Miercuri 27 octombrie 2010, de la ora 18 se va disputa meciul de hochei dintre formațiile H.C. Dunărea Galați și Steaua Rangers București. Intrarea este gratuită. Vă așteptam la patinoar pentru a încuraja echipa locală. În meciul disputat astăzi, la București, formașia gazdă a învins echipa noastră cu scorul de 7-3, pe reprize (0-0, 1-1, 6-2). Cu această ocazie anunțăm piticii din comună că la începutul lunii noiembrie vom demara programul 10 ore pe gheață. Vă rugăm să luați legatura cu d-l profesor Pământ Nicolae pentru a vă înscrie.
Archive for October, 2010
Fă..nică
Published October 24, 2010 Bălăbănești - Artă, personalități, evenimente culturale 4 CommentsLa Revoluție, Fănică
În casă a stat, pitit de frică
N-avea curaj sa iasă-n drum
Căci satu-l știa de om bun
Trei zile el s-a chinuit
Cu sine el s-a sfătuit
Cum să privească lumea-n ochi?
Când i-a pictat, în scris, pe toți!
Bătrânii noștri au plecat
Cu timpul, tipul s-a schimbat
Și peste noapte-a devenit
Conservator și pricopsit!
Azi, șade Fane pe divan
Cu drept de veto-n buzunar
Și țipă cât poate de tare
Cum? Alde Tașcă, n-au valoare!
Cic-ar fi scris și el rapoarte
Semnate, dar neimportante!
Iar, lumea satului se-ntreabă
Ce-i cu Fă..nică? E-ntr-o doagă?
————————————–
Oooo! Fănică duce-n spate
Un trecut, zeci de păcate
Ori! I-a dat mama natură
Mult zel, puțină cultură
De prin sat adunate, xpressbalabanesti
Surpriză în Divizia A de hochei – Hocheiştii braşoveni nu s-au prezentat la meciul de la Galaţi
Publicul prezent marţi seara la Patinoarul Artificial din Galaţi a avut parte de o surpriză neplăcută: oaspeţii de la S.C.M. Fenestela Braşov nu s-au prezentat pentru jocul cu C.S.M. Dunărea.
La ora 17.30, ora oficială de disputare a partidei, arbitrii Gergely Leghel, Istvan Mathe şi Peter Vilmoş (Gheorgheni) au ieşit pe gheaţă, au constatat lipsa echipei oaspete şi au aşteptat – conform regulamentului – 15 minute venirea acestora.
Apoi, după ce timpul acordat regulamentar s-a epuizat, au angajat pucul la centrul terenului pe care se aflau numai cei şase componenţi ai echipei Dunărea, consemnând sfârşitul meciului. Observatorul federal, Octavian Corduban (Brăila) a încheiat procesul verbal de constatare, iar secretarul Sebastian Dinu a consemnat neprezentarea în raportul oficial de joc.
Rămâne de văzut ce va hotărî Federaţia, regulamentul fiind totuşi clar: 5-0 pentru Dunărea. În continuare, gălăţenii vor juca trei meciuri acasă:
· miercuri, 27 octombrie – cu Steaua,
· vineri, 29 octombrie – cu Progym Gheorgheni,
· vineri, 5 noiembrie – cu Sportul Studenţesc.
Oricum, este o mare surpriză ca o echipă participantă într-o competiţie de acest nivel – Divizia A – să nu se prezinte la joc!
Până la hotărârea Federaţiei de specialitate, CSM Dunărea ocupă locul 4 în clasamentul primului eşalon de hochei – cu 9 puncte (golaveraj 27-25), bilanţ rezultat din obţinerea a trei victorii şi două înfrângeri.
Gh. Arsenie, M. Petrescu – Viaţa Liberă Galaţi
Meciul Fenestela Brașov – Dunărea Galați va fi rejucat.
Este adevărat că regulamentul va da câştig de cauză echipei noastre, însă, ţinând cont de faptul că mantinelele noastre sunt din lemn de salcâm comunist, de faptul că tabela merge ca locomotiva cu abur (scoasă din uz), că nu avem apă caldă şi căldură în vestiare etc, s-ar putea ca următoarele meciuri să le pierdem la masa verde. În aceste condiţii ar fi bine ca meciul să se rejoace la o dată ulterioară, câştigând în acest fel clemenţa federaţiei la handicapurile noastre organizatorice.
Şi pe domnii reporteri, cu tot respectul, i-aş ruga, dacă se poate, să scrie despre condiţiile jalnice de pregătire. Nu avem curent pentru antrenamente, căldură în vestiare sau apă caldă. Acest lucru se întamplă din cauza faptului că patinoarul este administrat de oameni care nu au nimic în comun cu sportul. Vreau să trag un semnal de alarmă pe această cale şi să vă spun că dacă aceste condiţii vor continua, sporturile de iarnă vor dispărea.
