Archive for August 14th, 2010

Satul natal al Sfântului Rafail, la al treilea hram, Biserica din Bursucani, resfinţită

Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian a resfinţit vechiul locaş şi a binecuvântat lucrările la Schitul Zimbru *

În cel de-al treilea an de la canonizarea „Sfântului Rafail de la Agapia Veche”, născut cu trupul la Bursucani şi canonizat în 2008, satul Bursucani şi-a înnoit în duh înfăţişarea.

Aici a fost resfinţită biserica, demers demarat cu mai bine de doi ani în urmă, după ce am aflat cu toţii că în acest sat s-a născut un Sfânt al lui Dumnezeu.

De trei ani, oamenii din această aşezare – ce are în componenţă şi cătunul Zimbru – au înţeles de ce au dăinuit pe aceste meleaguri rămăşiţele materiale ale fostului Schit Zimbru şi cum Icoana Maicii Domnului, Sfinţii din Icoanele Împărăteşti de la fostul schit au fost zid de apărare împotriva nedreptăţilor vremii.

Prin pronie cerească, la Bursucani se continuă o veche, sfântă şi unică istorie a acestor locuri, locuri sfinţiţe de paşii Sfântului Rafail, de sute de călugări care s-au rugat prin codrii de la Adam în veacuri apuse. Cu trei ani în urmă, din grija Înalt Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos, tradiţia a fost reluată, spre bucuria localnicilor.

Ca o expresie a continuării şi plinirii tradiţiei, în anul Domnului 2010, a fost resfinţită biserica din Bursucani, sfânt locaş care – în urmă cu doi ani – era cât pe ce să se prăbuşească. Specialiştii au conservat zidul de paiantă, prin tehnici moderne, iar acum biserica este în bună stare.

„Prin grija Înalt Prea Sfinţitului Casian al Dunării de Jos, şi cu siguranţă a Sfântului Rafail, aici au demarat lucrările de restaurare, lucrări care s-au făcut cu sprijinul localnicilor şi al autorităţilor locale şi judeţene”, ne spunea, deunăzi, părintele Toader Pohrib, protopop de Tg. Bujor.

„Aşa se face că anul acesta, vechiul sfânt locaş a fost restaurat, fapt care pune şi mai mult în evidenţă lucrarea Maicii Domnului şi a Sfântului Rafail, dimpreună cu slujirea şi rugăciunea preotului şi a creştinilor de aici”.

Zidită din lut cu peste 165 de ani în urmă, acum restaurată şi înnoită în Duh, biserica din Bursucani dă mărturie de vremuri apuse. Lumina rugăciunii Sfântului Rafail şi a călugărilor de aici, sârguinţa oamenilor locului de a continua o tradiţie, a redat acestui loc sfinţenia… Spre mulţumire Maicii Domnului şi a Fiului, spre bucuria creştinilor de aici.

Vechea biserică a fost îmbrăcată în veşmântul Duhului şi, încet, încet, localnicii speră să fie ridicată şi bisericuţa de pe locul fostului Schit Zimbru, unde lucrările au început după hramul de anul trecut, 2009, când a fost aşezată piatra de temelie, acum fiind în plină derulare.

Anul acesta, la cel de-al treilea hram al Sfântului Rafail de la Agapia Veche, după sfinţirea şi Liturghia arhierească, Arhiepiscopul locului – Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian – a binecuvântat lucrările de la schit aflate în grija părintelui Cezar Gagiu.

Atât slujitorii, cât şi oamenii locului speră în milostivirea lui Dumnezeu şi în ajutorul autorităţilor pentru ca rugăciunea să fie reluată în sfântul locaş, care va respecta stilul celui dărâmat pe la 1940.

Stil moldovenesc de decadenţă

Ca stil arhitectural, biserica fostului Schit Zimbru a avut ca prototip biserica din Rădăuţi, nota în 1944, în monografia Schitului Zimbru, părintele Gheorghe Bârsan.

„Forma arhaizantă” s-a păstrat până astăzi prin actuala biserică din Bursucani care are ca prototip fosta biserică a Schitului Zimbru.

Ca stil, ambele „corespund stilului moldovenesc din veacul al XIV-lea, cu planul basilical sau longitudinal, fără cupolă şi fără decoraţii externe, asemenea bisericilor «Sfântul Ioan» din Piatra sau «Nicoară» de la Curtea de Argeş…

Ele pot face parte din epoca stilului moldovenesc de decadenţă, cărora nu le-a lipsit nici creaţia, nici forma originală.

