Archive for May 29th, 2010

Confesiuni, Academician Alexandru T. Balaban

Ieri, într-o convorbire telefonică cu d-l profesor Pământ schimbând informaţii şi păreri, în discuţie a venit vorbă de d-l profesor Alexandru T. Balaban. D-l profesor Pământ cu simplitatea-i obişnuită mi-a mărturisit ca în ultimii zece ani au existat două contacte cu d-l Alexandru T. Balaban, dar, din păcate, activităţile cotidiene şi distanţa au fost un impediment în evoluţia dialogului. „Cu siguranţă trebuie să încercăm să-l aducem printre noi, bălăbăneştenii, căci este de-al nostru”, a afirmat d-l Pământ. Ca de fiecare dată, cu creionul în mână, am notat în scris spusele d-lui profesor.

A doua zi cu notiţa pe masă am pornit căutările. Astăzi, datorită bunăvoinţei şi amabilităţii d-lui academician Alexandru T. Balaban suntem în măsură să vă prezentăm activitatea şi gândurile domniei sale. Am structurat materialul următor într-o succesiune de confesiuni dedicate copiilor şi tinerilor de pe colinele Tutovei ca să ştie cine le-au fost înaintaşii şi care sunt exemplele de urmat.

Amintiri despre Bălăbăneşti

Ca şi renumitul fizician Ştefan Procopiu, d-l profesor Alexandru T. Balaban are rădăcini adânci în comună, tătăl domniei sale, Teodor Balaban, fiind născut la Bălăbăneşti. După cum ne-a mărturist chiar domnia sa, Bălăbăneştiul este leagănul străbunilor.

„Despre străbunii mei din Bălăbăneşti (bunicul Gheorghe Balaban, învaţător în comună şi soţia lui, născută Taşcă), a scris în repetate rânduri Geo Taşcă în Arhiva Genealogică apărută la Iaşi. Acolo a publicat două articole despre Capitanul Gheorghe Balaban din secolul 19, căruia era vorba să i se facă o statuie, dar nu mai ştiu ce s-a decis.

Pământul pe care l-am redobândit în comuna Bălăbăneşti după 1990 l-am donat nepoatei mele, prof. Brânduşa Ghiban (născută Balaban, fiica vărului meu primar, Mircea Balaban) de la Facultatea de Ştiinta și Ingineria Materialelor din Universitatea Politehnica din Bucureşti, al cărei bunic (profesorul Alexandru Balaban de limbile română şi franceză la Liceul Codreanu din Bârlad) a fost cel care l-a întreţinut pe tatăl meu, Teodor Balaban, care era student la Politehnica din Bucureşti.

Numele Alexandru şi Teodor apar în multe generaţii ale familiei mele; pe fiul meu, profesor de Chimie la Univ. din Marsilia, îl cheamă Teodor Silviu Balaban (în “Marquis Who’s Who in the World” din 2007 suntem incluşi amândoi, tatăl şi fiul). Pe fiul fiicei mele, (Irina Alexandra Buhimschi, profesor la Yale Univ, Medical School, New Haven, Connecticut) îl cheamă Alexandru Dan Buhimschi, iar pe fiul nepoatei mele Brândușa Ghiban îl cheamă Alexandru Ghiban.”

Copilăria, peste deal, la Odaia Bursucani

„Continuând confesiunile, în copilărie (înainte de război) petreceam verile în Odaia Bursucani la sora mai mare a tatălui meu, Maria Şolcă. Soţul ei, Teodor Şolcă, avea o gospodărie frumoasă, cu livada lângă casă, vie şi ogor “la câmp”, cai, vaci, porci şi o droaie de orătănii în ogradă. Neavând copii, familia Şolcă era bucuroasă să găzduiască şi îngrijească în vacanţa de vară nepoţii de la cei doi fraţi – unul era inginerul CFR Teodor Balaban cu un băiat, celălalt profesorul de liceu Alexandru Balaban cu cei doi veri ai mei, Mircea şi Georgeta. Bucătăria era alături de casă, luam apă de la fântână şi ne luminam cu lampa de petrol. Cu picioarele goale în colbul cald, era o plăcere să te joci în bătătură, iar apoi să laşi picioarele să se svânte pe prispă, după spălatul de seară. Când mă întorceam din Tutova, aveam un puternic accent moldovenesc. Îmi plăceau perjele, iar când părinţii m-au luat pentru prima data la cinema şi m-au prevenit că la început va apărea pe ecran un leu care rage, s-a auzit în tăcerea spectacolului o voce de copil care a zis tare “Vezi că nu m-am spăriet?”