Ce le oferim copiilor în loc ?! Aromaterapia, strada şi lipsa de alternativă. Se merită oare ca pentru 50 de locuri de muncă adunate într-un SRL să luam dreptul la sport şi la performanţă a câtorva sute ori mii de copii. DE CE UN S.R.L. ADMINISTREAZĂ PATINOARUL?! NU CREDEŢI CĂ ACEST LUCRU ESTE MOTIVUL LIPSEI DE PERFORMANŢĂ SPORTIVĂ? Ce ştiu ei despre nevoile sportului?! Sunt oare interesaţi? Au fost vreodată?! Haideţi să spunem şi noi adevărul. Să nu ascundem totul şi din bărbaţi cu capul pe umeri şi cu atitudine, să lăsăm capetele în jos, spunând că astea sunt condiţiile – cu astea defilăm. Ce s-a făcut cu spaţiile din patinoar? Dar cu terenurile pentru pregătirea sportivă? Ne plângem că suntem bolnavi, că nu avem unde să ne ducem în timpul liber.
De ce oare? Pot fi meciurile de hochei ori concursurile de patinaj artistic o alternativă? Suntem la capătul răbdării? Ce spuneţi, sunt subiecte pentru un reportaj adevărat? Ori ne interesează doar constatările şi can-canul sportiv. Când vom dezbate subiecte adevărate?!
Vă mulţumesc pentru atenţie şi sper ca acest mesaj să răscolească suflete, să mobilizeze minţi şi să pornească iniţiative.
Cu respect, Cristi Munteanu – antrenor Dunărea Galaţi
Interesant de citit şi articolul – Dunărea Galaţi a refuzat să câştige un meci la masa verde la hochei! – Duminică 24 octombrie 2010 – Cotidianul. Sursa:
http://www.cotidianul.ro/126824-Dunarea-Galati-a-refuzat-sa-castige-un-meci-la-masa-verde-la-hochei
Un meci de senzaţie la Galaţi: CSM Dunărea Galaţi – HSC Mircurea Ciuc, scor 6-4, în CN de hochei pe gheaţă
Published October 23, 2010 Sport Leave a CommentMarţi, 12 octombrie 2010, Galaţiul învinge pe teren propriu campioana României, HSC Miercurea Ciuc, într-un meci echilibrat, care a ţinut publicul cu sufletul la gură.
Pentru învingători au marcat Michal Benadik (10:35), Juraj Zemko (24:40), Atilla Tanko (35:07), Levente Elekes (42:43), Nuţu-Petruş Andrei (56:31), Cătălin Geru (59:41), iar pentru oaspeţi punctând Ede Mihaly (15:48), Szabolcs Papp (33:31), Istvan Nagy (37:58) şi Tihamer Becze (50:48).
Ciucanii au pus înfrângerea pe seama oboselii din cauza programului încărcat cu meciurile din Campionatul Naţional şi Liga Mol, astfel încât tânăra echipă gălăţeană, formată în mai puţin de o lună din sportivi recent trecuţi de juniorat, învinge cu scorul de 6-4(1-1, 2-2, 3-1) o echipă care are în componenţa sa sportivi din Ungaria, Slovacia, Cehia, Finlanda şi antrenor din Suedia. Meciul a fost arbitrat de Cosmin Topârceanu (Bucureşti), asistat de Mihai Trandafir şi de Răzvan Scriban (Galaţi); observator – Daniel Trandafir.
Trebuie menţionat faptul că odată cu acest meci a fost inaugurată şi gheaţa patinoarului din Galaţi pentru acest sezon sportiv. După cum putem observa suntem în plin sezon competiţional, iar sportivii dunăreni nu s-au putut antrena pe teren propriu decât înaintea acestui meci, ei fiind nevoiţi să plece într-un cantonament de pregătire la Gheorgheni, în Slovacia şi Austria, graţie susţinerii financiare a Clubului Dunărea şi a lui Ionel Corciovă.
După acest meci, echipa CSM Dunărea Galaţi, antrenată de Cristi Munteanu, Marius Trandafir şi Eduard Hartmann, îşi păstrează locul 3 în clasament după cum urmează: pe primul loc se află SCM Fenestela 68 Braşov, 13 puncte (6 jocuri), urmată de HSC Miercurea Ciuc, 12 puncte (5 jocuri), CSM Dunărea Galaţi, 9 puncte (5 jocuri), Steaua, 8 puncte (5 jocuri), Progym Gheorgheni, 3 puncte (5 jocuri), Sportul Studenţesc, 0 puncte (4 jocuri).
Autor: Tatiana Scurtu Munteanu
Galaţi: 450 de ani de existenţă a comunei Bălăbăneşti
Evenimentul a fost marcat sâmbătă de comunitatea locală prin manifestări culturale şi dezvelirea unei plăci comemorative.