Sursa: Articol preluat integral din cotidianul “Viaţa Liberă” Galaţi. Acest material a fost publicat la data de 24 iulie 2010.

Autor : Maria Stanciu

Când Fane-şi dă cu părerea!

Pe Fane îl întâlnim pretutindeni: în bodegă, prin Primărie, pe stadion – la o sămânţă, în direct la OTV sau chiar prin Parlament. Are mereu o problemă, şi mai multe păreri. Nu cunoaşte dar se pricepe, spune el. Chibiţul Fane n-are astâmpăr. Citeşte problema cu ochii închişi şi dă răspunsul cu gura căscată. Are timp berechet!

Acum câteva luni am lansat o propunere de proiect. Porţiunea de drum naţional care traversează comuna de la un capăt la altul să fie denumită oficial B-dul „Ştefan Procopiu” – aducând astfel un frumos şi binemeritat omagiu academicianului Ştefan Procopiu. Într-o administraţie normală, care urmăreşte binele cetăţeanului şi respectă valorile comunităţii, ar fi trebuit analizată serios propunerea şi informat plătitorul de taxe atât despre această iniţiativă cât mai ales despre personalitatea acestui mare om de ştiinţă pentru a putea lua o decizie privind aprobarea sau îngheţarea acestui proiect. La noi însă, mai greu. Ingineri avem dar ne-aplecăm urechea la teoria chibiţilor. Asfel, acest frumos proiect s-a oprit, se pare, la analiza detaliată a noţiunii de bulevard. Chibiţul Fane scormonise demult cu corniţele ideea!

– Înainte de a ajunge la Procopiu cum facem cu bulevardul, ţipa el ironic prin sat să fie auzit de lume! Nu-i arteră urbană! E rurală! La Bereşti ar merge că-i oraş, la noi nu. Nu-i dreaptă! La Cruce-i întortocheată! Nu-i mărginită de arbori! Nu-i bulevard şi gata! E stradă! …. conchide Fane frecându-şi bucuros mâinile c-a rezolvat problema cât ai clipi din ochi.

– Conform DEX n-o fi bulevard dar ar putea avea aspect de bulevard! Am putea planta copaci şi flori. L-am putea îngriji şi păstra curat. L-am putea diviza, B-dul „Ştefan Procopiu” Nord spre Bârlad, Sud spre Galaţi pentru a elimina porţiunea întortocheată de la Cruce. Am putea avea un pic de mândrie în a face o excepţie şi a oferi renumitului savant cea mai lungă arteră din comună pe măsura muncii şi prestigiului domniei sale. Am putea face multe. Cu o singură condiţie. Să-l ignorăm pe chibiţul Fane.

– Şi, totuşi, mă întreb? Ce-ar zice Fane dacă micuţa comunitate de la gară şi-ar intitula localitatea – sat „Ştefan Procopiu”. Probabil ar rămâne cu gura căscată, nu?!

– Nu, nu! spumegă Fane… conform DEX este cătun!

Fane dragă, te-aş mai intreba:

– Cine are de câştigat de pe urma acestei iniţiative?.. Localitatea, eu sau savantul Ştefan Procopiu?

C-o voce viguroasă de securist, împăiat peste noapte investitor, Fane ameninţă scrâşnind din dinţi.

– Las-o mai moale cu Procopiu ăsta!

Notă. Ce nu ştie chibiţul Fane? Lipsit de viziune, el nu percepe ideea că micuţa localitate peste cinci, zece, douăzeci de ani poate fi un sat de toată frumuseţea cu un nume de prestigiu, care să-i facă cinste. Într-o ţară dezvoltată inginerii proiectează infrastructura într-o localitate cu foarte mulţi ani înainte. Ei elimină astfel foarte multe inconveniente şi reduc cheltuielile semnificativ, inclusiv mita. Ce nu conştientizez eu încă? Din chibiţ şi bişniţar, Fane a ajuns …..măgar.

echipa xpressbalabanesti


Acces brosura de prezentare monografie

Meteo Bălăbănești

Vă dorim o zi plăcută
August 2010
M T W T F S S
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031