După război a apărut pe lume sora mea, Monica, cu 12 ani mai tânără decât mine. Tatăl meu a plecat de la CFR la Petroşani (ca inginer electromecanic minier), unde am făcut între 1945 şi 1949 “cursul superior” adică ultimele patru clase de liceu.”

Amintiri ce nu pot fi-ngropate în colbul uitării

„Între fraţii Alexandru şi Teodor Balaban era o diferenţă de vârsta de peste 20 de ani (cu câteva surori intermediare). Nenea Alecu fusese dus ca prizonier în Germania în timpul primului război mondial, iar tatăl meu a fost doi ani pe front, de la începutul celui de-al doilea război mondial şi până ce regimentul lui ajunsese în Crimeea de unde urma să fie trimis la Stalingrad (de unde puţini s-au mai întors). Fratele cel mai mic, Iorgu Balaban, a dispărut în război, în Rusia.

Fiindcă Teodor Şolcă fusese primar în timpul războiului, când au venit comuniştii la putere, a fost arestat (murind în închisoare), casa i-a fost luată, iar Tanti Mărioara a plecat să locuiască la fratele ei, nenea Alecu, profesor la Bârlad.

Mi se spune că nu moştenesc numai calităţile de luptător perseverent ale familiei tatălui meu, ci şi cele de cărturar ale familiei mamei mele, provenită din familia Scriban: Filaret Scriban (1811-1873), Neofit Scriban (1808-1884), August Scriban (autor al Larousse-ului românesc), arhimandritul Iuliu Scriban, sau Ioan Scriban (naşul meu, profesor de zoologie din Franţa şi Cluj).”

Primii paşi în universul de chimie

„De prin anii 1940 am devenit chimist amator, părinţii dându-mi voie să fac dintr-o terasă cu pereţi de sticlă un mic laborator, cu apă dintr-un samovar şi încălzirea cu lampa de spirt. Am primit nişte premii de la Ziarul Ştiintelor şi Călătoriilor pentru participarea la concursurile anuale şi am publicat acolo la rubrica chimistului amator nişte mici experienţe. Tatăl meu a insistat ca în timpul verilor după 1945, când nu mai mergeam în Tutova, să învaţ limbi străine citind cărţi şi căutând în dicţionar cuvintele necunoscute – la şcoală făcusem cunoştinţă cu franceza şi germana, aşa că n-a fost prea greu. Am învăţat şi engleza ascultând English by Radio (BBC) şi continuând să citesc cu dicţionarul alături. Numai în rusă n-am mai apucat să citesc literatură, ci doar articole ştiinţifico-tehnice.”

Chimia – formula unei cariere strălucite

„În 1949 am intrat la Facultatea de Chimie Industrială din Bucureşti, am absolvit-o în 1953, dupa ce primisem o bursa republicană de merit, care a uşurat efortul părinţilor mei (ei s-au mutat la Bucureşti prin 1955). Am avut şansa ca în 1953 să se reînceapă primirile la doctorat – iar la intervenţia profesorului Neniţescu, mi s-a aprobat să susţin (singur) un examen de stat bazat pe un proiect de an, în timp ce colegii mei (inclusiv Cornelia Florea, cu care m-am căsătorit în 1955) au mai rămas un semestru pentru lucrarea de diplomă. Este adevarat că, în calitate de “aspirant”, dintre toţi colegii de facultate, aveam până în 1956 cel mai mic salariu, bursa de aspirant. Poate că sună a laudă, dar trebuie să menţionez că deşi am fost totdeauna clasificat primul, din clasa întâia primară şi până la cursurile post-universitare menţionate în paragraful următor, n-am beneficiat de vreun alt privilegiu decât participarea la acest examen de admitere la doctorat.

Mi-am susţinut teza de doctorat, la care am lucrat şase ani, abia în 1959. Pe baza ei au urmat nu mai puţin decât 22 articole şi două capitole într-o monografie, publicate în anii următori împreună cu profesorul Neniţescu. În 1956 am devenit asistent universitar la Catedra de Chimie Organică a Institutului Politehnic Bucureşti. În 1956-1957 am urmat cursurile post-universitare excepţionale de un an (un fel de facultate de fizică prescurtată, doar cu ştiintă şi tehnică, fără umpluturile politico-sociale) ocazionate de înfiinţarea Institutului de Fizică Atomică (IFA), unde m-am angajat în paralel cu activitatea de asistent şi de terminarea doctoratului. Până în 1974 am condus Laboratorul de Compuşi Organici Marcaţi Izotopic din IFA, cu pauza cauzată de cei trei ani (1967-1970) când am fost angajat ca “Senior Research Officer” la Agenţia Internaţionala pentru Energia Atomică din Viena. La această angajare probabil a contribuit şi alegerea mea ca membru corespondent al Academiei Române în 1963 (aveam 32 de ani, doar Nicolae Iorga fusese ales la o vârsta mai tânără)…”