La împlinirea a 450 de ani de la întemeierea satului, conducerea comunei alături de profesorii şcolii din localitate şi mai mulţi oameni de cultură printre care s-a numărat şi poetul Ion Zimbru au organizat o serie de manifestări prin care au marcat evenimentul.
Copii de la şcoala din comuna Bălăbăneşti au recitat poezii şi au pus în scenă mai multe datini ale locului. A urmat o slujbă religioasă iar primarul localităţii, Dorin Codreanu, a dezvelit o placă comemorativă dedicată lui Gheorghe Taşcă. Acesta este întemeietorul şcolii din Bălăbăneşti, donându-şi casa şi terenul în acest scop.
Evenimentul s-a încheiat cu acordarea de diplome de onoare mai multor locuitori ai satului, precum şi la cinci familii care au împlinit 50 de ani de căsătorie.
Autor: Corina Misăilă
Duminică 17 octombrie 2010/ http://www.adevarul.ro/locale/galati/
Precizare
Satul Bălăbănești este atestat documentar la 5 decembrie 1460, drept urmare anul acesta se împlinesc 550(și nu 450) de ani de la prima atestare documentară(nu de la întemeierea satului).
Academicianul Gheorghe Tașcă a respectat îndatorirea primită de la părinți, prin testament, de „a ridica un local de şcoală cu bibliotecă, cu casă de sfat şi de citire.” „Casa cu tot locul ei şi cu livada împrejmuitoare” au fost lăsate moștenire comunității(generațiilor viitoare de școlari) de părinții ilustrului economist, Gheorghe și Maria Tașcă.
echipa XpressBalabanesti
CSM DUNĂREA GALAŢI – locul 3 în clasamentul CN Seniori
Published October 15, 2010 Sport Leave a CommentHochei pe gheață. Una caldă, alta rece – după o înfrângere cu SCM Braşov, CSM Dunărea Galaţi câştigă detaşat meciul cu Sportul Studenţesc Bucureşti, din 6 octombrie 2010, cu scorul final de 3-14, prin golurile marcate de Juraj Zemko (5), Boris Ruzicka (3), Geru Cătălin (2), Attila Tanko (1), Andrei Nuţu (1), Mircea Necula (1), Eduard Hartmann (1).
Astfel, în clasament pe primul loc a urcat SCM Braşov cu 13 puncte, urmată de HSC Miercurea Ciuc cu 12 puncte, CSM Dunărea Galaţi cu 6 puncte, Steaua Bucureşti – 5 puncte, Progym Gheorgheni – 3 puncte şi Sportul Studenţesc – 0 puncte (07.10.2010).
Autor: Tatiana Scurtu Munteanu
Mă numesc Corciovă Ionel. Sunt un fost jucător de hochei pe gheaţă al clubului ,,C.S.M. Dunărea Galaţi”, câştigător al cupei României cu această echipă în 1986. Locuiesc la Viena, în Austria – oraş în care îmi desfăşor activitatea managerială în domeniul sporturilor de iarnă şi farmaceutic.
În România colaborez cu clubul de hochei ,,C.S.M. Dunărea Galaţi“. Împreună cu echipa administrativă a acestui club ne propunem să ridicăm nivelul de performanţă în cadrul secţiilor de hochei pe gheaţă, patinaj artistic şi patinaj viteză astfel încât echipele şi sportivii centrului din Galaţi să redevină emblema cu care oraşul nostru s-a evidenţiat ani la rând la nivel naţional.
Cine suntem noi?
Suntem o echipă tânără (manager , antrenori, jucători) care dorim să readucem hocheiul la performanţele anilor ’70 –’80, când echipa de hochei din Galaţi lupta pentru caştigarea titlului naţional, când echipele naţionale ale României(tineret şi seniori cu numeroşi jucători gălăţeni în componenţă) învingeau la Galați, fără drept de apel, reprezentativele similare ale Franţei.
Scopul proiectului: dezvoltarea sporturilor de iarnă la Galaţi şi îmbunătăţirea performanţelor echipelor şi sportivilor ce reprezintă oraşul
Ce urmărim?
Pe termen scurt(2010 –2011) – dorim să aducem urmatoarele îmbunătăţiri secţiei de hochei pe gheaţă :
darea în funcțiune a patinoarul artificial din Galaţi într-un timp cât mai scurt pentru asigurarea unei perioade de gheaţă cât mai îndelungată, vitală pregătirii sportivilor,
lărgirea bazei de selecţie la nivelul judeţului Galaţi,
revitalizarea echipei de seniori ,,C.S.M. Dunărea Galaţi“ prin aducerea a 6 jucători slovaci şi a unui antrenor precum şi a altor sportivi cu potenţial din ţară,
ameliorarea managementului arenei şi a secţiei de hochei din Galaţi – dorim înlocuirea tabelei electronice cu una nouă , multifuncţională ; organizarea unei semifinale sau finale a cupei României la Galaţi ; deschiderea unei cantine pentru sportivi ; punerea în vânzare a legitimaţiilor de membri susţinători ; lansarea site-ului clubului,
formarea fun-clubului ,,HOCKEY CHARACTER” pentru toţi cei ce iubesc hocheiul gălăţean,
realizarea de parteneriate strategice cu primăria Galaţi, A.D.P, companii private pentru susţinerea şi promovarea acestui sport.
