Archive for December, 2010



De la cititori – adunate!

Am vrut să public următorul comentariu, referitor la site-ul satului Bălăbănești:

Deși accesez de mai mult timp site-ul dumneavoastră, acum, în preajma sărbătorilor de iarnă, vă felicit pentru strădania și reușita de a face vizibilă în lumea virtuală o comunitate rurală, încărcată de înțelesuri profunde, din locuri de o frumusețe canonică…

Toata admirația mea pentru Florin, administratorul site-ului, pentru profesorul Neculai Pământ și echipa!”

Dacă nu a ajuns, poate publicați, totuși.

Sărbători fericite!

Prof. Teodor ȘTEFĂNICĂ

inspector de specialitate – http://www.tstefanica.dap.ro

Inspectoratul Școlar Județean Galați

Strada Portului 55 B, cod postal 800211

Telefon: 0236 / 463078; 460170

Fax: 0236 / 319396    http://www.isj.gl.edu.ro/

Notă. Am publicat mesajul d-voastră. Vă mulțumim pentru aprecierile și gândurile frumoase transmise.

Vă dorim multă sănătate, un an plin de realizări și cât mai multe bucurii!

Cu considerație, echipa xpressbalabanesti

„Ar mai fi nevoie” de un microbuz școlar la Bălăbănești!

Doar trei microbuze pentru şcoli

La trei luni de la începerea anului şcolar, Ministerul Educaţiei trimite instituţiilor de învăţământ microbuzele pentru transportul elevilor.

În judeţul Galaţi, doar şcolarii de la trei instituţii de învăţământ vor beneficia de noile microbuze. Este vorba despre elevii de la fosta Şcoală Nr. 9 din Tecuci, transferaţi, după desfiinţarea instituţiei, la două şcoli din localitate, despre cei de la Bălăşeşti şi de la Ghidigeni.

Microbuzul cu care au fost transportaţi până acum elevii din cartierul mărginaş al Tecuciului se va întoarce la Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi şi i-ar putea transporta pe elevii de la blocurile ANL din Dimitrie Cantemir.

„În total, în întreaga ţară se distribuie 170 de microbuze. La Galaţi ajung trei maşini, iar ministerul alocă şi banii necesari înmatriculării lor”, spus inspectorul şcolar general Doru Resmeriţă, precizându-ne că ar mai fi nevoie de câte o maşină a şcolarului la Bălăbăneşti şi la Măstăcani.

Maşinile vor ajunge în teritoriu în următoarele zile şi, după toate probabilităţile, vor fi date în folosinţă din ianuarie 2011.

Vestea cea mai bună este că microbuzele nu vor rămâne pe dreapta, deoarece, în ciuda faptului că posturile în sistem sunt blocate, Inspectoratul Şcolar Judeţean a găsit locuri libere pentru şoferii care să-i transporte pe elevi.

Autor: Cristina S. Carp / 16 decembrie 2010 / Viața Liberă Galați

Notă. „Ar mai fi nevoie”, d-le inspector, și de reparații la Școala „Gheorghe și Maria Tașcă”, de o sală sau un  teren de sport la Bălăbănești (nu se pot face orele de sport pe stradă), de mobilier pentru bibliotecile școlare din Lungești și Bursucani, de modernizarea terenului de sport de la școala „Dumitru I. Ghimuș” din Lungești că-și rup elevii picioarele etc.   

Vă mulțumim și vă așteptăm în comună – cu soluții!

echipa xpressbalabanesti

Pe urmele bălăbăneștenilor – criticul literar și publicistul Raicu Ionescu-Rion

Raicu Ionescu-Rion (n.1872 Bălăbăneşti, jud.Galaţi – 4 octombrie 1895), critic literar şi publicist, militant socialist, adept şi propagator al marxismului. Lucrările sale mai importante au apărut în culegerile „Scrieri literare ”(1895), „Scrieri” (postum, 1972), „Arta revoluţionară” (postum, 1972).

În rândurile ce urmează vă prezentăm secvențe din viața și opera criticului și militantului socialist Raicu Ionescu-Rion realizată de antropologul, adept al sociologismului, Henri H. Stahl.

