Prădat în iarnă de indivizi fără educație, abandonat de majoritatea intelectualilor comunei instituția cu zăbrele la uși și gratii la ferestre (așa au ajuns unitațile educative din comună) a intrat subit în atenția autorităților locale. Și-au adus aminte de clădire în an preelectoral. Mai marii comunei au hotărât că ar fi timpul să-i schimbe varul, ferestrele și scaunele! Un lucru bun, dar nu esențial! Atunci de ce-ar mai fi nevoie?! Câteva necesități urgente aș spune eu.
În primul rând de o persoană cinstită cu dragoste pentru carte și cultură care să-i dea un rost – nu de una din Primărie, aruncată acolo de formă, ci una persoană cu conținut, prestanță și viziune. Una persoană care-și câștigă dreptul de a reprezenta cultura în comună prin concurs, cu referințe indubitabile și un portofoliu de invidiat. Dacă asemenea ființe sunt rare prin zonă, atunci căutați una tânără cu bun simț, dorință de afirmare și mentalitate de invingător. Un om pentru cultură, care să-nțeleagă rolul acestei instituții – să fie conștient de faptul că scena Căminului Cultural trebuie să aparțină oamenilor de litere, elevilor, artiștilor de valoare etc. și scaunele să fie populate de indivizi avizi de frumos și cunoaștere.
Un alt lucru esențial de care are nevoie această instituție este activitatea de voluntariat. Fonduri nu avem prin urmare munca și implicarea voluntarilor este esențială. Și aici este necesară o preselecție căci instituția ce purta odată numele cunoscutului istoric Mihail Kogălniceanu(fost prim-ministru al României, urmaș al răzeșilor de pe Kogălnic) nu are nevoie de ciorditori de mobile, spărgători de semințe sau de golănași cu fițe de prost gust.
Pentru al readuce la viață, o altă necesitate stringentă a acestui obiectiv este susținerea activităților culturale în comună, susținere ce ar trebui să vină în primul rând din partea autorităților locale, a profesorilor și a bălăbăneștenilor, apoi din partea oamenilor de cultură cu rădăcini în comună și a agenților economici(sponsorizați și cultura, nu numai consumul de țigări și alcool).
Notă. Dacă tot v-ați apucat de renovare sper ca la sfârșitul lucrărilor toaletele să fie funcționabile, să arate impecabil iar clădirea să fie dotată cu sistem de ventilație și încălzire. Dacă vă mai rămân fonduri nu uitați de biblioteca din incinta instituției, poate reușiți să-i instalați măcar pe ultima sută de metri, o placă – Biblioteca fără nume și program.
Autor: Florin Munteanu
Balabanesti 
Comentarii recente