Pe termen mediu(2011 – 2014) – ne-am propus:
organizarea unui campionat mondial (discuţiile cu federaţia de hochei pe gheaţă din România şi cea internaţională fiind deja în curs),
promovarea şi sprijinirea grupelor de copii şi juniori în perspectiva formării unor jucători de valoare autohtoni,
organizarea de turnee internaţionale pentru copii şi juniori,
îmbunătăţirea semnificativă a prestaţiei echipei de seniori având ca obiectiv primordial clasarea în campionatul naţional printre primele trei echipe din ţară,
schimbarea mantinelei arenei şi a accesoriilor care nu mai corespund regulamentului si cerintelor actuale de funcţionare.
Pe termen lung (2014 – 2019) – avem ca obiective:
formarea unei echipe de seniori cu care să câştigăm titlul naţional,
o comportare cât mai onorantă a tuturor echipelor de hochei pe gheaţă juniori cât şi a patinatorilor de la celelalte două secţii în cadrul competiţiilor naţionale
transformarea patinoarului într-o bază sportivă de prima importanţă în ţară cu dotări corespunzătoarea funcţionării în condiţii optime (spaţii de cazare şi cantină pentru sportivi , săli de fitness , magazine de echipament sportiv, terenuri pentru sporturi complementare: minifotbal, tenis, baschet , săli de recuperare).
realizarea unei legături strânse şi durabile între suporteri şi clubul de hochei ,,C.S.M. Dunărea Galaţi“
Credem cu tărie în acest proiect şi în suţinerea iubitorilor de hochei din Galaţi şi facem un apel potenţialilor investitori de a ni se alătura pentru a transforma hocheiul gălăţean într-o poveste de succes.
Vă mulţumim anticipat.
Transportatori de tutun săltaţi pe drumul Bălăbăneştiului
Ghinionul unuia – bucuria Poliţiei, vezi bine. Marţi seara, ofiţerii Serviciului de Investigare Fraude (SIF) din Poliţiei Galaţi, împreună cu poliţiştii din comuna Bălăbăneşti, au oprit în trafic, pe Drumul Naţional 24 D, în Bălăbăneşti o autoutilitară a unei societăţi comerciale din Vaslui.
Maşina era condusă de Traian C., de 46 ani, din localitatea Stănileşti, judeţul Vaslui, iar în cabină se mai afla şi Iulian Adrian P., de 22 ani, din localitatea Huşi, judeţul Vaslui.
În interior, poliţiştii au găsit 30 de colete ambalate în folie neagră, sigilate cu bandă adezivă, în care erau 30.000 de pachete de ţigări, de provenienţă Republica Moldova. Tutunul a fost confiscat, autoutilitara fiind indisponibilizată.
Transportatorii sunt cercetaţi pentru deţinere, producere, preluare, depozitare, predare, desfacere şi vânzare a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă.
Traian C., a fost reţinut pe bază de ordonanţă pentru 24 de ore, instanţa dispunând interdicţia de a părăsi ţara pentru 29 de zile, Iulian P. fiind cercetat în libertate. Cercetările continuă pentru stabilirea întregii activităţi infracţionale şi a tuturor persoanelor implicate în cauză.
Autor: Elena Parapiru
Sursa: Viața Liberă Galați/ 15 octombrie 2010
De 1 iunie anul trecut am simţit nevoia unei reveniri pe plaiurile copilăriei mele. Satul[1], cândva înţesat de puşti (atât dintre cei de‑ai locului, cât şi mulţi nepoţi veniţi de prin diverse colţuri ale ţării, lăsaţi de părinţii dornici să‑şi reanimeze viaţa de cuplu îmbâcsită de obligaţii şi responsabilităţi), acum îl găseam mohorât şi pustiit. Toate uliţele arătau la fel. Râsetele şi hârmălaia de ieri le mai puteai desluşi prin crăpăturile adânci ale pământului, însemnat – pe ici, pe colo – de bălegarul vitelor mereu înfomate, cu fiece an mai puţine, semn că satul îmbătrânise ireversibil. Se simţea dureros nevoia unei întineriri, dar nime’ nu părea să se îngrămădească a se aciua pe aceste meleaguri.