Fiu de ţăran sărac din Tutova, a fost unul din cei mai reprezentativi socialişti ieşeni ai anilor atât de puţini câţi i-au fost daţi să-i trăiască.

Încă din liceu, participant activ la mişcarea socialistă, Raicu Ionescu-Rion a dat dovadă unei precocităţi intelectuale demne de toată mirarea; erudiţia pe care şi-a putut-o strânge în câţiva ani este surprinzătoare. De la el, mişcarea ştiinţifică a sociologiei româneşti ar fi fost în drept să aştepte opere de maturitate, care însă nu au avut timpul să vină.

Temperament frământat, dar aceasta nu rezultă din scrierile lui; mãrturisirea lui D. Ibrăileanu, care i-a fost coleg de şcoală şi prieten intim e tulburătoare. S-ar părea că au existat unele ispite ale lui spre gândirea anarhistă narodnică, lucru firesc dată fiind atmosfera intelectuală a Iaşilor din acea epocă, de direct contact cu revoluţionarii emigraţi din Rusia. Ibrăileanu spune că de polemicile lui cu anarhismul lui Stirner, Rion „avea nevoie pentru a se apăra de stirnerismul care mijea întrânsul”. Fapt este însă că Rion a păşit ferm şi foarte curând spre o concepţie marxistã, pentru care a dus o luptă propagandistică inteligentă.

Adept al lui Dobrogeanu Gherea, Rion a fost preocupat în special de probleme de sociologia artei, Ibrăileanu marcând faptul cã „Raicu s-a ocupat de artă, explicând-o sociologic”, însă şi din punct de vedere etic, „într-o concepţie care se împacă cu idealul nostru” (Ibrăileanu era încă la acea vreme socialist), acela de a „împrăştia iubirea de om”.

Raicu are şi în sociologie o poziţie a sa, nu lipsitã de interes. De fapt, el gândea într-o vreme când partidul socialist democrat, abia închegat (1893), era solicitat de către partidele burgheze radicale să se uneascã cu ele, dat fiind că aveau în comun multe din punctele lor de program. De această problemã se va ocupa şi Gherea în polemica sa cu „tinerimea generoasă”, care va dezerta curând din partid înscriindu-se în partide burgheze. Faptul încă nu se consumase la vremea când scria Rion, totuşi punctul său de vedere este clar: există puncte comune în programul socialist şi cel al radicalilor. Deosebirea între ele rămâne totuşi întreagă, dat fiind că radicalii voiau ca prin reforme sã consolideze regimul burghez, pe când Raicu lupta pentru o viitoare societate socialistã.

Astfel, radicalii (Vintilă C. A. Rosetti de pildă) voiau ca ţăranilor să li se dea în continuare dreptul la folosinţa pământului, însă nu sub formã de împroprietărire ci de arendare de lungă durată, astfel ca şi „însurăţeii” (de fapt lipsiţi de drepturile lor tradiţionale în urma legii din 1864) să poată căpăta pământ de lucru. Raicu e de pãrere că partidul socialist, măcar că a înscris şi el în programul său arendarea pe lung termen a pãmântului către ţărani individuali şi sindicate de muncitori agricoli, se deosebeşte de cel radical prin faptul cã tinde spre colectivism, socotind că, în final, proprietatea privată este condamnată să dispară, pentru a fi înlocuită cu o comună socialistă.

Analiza sociologică pe care o face Rion e semnificativă: el arată că România nefiind industrializată, ţăranii nu au posibilitatea de a se angaja în industrie, astfel că problema lor rămâne tot în legãtură cu boierul care stăpânea pãmântul, de la care voiau şi ei să obţinã o oarecare parte. Raicu nu avea prea mare încredere în posibilitatea noastră de a crea o industrie. Desigur, singura cale, ar fi fost de a restabili echilibrul social prin dezvoltarea unei industrii mari, „dar dezvoltarea unei astfel de industrii nu prea se poate spera în ţara noastră, concurenţa industriei strãine este o piedică prea grea. Rămâne deci pentru noi, socialiştii români, mai mult decât pentru alţii, sã ne angajăm mai de aproape de contradicţiile economice născute din agricultură”.

