Rogojan din Grădinari dăruiesc mănăstirii lui Adam, căpitanul, chiar în ziua sfințirii ei, o ocină în codrul Ghenghii, hotarul Osiacilor, în valea Brabănului, în pădure meree, pentru pomenirea lor. De la care Ghenghea – mare dregător, răzăș local, haiduc – și-a luat numele codrul, nu se poate preciza deocamdată (Istoria pădurilor românești din cele mai vechi timpuri până astăzi, pg 80).

Două secole mai târziu, în timpul ocupației subsecvente rusești, pe durata războiul din 1828-1829 încheiat cu pacea de la Adrianopol și după, serviciul cartografic al armatei țariste realizează o hartă minuțioasă a regiunii, document publicat în anul 1835 care precizează cu acuratețe zonele împădurite, localitățile, drumurile și principalele obiective ale zonei. În Moldova, harta prezintă zone împădurite întinse în ținuturile Bacău, Putna și Tutova. Cu referire la ținutul Tutovei și satele apropiate de Bălăbănești, în lucrarea d-lui Giurescu găsim următoarele precizări deosebit de interesante:

În ținutul Tutova harta din 1835 consemnează mai întâi un masiv păduros mare care începe din nordul Covurluiului de la satele Golășeia (59 gospodării), merge spre miazănoapte isprăvindu-se la satele tutovene Banca (81 gospodării), Ghermănești (118 gospodării) și Stoeșteștii (99 gospodării). În cuprinsul acestui masiv, pe drumul mic ce leagă satul Redești (98 gospodării) de cătunul Mândroaia din Covurlui se află, în pădure, trei cârciumi la rând, cea din mijloc purtând numele evocator, de Cârciuma Tainiței. Un al doilea masiv merge de la Bîrlad spre nord-nord-vest. Un al treilea începe de la Perieni(128 gospodării), direct spre miazănoapte, având în mijlocul lui satul Floreștii (62 gospodării) cu mănăstirea (Istoria pădurilor românești din cele mai vechi timpuri până astăzi, pg 176).

Autor : Florin Munteanu

Câteva mențiuni despre autorul lucrării Istoria pădurilor românești din cele mai vechi timpuri până astăzi:

Constantin C. Giurescu (n. 13/26 octombrie 1901, Focșani; d. 13 noiembrie 1977) a fost un istoric român, membru al Academiei Române și profesor la Universitatea București. Este fiul lui Constantin Giurescu și tatăl istoricului Dinu C. Giurescu.

A urmat clasele primare și liceul la București, și-a luat licența și doctoratul tot la București, a făcut studii la Paris. A fost asistent al Muzeului Național de antichități București (octombrie 1920 – 1 ianuarie 1926), profesor la liceul din Focșani, membru al Școalei Române din Franța (octombrie 1923 – octombrie 1925). În anul 1926 a ocupat funcția de conferențiar suplinitor, apoi profesor agregat (1 martie 1927) și director al Fundației Ion C. Brătianu (1927 – 1930). A fost liberal georgist și deputat (1932 – 1933), directorul Revistei istorice române (1933), Rezident Regal al ținutului Dunărea de Jos (februarie 1939). A fos ministru al F.N.R. în perioada (28 septembrie 1939 – 4 martie 1940).

Sursă: Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_C._Giurescu

Copii din județul Galați alungați de pe gheață

La Patinoarul Artificial

S-a topit gheaţa pentru sportivi?

Succesele echipei de hochei seniori a Clubului Dunărea în acest început de sezon a creat o emulaţie teribilă în rândul micilor mânuitori ai crosei şi pucului.

Păstrând proporţiile, se întâmplă ceva asemănător cu tenisul românesc, de pe vremea lui Ţiriac şi Năstase, când foarte mulţi copii jucau (cu palete de placaj) tenis pe stradă. Fiecare vroia să fie Ţiriac şi Năstase.

Acum la Galaţi, copiii din jurul patinoarului vor să fie Geru, Viorel Radu, Andrei Nuţu sau Juraj Zemko. Toate bune şi frumoase, numai că nu prea mai au unde, hocheiul neputându-se juca şi pe asfalt.

Administratorii Patinoarului, devenind negustori (cică trebuie să câştige bani pentru a putea fiinţa), le limitează accesul tinerilor în baza sportivă, în special a celor mici, închiriind pentru public, zilnic, de la ora 19,00. În atari situaţii, programul pentru sport s-a micşorat drastic, cel mai mult având de suferit copiii lui Cristi Munteanu, care fac zilnic naveta din judeţ.

Actuala Gospodărie Urbană SRL (fostă Administraţie a Domeniului Public) trebuie să privească cu mai multă înţelegere sportul gălăţean, pentru că – vorba domnului primar – „patinoarul trebuie să fie al sportivilor!”

Ieri ne-au vizitat la redacţie părinţii câtorva copii care s-au arătat indignaţi de aceste hotărâri, mai ales că în serile pentru public (exceptând weekendul), pe gheaţă se află şapte-opt persoane.

Şi atunci ne întrebăm: unde-i beneficiul? Părinţii s-au arătat dispuşi chiar să achite ei contravaloarea încasărilor din timpul săptămânii!

Şi încă un amănunt deloc de neglijat. De ce, oare, nu se montează tabela de marcaj pe care a adus-o „vienezul” (n.r. – finanţatorul echipei de hochei CSM Dunărea – Ionel Corciovă) gratis!