Tot urcând pe uliţa care mă apropia de casa bunicilor retrăiam fugitiv, îndepărtându‑mă de un prezent ce mă întrista din ce în ce mai mult, momente ale copilăriei, o copilărie însufleţită de iubirea familiei, de candoarea celor mici ‑ cei mărişori, peste zece ani, erau adesea puşi la diverse munci în gospodărie, în familiile foarte sărăcăcioase lucrau chiar şi la câmp, cot la cot cu părinţii ‑ antrenaţi în diverse jocuri care ne epuizau energia pe dealurile chemătoare la zbenguială, de mirosul pomilor înfloriţi pe care‑i scuturam cu nepăsare pentru a fi ninşi de petalele viu colorate şi atât de fine încât atingerea lor ne gâdila şi ne îmbia la fel de fel de boroboaţe şi câte şi mai câte… În cele din urmă, am ajuns acasă. Parcă totul se aplatizase: casa, coteţul, beciul… Era chemarea pământului care nu mai avea răbdare. Sunase invariabil goarna apusului. Bătrâna poartă din lemn de cireş, atacată vizibil de o ciupercă neiertătoare, stătea, la rându‑i, gata să cadă. Mă gândeam de ce se mai sinchisesc părinţii să o încuie, când la o atingere mai fermă s‑ar fi prăbuşit?!… Cu mirarea întipărită pe faţa transpirată îmi făcui curaj şi intrai în chiler[2].
Sunt singură, aşezată pe un mic taburet pe care se mai pot vedea urmele unei tapiţerii de piele întoarsă, la masa odinioară încărcată cu merinde moldoveneşti tradiţionale – sfârşitul de săptămână era cel mai aşteptat, când se tăia câte o pasăre sănătoasă, de obicei dintre cele care nu mai erau ouătoare, preparându‑se două feluri de mâncare: borş de găină cu tăiţei de casă, dres, după ce dădea în clocot, cu ou şi mult‑aşteptata friptură la tigaie. În centrul mesei trona mămăliga aburindă, pusă pe un cârpător cu o coadă lungă, în jurul căreia era răsucită o bucată de sfoară înnegrită şi ţeapănă de la atâta folosire. Desigur, nu lipseau niciodată plăcintele poale‑n‑brâu, delicatesele bunicii.
Zilele lungi de început de vară le petreceam totdeauna la bunici. Predispusă la acest dulce şi ademenitor dor de depărtare, ochii îmi rămân aţintiţi la locul în care era odată un cireş tânăr, acum doar un lemn uscat şi despicat de fulger. Fusese plantat chiar de bunica mea cu ani mulţi în urmă în grădina din faţa prispei. Acea neuitată prispă, unde învăţasem să socotesc şi să silabisesc cuvinte scrise de bunicul meu, înşirate de‑alungul ei, înainte de a‑şi lua bocceluţa cu cele necesare unei zile de muncă aspră la câmp. Şi acum mă întreb cum de putea vedea când abia de apucase să se audă primul cântat de cocoş???
Din străfundul unei lumi adormite parcă de secole, auzii un îngânat, un fel de cântec de copii: Fetiţa mea, bine‑ai venit! / Eu sunt bătrân şi ostenit, / Cândva cireşe‑n dar primeai / Şi an de an frumos creşteai…
*
Pe un ţolic[3] viu colorat, aşezat pe prispa din faţa unei case vechi din chirpici, atent îngrijită, petrecea de vreun ceas o fetiţă. Cu veşminte uşor uzate dar curate, părul negru legat cu o basma roşie, semn de protecţie împotriva deochiului[4], rumenă în obraji de la bătaia Soarelui de cireşar, tot îmbrăca şi dezbrăca o păpuşă, monologând neîntrerupt, afectuos şi cu seninătate. Să fi trecut de cinci anişori, nu mai mult. Cerceta atent cu privirea fiecare bucată de textilă cu care îşi gătea prietena din plastic, folosind combinaţii diverse, potrivite ocaziilor pe care şi le imagina că se duc împreună. Nu părea deloc deranjată de hăinuţele ei, contau doar cele ale tovarăşei de joacă.
În grădina din faţa copilei trudeşte bunica, femeie chipeşă, bine-legată, acum adusă puţin de spate de la atâta osteneală. Nu‑şi pierde nici o clipă nepoata din vedere. Bărbat‑su e la câmp. Cum mijesc zorile se trezesc amândoi şi‑şi împart treburile gospodăriei lor modeste. În tot acest timp femeia îi pregăteşte traista cu merinde: o bucată de mămăligă rămasă de la masa de seară, un boţ de brânză de vaci (au o bălţată românească de vreo câţiva ani, bună rasă de la care obţin de două ori pe zi câte‑o căldare cu lapte, împărţit în aşa fel încât nu lipsesc nicicând din casă laptele dulce, chişleagul[5] şi brânza), câteva fire de ceapă verde şi o sticlă cu şpriţ (trei părţi vin – producţie proprie făcut din vie nobilă – şi o parte apă), care‑i mai oblojea rănile unei existenţe neîndestulătoare. Nu era de găsit înainte de a apune Soarele.