Dar adaugă el, „dacă, pricepând bine încotro merge evoluţia generală, vom trata chestiunea agrară în sensul acelei evoluţii, nimeni nu va avea dreptul să ne zică cã nu ne facem datoria de socialişti. Căci mai întâi de toate, socialist înseamnã pregătitorul unei noi forme sociale; şi oricât de departe am fi nevoiţi sã lucrăm pentru acea formă socială, tot socialişti rămânem”.

Ca atare, primind deocamdată soluţia arendării pe lung termen, nu înseamnă că socialiştii nu ar lupta împotriva proprietăţii individuale căci „nu-i nici o împiedicare pentru evoluţia generală a societăţii dacă, măcar pentru o bucată de vreme, vom lucra pentru o burghezire a societăţii noastre semifeudale”.

Soluţia arendării o pot deci urmări şi radicalii burghezi, însă socialiştii nu urmãresc întãrirea proprietăţii private individuale ci o admit ca fază de trecere, atâta vreme cât agricultorii şi meseriaşii nu pot deveni proletari industriali.

În tot cazul „a-ţi închipui că cu oricâte mãsuri ai lua într-o societate întru totul supusă legilor economice ale societăţii capitaliste, ar mai putea trãi o proprietate rurală mică, ba încă a lua toate mãsurile pentru a o susţine, este nu numai o greşeală de economie politică, dar – să nu se supere radicalii – e şi reacţionarism”, tot atât de limpede ca şi de pildă gândul lui Carp de a întemeia o industrie în forma breslelor, căci „dezvoltarea socială se face pretutindeni în acelaşi chip”; breslele s-au desfiinţat în occident şi ele se vor desfiinţa şi la noi

Autor: Henri H. Stahl „Gânditori și curente de istorie socială românească”, cap.VII – „Curentul gândirii socialiste”

Iar a năpârlit Lupu!

După alegeri, la est de Prut, în jumătatea de Moldova răpită și siluită de sovietici (nu putem s-o numim Republica Moldova căci ar însemna să susținem un fals istoric), se-ntâmplă lucruri ciudate!

Așa zisul „democrat” Marean Lupușor, martor ocular și participant cu gândul și sufletul la crimele comise de regimul Voronin, cu „studii politice” la Moscova, joacă ping-pong cu soarta unor oameni chinuiți de sărăcie și nevoi. Vă mai amintiți de eroul din Decembrie 1989 – Ion Iliescu? Dar de revoluționarul Iurie Roșca? S-ar părea că Moscova are o duzină de asemenea specimene pregătite, a fi activate, când situația o cere. Unul dintre aceștia este Măria Sa – Marean Lupușor, un individ ce vorbește două limbi – într-una. Cum așa? Ei bine, Măria Sa – Lupu Vodă vorghește politic moldovieniește și științific Limba Română! Sunt, și, situații când ambele limbi nu-l ajută! Într-un delir de patriotism și dragoste sublimă pentru poporul maldavinesc, prezent la bustul lui Eminescu, Măria Sa – Lupu Vodă, intimidat de o reporteră, și-a uitat cele două limbi acasă neputând să scoată pe gură nici măcar două versuri din opera marelui nostru poet național. Atât de sec este acest personaj și lipsit de bun simț încât astăzi provoacă silă. Cu glas mierlos de oaie susține părintește că funcțiile în stat nu-l atrag însă în realitate joacă poker cu destinul a milioane de oameni „negociind” fiecare scăunel. Înconjurat de o haită de tâlhari „de afaceri” s-ar părea că lupușor are în mână pentru cel puțin un an hățurile șubrede ale Basarabiei.

De partea cealaltă liberalii, băieți cumsecade și cu nevoi, au uitat vorbele lui moș Ion Roată căzând în capcana întinsă de brațul nevăzut al Moscovei. În loc să condiționeze negocierile și formarea alianței de refuzul „democraților” de a participa la întruniri cu trupa de circari ai lui Voronin, ei se milogesc ca lupușor să accepte funcția de președinte.