Gh. Arsenie, Marin Petrescu

Sursa: Viața Liberă Galați – 12 octombrie 2010

Comentarii:

Trimis de către : Zburlea Neculai, 12 noiembrie 2010, 10:22

Dacă îmi permiteți, aș dori să fac niște precizări. SC Gospodărire Urbana SRL, are în administrare patinoarul gălățean. Cu toate acestea, se asigura program pentru sportivi, între orele 7.00-19.00. Cred că atât timp cât clubul sportiv nu are nici o contribuție la plata utilităților ( curent electric, gaze, apă), aceasta activitate trebuie finanțată. Una din modalitați este și organizarea de program cu publicul. Până la urmă patinoarul aparține tuturor gălățenilor, și au și ei dreptul să beneficieze de acesta și în cursul săptămânii, nu numai în zilele de vineri, sâmbătă, duminică. În ceea ce privește tabela de marcaj, tabela nu este gratis, ci pentru acesta SC Gospodărire Urbană SRL va presta servicii. Tabela nu se monteaza fără acordul d-lui Ion Corciova, acesta urmând să desemneze o persoană responsabilă cu montarea tabelei. Vă mulțumesc, Zburlea Neculai Director Tehnic SC Gospodărire Urbană SRL

Trimis de către : mircea, 12 noiembrie 2010, 14:467

pers x 7 lei = 49 lei 49 lei x 4 zile = 196 lei Deci cu un 2 milioane ( aproape) întretine- ți patinoarul !!!! Aștia îi lăsați bacșis la restaurantele unde mâncați la o masa domnilor ! RUȘINE !!!!

Trimis de către : părinte,12 noiembrie 2010, 16:13

Primarul ar trebui să știe că noua administrare a patinoarului în frunte cu Eduard GROSU oprește lumina la sportivi, că nu le dă apă caldă pentru a se spăla(sec XXI), că nu le dă căldură (dar în acelasi timp la ei la birouri merg toate reșourile și ap. de cafea) și că habar nu are de sport sau de administrare. În schimb e arogant, îngamfat și nu răspunde pentru ceea ce face. A obligat o echipă de copii să renunțe la hochei pentru a ține pe gheață 8 persoane la public cu încă 5 angajați cu ore suplimentare. Frumoasă afacere. Cu ăștia ați pus capac hocheiului. Traiască Patinoarul SMA plin de tractoare și cașcarabete. Galați trezește-te! Conducerea patinoarului știe ce vestiare ne-a dat de îti era scârbă să intri în ele, să veniți să vedeți acum ce am facut noi părinții din banii noștri în frunte cu DOMNUL MUNTEANU.

Trimis de către : parinte de copil, 12 noiembrie 2010, 17:55

Lăsați patinoarul sportivilor ! Mafioților !

Trimis de către : Corciova Ionel, 12 noiembrie 2010, 21:07

Domnule Zburlea,

În ce privește aceasta tabelă eu am descărcat-o din camion personal împreună cu oamenii mei și ai dumneavoastră și am umblat după domniile voastre de dimineața până seara și nu era nici unul de găsit din conducere. Nu este obligația mea să o montez.Am predat-o lui Secuianu, Grosu știa de ea așa că nu veniți cu minciuni din astea. Mai rău că cei de la Contabilitate nu știau nimic pentru că am insistat personal să o predau. Dar dacă vă e lene să o montați atunci spune-ți că o iau înapoi și-am terminat bâlciul. Adica eu v-o dau personal și acum trebuie să deleg pe cineva să o monteze. E ca în filmele cu proști.

În ce priveste condițiile pe care le mentionați ele nu există: nici caldură, nici lumină la antrenament nici apă caldă – toata echipa face duș acasă inclusiv slovacii. Dar mai mult decât atât v-am lăsat să încasați munca sportivilor prin acele bilete de intrare și a-ți încasat destul de bine și tot nu dați condiții. Mă sună părinții slovacilor și nu am cum să le explic ca oameni puși să conducă o bază sportivă sunt împotriva sportului. Legat de încasări din public – este cea mai mare tampenie posibila. Ați calculat cât câștigă pe ora personalul care lucreaza la public? E un minus de toata frumusețea cu cei 10 clienți ai d-voastră. Montați tabela, apucați-vă de muncă în slujba sportului dar și a publicului și ve-ți fi iubiți în loc să fiți admonestați. Uitați ce lucru frumos am făcut cu hocheiul care murea la GalațI! Învățați din asta! Numai împreună putem să facem treabă bună și asta cu respect și multă bunăvoință. Vă urez succes. Cu respect Corciova Ionel

Trimis de către : manole george, Astăzi 13 noiembrie 2010, 07:15

Offfff….și tot respectul pt dl IONEL CORCIOVA.

Drapelul comunei Bălăbănești, județul Galați

Drapelul – a fost stabilit de Consiliul Local luând în considerare expunerea de motive a Primarului comunei şi avizul favorabil al comisiilor de specialitate al Consiliului Local Bălăbăneşti.

Drapelul a fost stabilit prin preluarea lui din anul 2008. El se compune din trei benzi orizontale de culoare: roşu, galben şi albastru, începând din partea de jos cu roşu. Simbolurile exprimate prin cele trei culori sunt: roşu- sângele vărsat de-a lungul istoriei pentru apărarea gliei străbune, galben – culoarea holdelor, a grânelor coapte, albastru – culoarea cerului şi a sângelui nobil al bălăbăneştenilor.

În partea centrală este stema comunei sub care este scris anul 1460, anul primei menţiuni documentare a satului. Aspectul drapelului a fost ales din cinci modele oferite de domnul profesor Pămînt Neculai.

Drapelul a fost aprobat de Comisia de Heraldică a Academiei Române.