Dintr‑o dată ambele tresar. Un vacarm asurzitor venea dinspre uliţa din faţa porţii. Fata sări de‑ndat’ de pe prispă şi o zbughi spre poartă să vadă cine sunt, cum arată toţi aceşti gălăgioşi zglobii iţiţi pe neaşteptate. Dorea să afle motivul veseliei lor… Abia reuşi să tragă zăvorul, parcă încremenit să‑i protejeze sufletul de imaginea ce urma să i se arate: aliniaţi în şir, doi câte doi, micuţii se lăudau unul altuia ce primiseră în dar de la grădiniţă de… Ziua Copilului. Educatoarea nu‑i mai putea struni în nici un chip. De altfel, era foarte tânără şi lipsa de experienţă îi dădu de furcă cu cei peste 20 de copii.
Absorbită de fluxul verbal, întrerupt ‑ din când în când ‑ de chicoteli, nu observase că venise şi bunica alături de ea. Un tablou dezolant. Pe chipul fetiţei se imprimă o tristeţe descurajantă. Înţelesese că e şi sărbătoarea ei… În mod inexplicabil, poarta reuşi să ofere o izolaţie fonică cu efect aproape tămăduitor. Privirea‑i, însă, rămăsese fixată spre acel grup de copii.
„Oare ce‑aş putea să‑i ofer nepoatei ca să‑i alung amărăciunea?” ‑ îşi spuse bătrâna în sinea ei, la rându‑i abătută de neputinţa în care soarta o supusese. În tăcere, mână‑n mână, păşeau amândouă de‑a lungul ogrăzii, fiecare cu oful său. Amprentele îndurerării le anihilase pentru o vreme cheful de vreo îndeletnicire.
Fetiţa îşi reluă monologul, însă lacrimile se încăpăţânau să‑şi marcheze teritoriul pe obrajii ei, curgând pe amuţite din acei ochi căprui, uşor migdalaţi, cu o expresivitate aparte pentru frageda‑i vârstă.
După câteva minute, buna ei ‑ încercând cumva să‑i aline amăreala sufletească ‑ se apropie de copilă cu pestelca[6] legată strâns, puţin mototolită şi unsuroasă de la muncă, doldora de cireşe. Cireşe goldane, gălbui‑roşiatice, cărnoase şi foarte dulci, care‑i jucau în poale cu fiece pas îndreptat spre nepoată. „Oare voi reuşi să o fac să zâmbească din nou?” – o stăpâni curiozitatea pe bătrână. Încercă să‑şi alunge gândul şovăitor, afişă acea privire plină de bunăvoinţă şi compasiune şi‑şi desfăcu şorţul, răsturnând cireşele în braţele fetiţei, zicându‑i că Cireşul i le dăduse în dar celui mai ascultător şi minunat copil din câţi cunoscuse. Nu călcaseră prea mulţi pe acolo, dar spusele femeii îi fură pe plac copilei.
Nu numai că le acceptă cu bucurie, dar începu să înfulece cu o poftă uluitoare din acele cireşe, de parcă nu le simţise gustul niciodată până atunci. Mânca şi plângea în acelaşi timp… Nu erau lacrimi de tristeţe, ci de recunoştinţă… Mulţumea în egală măsură bunicii, cât şi pomului roditor pe care‑l iubea de când îi gustase prima oară cireşele. Bunica rămase înmărmurită de reacţia fetiţei… Nu se aşteptase ca acest gest să‑i fie îmbrăţişat cu atâta emoţie, chiar exaltare… Era pentru prima oară în casa lor când se celebra Ziua Copilului.
*
Iarna nu ar trebui să fulgere. Dar în iarna aceea multe deveneau inexplicabile. Se anunţa sfârşitul unui episod, era mai degrabă spulberarea unui univers… magic. Un mesager ceresc aştepta pe streaşina casei. Nepoata, acum tânără femeie, căuta cu privirea fără să înţeleagă ce caută. Poate vreun semn că toate scadenţele acestei vieţi fuseseră onorate. Încercase de mică să tălmăcească sensul existenţei bunicii ei… Îi datora atâtea! Se îndepărtă puţin şi, în timp ce bătrâna îşi dădea uşor sufletul, privindu‑şi cireşul cum fusese lovit de un fulger neaşteptat, ea continua să‑şi rotească ochii nedumerită…
Cei de faţă, copii, nepoţi erau prea întristaţi şi obosiţi (mulţi făcuseră cu rândul la căpătuiul femeii suferinde, mare necaz să‑şi fi dat sufletul fără lumânare!!!) ca să se mai întrebe unde îşi fixase ultima‑i privire… Treptat, nepoata înţelesese totul. Adormirea bunicii avea o notă aparte. Nu, nu era un simplu cireş. Cireşul comunicase permanent cu acea femeie singuratică, pe a cărei faţă rar îi fusese dat să întrezărească vreun zâmbet şi care se ţinu lucidă şi în putere până în ultima clipă. Era evident, acum, pentru tânăra femeie, că bunica ei, cândva trăind în multe neajunsuri, se hrănise mai mult spiritualiceşte, unica modalitate de a‑ţi trăi viaţa fără a deznădăjdui. Poate că în tinereţe se lăsase purtată şi de vise, dar acestea au fost repede date uitării, consacrându‑se cu totul copiilor, soţului şi ei, nepoatei, ce alesese să contemple acolo serile calde de vară, cerul înstelat, cântecul greierilor, luminile licuricilor, departe de vuietul şi agitaţia străzii…
Nepoata îşi lăsase capul să atingă locul unde altădată o inimă bătuse în ritmul fiecărui moment din viaţă, îi prinse mâna şi începu să o mângîie. Încă îi simţea sufletul. I se confirmase ceea ce simţise încă din copilărie: tainica simbioză dintre cireş şi bunica ei.