Fraților!! Lăsați-l pe Vodă Lupu în brațele lui Voronin, căci ei au aceeași mumă. Vrea, nu vrea el tot acolo merge, căci ordinele se respectă – nu se „negociază”. Nu mai fiți naivi! Lupu Vodă nu este moldovean! Și nici democrat! El este maldavean și va rămâne comunist până la adânci bătrâneți! Doar părul și-l schimbă în funcție de viforul Moscovei. Abandonați odată pentru totdeauna aroganța și ascultați vocea celor ce v-au ales. Uniți-vă pentru a salva demnitatea Basarabiei.

pentru d-voastră, echipa xpressbalabanesti

„Trenul” vine de la …Cluj!

Un nou operator pe ruta feroviară Galați – Bârlad

Operatorul privat clujean Transferoviar Grup (TFG) a concesionat, de la CFR Infrastructură, ruta Galați – Bârlad. Astfel, din 12 decembrie 2010, CFR Călători nu mai efectuează curse pe ruta Galați – Bârlad. Transportul va fi asigurat doar de TFG cu automotoare recondiționate, dotate, conform spuselor reprezentanților companiei, cu mobilier nou, încălzire etc

„Un automotor este compus din trei module: două module-motor care asigură tractarea şi, între ele, un modul pentru călători. Automotoarele sunt recondiţionate şi le asigură călătorilor tot confortul de care au nevoie: mobilier nou, încălzire şamd”, a precizat Daniel Lup. (sursă – Viața Liberă Galați)

Ruta Galați – Bălăbănești (cu sosire în halta Bălăbănești)

Plecări gară Galați – 06.20 / 08.12 / 10.14 / 13.16 / 16.22

Sosiri haltă Bălăbănești cu destinația finală Bârlad – 08.45 / 10.44 / 12.39 / 15.48 / 18.47

Ruta Bălăbănești – Galați (cu plecare din gara Bârlad)

Plecări haltă Bălăbănești – 06.41 / 09.43 / 11.38 / 13.43 / 16.43

Sosiri gară Berești – 07.11 / 10.13 / 12.15 / 14.13 / 17.13

Sosiri gară Tg. Bujor – 07.43 / 10.45 / 12.47 / 14.45 / 17.45

Sosiri gară Galați – 09.01 / 12.03 / 14.05 / 16.03 / 19.03

De asemeni, aducem la cunoștință publicului și faptul că pe ruta feroviară Bârlad – Tg. Bujor, zilnic vor opera suplimentar două automotoare: primul cu plecare din halta Bălăbănești (orele – 5,58) cu destinația Bârlad (sosire orele – 6,09), cel de-al doilea cu plecare din halta Bălăbănești (orele 19,56) cu destinațiile Berești (sosire orele – 20,26), respectiv Tg. Bujor (sosire orele – 20, 56).

Notă. Ruta Galați – Bălăbănești (98 km) va fi parcursă în aproximativ 2 ore și 25 de minute.

Pentru informații detaliate consultați site-ul operatorului privat clujean TFG la următoarea adresă: http://www.transferoviar.ro/index.php

Tarife și bilete

Biletele se eliberează în tren de către personalul ce deservește automotoarele. Tarifele sunt de tren personal pentru orice rang al trenului. Se acordă reduceri de 50% pentru elevi, studenți și pesionari. Permisele CFR nu sunt valabile.

Conform datelor afișate pe site-ul companiei călătorii ce utilizează ca punct de tranzit Halta Bălăbănești, cu destinațiile – Galați, Bârlad, Berești și Tg. Bujor, trebuie să achite următoarele tarife:

Bălăbănești – Galați (98 km), încadrare între 90 – 100 km, tarif întreg 10,50 lei, tarif pentru elevi, studenți și pensionari 5,25 lei.

Bălăbănești – Bârlad (11 km), încadrare între 11 – 20 km, tarif întreg 3,10 lei, tarif pentru elevi, studenți și pensionari 1,55 lei.

Bălăbănești – Berești (20 km), încadrare între 11 – 20 km, tarif întreg 3,10 lei, tarif pentru elevi, studenți și pensionari 1,55 lei.

Bălăbănești – Tg. Bujor (45 km), încadrare între 41 – 50 km, tarif întreg 5,80 lei, tarif pentru elevi, studenți și pensionari 2,90 lei.