[1] Este vorba de satul Bălăbăneşti, localizat în judeţul Galaţi, denumit ironic Picior de Paris (v. balabanesti.wordpress.com, http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83l%C4%83b%C4%83ne%C8%99ti,_Gala%C8%9Bi).
[2] Chilerul este o încăpere mică şi joasă, aflată în dosul casei ţărăneşti, folosită ca spaţiu de locuit.
[3] Ţolicul este un covor multicolor, confecţionat din bucăţi înguste de materiale textile (de obicei din haine vechi), cu care se împodobeau încăperile sau care se aşterneau pe podea.
[4] Deochiul sau ochiul rău apare menţionat atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. “Nu mânca pâinea celui ce se uită cu ochi răi şi nu pofti bucatele lui.” (Pildele lui Solomon, 23:6); “Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om”. (Marcu 7:21-23).
[5] Chişleagul este iaurtul făcut din lapte proaspăt de vacă, pus la prins în ulcioare de lut.
[6] Pestelca este un şorţ de pânză sau postav pe care-l poartă femeile peste rochie sau capot pentru a le proteja în timpul lucrului.
Autor: Daniela Gîfu
După cum știți pe 5 decembrie se împlinesc 550 de ani de la prima atestare documentară a localității Bălăbănești. O cifră frumoasă și onorantă dacă ne gândim că Bucureștiul a împlinit și sărbătorit anul acesta 551 de ani.
Cu ocazia acestei frumoase aniversări, începând cu data de 17 noiembrie 2010, în comuna noastră vor avea loc o suită de manifestări, coordonate de Primăria Bălăbănești și d-l profesor de istorie Pământ Neculai, de natură să marcheze această dată importantă din calendarul de existență al comunei.
Printre acțiunile care vor avea loc cu această ocazie va fi și lansarea primei monografii a satului – Bălăbănești, un sat de răzăși – lucrare ce trece în revistă pe parcursul a VIII capitole aspecte privind cadrul natural al zonei, evoluția și demografia satului, școala și activitățile culturale, personalități, etc .
Lucrarea se află într-un stadiu avansat, data predării către cititor pe care autorii o au în vedere fiind Duminică 5 Decembrie 2010, ziua când, la Bîrlad, acum mai bine de jumătate de mileniu Ștefan cel Mare judeca pricina lui pan Ivașco cu Toma Dumitrescul și Coste Turbure privind satele anume Săseşti, pe Bârlad, şi pentru satul Româneşti, unde a fost Roman, pe Jeravăţ, amândouă părţile.
Înainte de lansare, am dori ca cei interesați de această carte să cunoască câteva detalii tehnice și de conținut despre realizarea acestui proiect. Monografia va conține aproximativ 400 de pagini din care 40 de grafică și imagini ce sunt încă în stadiul de prelucrate la tipografia Evrika din Galați. Volumul va apare în format A5, coperțile cărții fiind desenate și realizate în Canada(Ottawa) de fotograful și designerul Lori Barron.
Coperta – față ilustrează în imagini simbol înșirate pe o peliculă de film, opt cadre ce trec în revistă momente importante din istoria și viața social-culturală a comunei.