Cine este noul operator pe ruta feroviară Galați – Bârlad?

Iată mai jos fișa de prezentare extrasă de pe site-ul companiei TFG:

Înfiinţată în anul 2003, SC TRANSFEROVIAR GRUP SA are ca obiect principal de activitate efectuarea operaţiilor de transport marfă și manevră feroviară, prin punctele de lucru din Cluj_napoca si Ploiești.

Compania noastră desfășoară și alte activităţi în strânsă legâtură cu cea de operator feroviar, executând atât reparaţii de vagoane de marfă și călători, cât și reparaţii de locomotive prin companiile din cadrul grupului. Funcţionând ca și Casa de expediţii și având posibilitatea de a repara și întreţine linii de cale ferată, TFG joacă un rol important în rândul companiilor cu acest profil din România, ocupând un loc important la nivel naţional.

TFG efectuează operaţiuni de manevră feroviară, fiind operator de transport feroviar licenţiat conform OMT 343/2003 deţinând licenţa de transport feroviar seria LTF nr 017-R/2005 și certificat de operare pentru efectuarea operaţiunilor de manevră.

Toate serviciile oferite de compania noastră sunt realizate de personal autorizat și instruit, conform prevederilor din OMTCT 343/2003 și OMT 290/2000, cu respectarea instrucţiilor, ordinelor și reglementărilor în vigoare din domeniul transporturilor feroviare.

Activitatea de manevră feroviară se efectuează pe platforma SC Remarul 16 Februarie Cluj-Napoca și SC CUG SA Cluj-Napoca, iar în baza contractelor atingem un volum de cca. 2500 de vagoane manevrate pe lună.

Organizaţia noastră desfăşoară activităţi de transport feroviar în regim de operatorie privată transportând aproximativ 120.000 de tone de marfă pe lună, iar prin casa de expediţii realizăm aproximativ 5.000 tone de marfă pe lună.

În cursul anului 2008, TFG a implementat schimbări majore la nivelul programului de management și a demarat un proces de branding, hotărând totodată implicarea semnificativă în viaţa socială a Clujului prin participarea la diferite evenimente și manifestări.

Epilog. Sperăm ca prețurile biletelor să rămână la un nivel acceptabil utilizatorilor acestui mijloc de transport în comun, călătorii să se comporte civilizat și operatorul să presteze servicii de calitate.

Certitudine. Pentru cel puțin doi ani, CFR Infrastructură și-a abandonat surioara – CFR Călători.

Oare de ce CFR Călători nu a introdus automotoare pe această rută?

pentru d-voastră, echipa xpressbalabanesti

În ajun de stea răsare

Prin troiene de lumină
Mângâierile răzbat
În tăcerea dimineţii
Unde cerne-ngenunchiat
Cerul stelelor golaşe
Care-n negură privesc
Şi în salbe fulguite
Aripile-şi împletesc.

Vântul sună din zăbrele
Peste coama de gutui,
Colorând mireasma iernii
Cu un dulce-amărui.
Raiu-şi scutură podoaba
Pe bătrânul şevalet,
Ca o nimfă adormită,
Zace pânza de omăt.

Bate soarele-n ferestre
Şi în turlă clopote,
Se-aud zurgălăi la sănii,
Caii zboară-n ropote.
Fulgii rătăciţi colindă
În ajun de stea răsare,
Nu mai e zăpadă-n ceruri
Şi nici file-n calendare.

Autor: Tatiana Scurtu-Munteanu

La Mulți Ani Bălăbănești !!

Cu gândul și cu sufletul parcurg trecutu-ți zbuciumat, mă bucur și sunt mândru ca mă număr printre fii tăi.

Multă sănătate tuturor consătenilor mei dragi.

 Cu mare considerațiunie și respect,

 Sandu-Ovidiu Codreanu Reichertshofen/Germania, la 05.12.2010

Monografia încotro?

Ei bine a ajuns la tipografie. Și s-ar părea ca va ajunge cât de curând și în mâinele cititorului. Din păcate nu am reușit să o tipărim până pe data de 5 decembrie întrucât a trebuit să schimbăm tipografia iar o parte din materialele care inițial am planificat să le introducem în lucrare au sosit mult mai târziu decât am prevăzut.