Primul punct de reper este documentul de la 1460, uricul ce consfințește de ani buni data de naștere a comunei. Acest moment este urmat de un alt cadru, romantic îi spunem noi, ce simbolizează continuitatea existenței micilor comunități pe dealurile Tutovei. Urmează o perioadă dificilă caracterizată de invaziile cetelor de tătari, cu efecte catastrofale asupra micuțelor așezări înșirate de-a lungul Jeravățului – unele dispar, altele își continuă existența retrăgându-se în codrii întunecați din împrejurimi. Cadrul numărul patru este dedicat participării consătenilor noștri la celor două conflagrații mondiale, evenimente la care zeci de eroi ai satelor comunei au luptat la Mărășești, Mărăști, Oituz, oprind invazia germană sub îndemnul Pe aici nu se trece! al generalului Averescu sau au trecut Prutul, urmând cu credință și respect ordinul mareșalul Antonescu Ostași, va ordon treceți Prutul!, eliberându-și frații din ghearele bolșevismului rus. Următoarea secvență din film reliefează ortodoxismul și legăturile noastre cu Divinitatea. Am dorit să amintim celor ce vor deține această carte faptul că aici la Bălăbănești(Zimbru) s-a născut la 1560 Sf. Rafail, că tot aici, la noi în sat și-n împrejurimi, de-a lungul timpului au existat și există încă schituri, mănăstiri, biserici, troițe ce însoțesc trecătorul la fiecare pas, amintindu-i tăcut de existența vremelnică a ființei umane, de sacrificiul și învățăturile Mântuitorului. Cadrul următorul este dedicat tinerilor, voluntarilor și celor plini de curaj și voință. Plecați în expediții temerare unii dintre ei s-au întors acasă cu cunoștințe, idei, experiență contribuind la dezvoltarea satului, ceilalți s-au instalat pe meleaguri străine aducând prin muncă, talent și dăruire, faimă și prestigiu micuței dar inimoasei localități din care se trag. Penultimul cadru este dedicat tuturor celor care s-au sacrificat pentru binele țării, pentru adevăr, pentru dreptate. Nu le putem ignora dăruirea și curajul de care au dat dovadă, nu putem uita sângele vărsat pe câmpurile de luptă, nu putem să nu înțelegem durerea celor care au suferit în inchisorile comuniste, nu avem dreptul să-i ștergem din memoria noastră pe veteranii întorși acasă plini de glorie și răni. Ultima secvență din film este dedicată adevăraților stăpâni ai pământului – bunicilor și mătușelor, tinerilor și părinților care au mânuit ani de-a rândul, de dimineața până seara târziu, plugul, sapa, coasa, furca lasând în urmă grădini de porumb, vii, livezi și lanuri de grâu pline de rod și prospețime. Nici animalele de curte ale truditorului ogorului nu au fost uitate. Ele fiind reprezentate de un țap singuratic ce apare la baza coperții, în partea stângă.
Imaginea centrală de pe copertă prezintă o moară de vânt ce amintește de existența pasageră a acestor obiective în comună. Ultima moara, cea a lui Iordache Maxim, a fost transportată pe timpul comunismului de autorități la Galați, fiind remontată în parcul CFR. Era încă în stare funcțională când a fost reamplasată. Moara a existat în parc o perioadă bună de timp până într-o zi când niște băieți ”deștepți”, din vecinătate, i-au dat foc. Cea de-a doua moară, a lui Iancu Maxim s-a deteriorat, fiind apoi dezmembrată.
Sublima prefața a monografiei a fost scrisă de dr. Daniela Gîfu. Alăturat cităm un fragment din gândurile și trăirile autoarei cu referire la satul nostru – Fiecare purtăm întipărite adânc în inimă un Humulești, o „Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul”, Biblia nepieritoarelor amintiri, pe care o răsfoim din ce în ce mai des, odată cu trecerea anilor biologici, când nevoia petrecerii alături de cei dragi, peste care s-a așternut povara timpului, ne înnobilează existențele. Un asemenea loc de miraculoasă deșteptare și înălțătoare sărbătoare lăuntrică îl reprezintă și comuna Bălăbănești, devenit leagănul copilăriei atâtor personalități între care amintim pe cunoscutul om politic Gheorghe Tașcă, ministrul în guvernul român, prezidat de istoricul și savantul martir Nicolae Iorga.
Lucrarea conține o cantitate bogată de date tehnice, mărturii, analize, liste ce au fost colectate de cei trei autori pe parcursul unei lungi perioade de căutări. Ca o precizare, majoritatea datele și evenimentele prezentate sunt susținute de două, trei surse de confirmare, excepție făcând unele fenomene și evenimente ce s-au petrecut cu foarte mult timp înainte, care nu au avut martori oculari, dar care prezintă interes din punct de vedere științific.
Notă. Autorii monografiei Bălăbănești, un sat de răzăși nu doresc să obțină nici un profit financiar de pe urma acestui proiect. În primă fază, numărul de volume tipărite va fi de minimum 200 de exemplare. Sponsorii apariției acestei lucrări sunt Primăria Bălăbănești, respectiv cotidianul electronic Xpress Bălăbănești. Cartea va fi oferită de Primărie gratuit ca premii sau se va distribui la un preț apropiat de cel al costului tipăririi, fondurile rezultate urmând a fi folosite la construcția unei mori de vânt în comună. Întregul proces va fi transparent urmând a se publica exact suma adunată pentru demararea acestui proiect.
Pentru a accesa broșura de prezentare a monografiei comunei Bălăbănești – apăsați aici.
Balabanesti 
Comentarii recente