Ce cuprinde ?!

În primul rând date, foarte multe informații legate de cadrul natural, istorie, economie, servicii, școală, sat, personalități cu adânci rădăcini în comună etc.

Apoi, povești și mult adevăr. Am încercat să fim cât mai obiectivi și să înșirăm lucrurile așa cum s-au petrecut – cu bune și rele, cu realizări și eșecuri, cu conștiința împăcată că nu am omis pe nimeni și nimic cu bună știință. Cu siguranță nu putem vorbi de o lucrare perfectă, nici măcar completă – căci s-au petrecut multe la Bălăbănești în atâta amar de vreme – însă, considerăm că sutele, dacă nu chiar miile de ore de cercetări s-au transpus într-o lucrare educativă, care face cinste comunei.

Pe această cale, noi – autorii, am dori să aducem mulțumiri următoarelor persoane și organizații care ne-au susținut și întins o mână de ajutor: cercetător Dr. Daniela Gîfu, poetului Ion Zimbru, Primăriei Bălăbănești, „graficianului” Dan Balaban, poetei Scurtu Tatiana, colaboratoarei Munteanu Anca etc și nu în ultimul rând d-lui Dan Oancea – „pastorul și sufletul” tipografiei „Tipomax” și tuturor, celor care ne-au transmis date și imagini.

Vă mulțumim tuturor pentru ajutor și înțelegere.

Cu adâncă considerație,

Autorii

O surpriză plăcută de 1 Decembrie!

Chirvase România Mare

În mahalaua Bejănari a satului Bălăbănești trăia, până nu de mult o femeie u un nume de botez unic în țara noastră – „România Mare”. Sunt multe persoane botezate „Ardeal”, „Transilvania” etc., dar numai la Bălăbănești este cea cu numele „România Mare”. Tatăl ei Anton Chirvase era dintr-o bucată. Crearea statului național român a stârnit în inimile multor românitrăiri sufletești de o intensitate deosebită.

Nu a fost căsătorită, nu a avut copii dar și-a vărsat toată dragostea asupra nepoților. A trăit în casa părinților până când aceștia au plecat în altă lume apoi în casa surorii sale. Unul dintre nepoți(nepoată) a scris la România Mare iar senatorul Corneliu Vadim Tudor a rostit o interpelare pentru ministrul muncii de atunci Dan Mircea Popescu.

„… Deși ea seamănă cu mai toți bătrânii din această țară, are totuși o particularitate ; ea se numește pur și simplu – România Mare .”

A fost și la acțiunea „Cina Creștină” cu toate acestea a rămas cu pensia ei de C.A.P. (de câteva zeci de lei). Apoi a plecat și ea în altă lume pentru a-și întâlni părinții.

A rămas chiar ineditul numelui său de botez.

Autor: prof. istorie-geografie Neculai Pământ

Să nu uităm!

Să nu uităm c-avem un trecut! Să nu uităm c-avem dușmani! Să nu uităm c-avem și frați! Să nu uităm c-avem și mare! Și Carpații! Și Dunărea! Să nu uităm c-avem și doină! Și horă! Și dor! Să nu uităm c-avem martiri! Să nu uităm c-avem copii! Să nu uităm c-avem un steag! Să nu uităm c-avem o țară! Să nu uităm c-avem un Prinț! Al Țării Românești, al Transilvaniei și al întregii Moldove! Să nu uităm această zi – 24 ianuarie 1859! Și astă zi de glorie – 1 Decembrie 1918 – să nu-o uităm! Să nu uităm c-avem o Basarabie! Și-o cetate – la Hotin! Și încă una albă, pe malul mării! Să nu uităm c-avem o datorie! Să nu uităm România!

La mulți ani România!

Xpress Bălăbănești vă dedică o emoționantă melodie (interpret Ion Macovei), difuzată deseori de Radio Iași:

http://www.youtube.com/watch?v=50txyyCYGi8&feature=related


Acces brosura de prezentare monografie

Meteo Bălăbănești

Vă dorim o zi plăcută
December 2010
M T W T F S S
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031