Alexantru T. Balaban – C.V. – fişă de prezentare rubrica Destine – XpressBălăbăneşti

Studii. Este născut la Timişoara în 2 aprilie 1931. Este fiul lui Teodor Balaban din Bălăbăneşti. Bunicul Gheorghe Balaban a fost învaţător în comună. Soţia bunicului Gheorghe este descendentă a familiei Taşcă. În copilărie, vacanţele de vară şi le petrece printre dealurile Tutovei(Odaia Bursucani, Bălăbăneşti). Anii de liceu şi-i petrece la Bucureşti şi Petroşani. Este absolvent al Facultăţii de Chimie Industrială a Politehnicii din Bucureşti, 1953. Doctorand cu frecvenţă 1953-1956. Cursuri de calificare în radiochimie 1956-1957. Doctoratul în chimie organică, cu lucrarea “Reacţii catalizate de clorura de aluminiu”, sub conducerea profesorului Costin D. Neniţescu (1959). Doctor docent (Politehnica Bucureşti, 1974).

Funcţii. Asistent, lector, conferenţiar şi profesor la Catedra de Chimie Organică a Facultăţii de Chimie Industrială din Bucureşti începând din 1956 până în 1999, cu doua întreruperi (Catedra de Chimie Generală din aceeaşi facultate, 1965-1966; AIEA, 1966-1969). În paralel, cercetător principal şi şeful laboratorului de compuşi organici marcaţi izotopic din Institutul de Fizică Atomică, Bucureşti, 1967-1974. În perioada 1967-1970, cercetător senior la Divizia de Chimie a Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică (AIEA) din Viena, coordonând programul de compuşi radiofarmaceutici. Conducător la peste 40 de teze de doctorat în chimie organică şi chimie teoretică susţinute la Universitatea Politehnică Bucureşti. Director al Centrului de Scientică şi Scientometrie, Bucureşti, 1996-1999. Din 2000 şi până în prezent, profesor la Texas A&M University, Galveston, Texas, SUA. Ales ca membru corespondent al Academiei Române în 1963 şi ca academician în 1990. Vicepreşedinte al Academiei Române (1995-1998). Ales ca membru al Academiei Mondiale a Chimiştilor Organici Teoreticieni, Paris, 1983, al Academiei Europene de Ştiinte, Arte şi Litere, Salzburg, 1997, preşedinte al Academiei Internaţionale de Chimie Matematică, Dubrovnik, 2005-2008, şi membru de onoare al Academiei de Ştiinte Ungare, 2001.

Distincţii. Premiul Nicolae Teclu al Academiei Române, 1962. Premiul Herman Skolnik al Diviziei de Informatică Chimică a Societăţii Americane de Chimie, 1994. Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest, Timişoara, 1997. Cetăţean de onoare al Municipiului Petroşani, 1999.

Profesor invitat pe perioade scurte la: Universitatea Tehnică Braunschweig, 1973; Catedra de Chimie Teoretică “Wilhelm Ostwald” a Universităţii din Leipzig, 1989-1990; Şcoala Normală Superioară, Paris, 1996; Universitatea Medicală Harvard, SUA, 1995; Departamentul de Chimie Farmaceutică al Universităţii din Richmond, Virginia, SUA, 1992. Universitatea Texas A&M, Galveston, Texas, 1992, 1993, 1994.

Activitate publicistică. Autor sau coautor pentru 9 cărţi, şi editor pentru 8 cărţi de specialitate (primele cărţi din lume despre săruri de piriliu, metateza alchenelor, aplicaţii chimice ale teoriei grafurilor, indici topologici bi- sau tridimensionali, şi anulene cu izomerii lor de valenţă). Autor pentru peste 60 de capitole în cărţi şi peste 700 articole publicate în periodice ştiintifice şi peste 25 brevete, din care 5 in SUA. Redactor sau membru în comitetele de redacţie ale mai multor periodice ştiinţifice din România şi din străinătate.

Domenii de cercetare. Chimia heterociclurilor aromatice, incluzând noi sinteze ale furanilor, oxazolilor, tiazolilor, indolizinelor şi sărurilor de piriliu (reacţia Balaban-Neniţescu-Praill de diacilare a alchenelor); radicali capto-dativi centraţi pe azot sau pe oxigen; automerizarea hidrocarburilor aromatice policiclice; noi donori de oxid nitric; studiul efectelor izotopice secundare ale deuteriului; aplicaţii ale teoriei grafurilor în chimie (enumerări de izomeri, inclusiv prima enumerare a izomerilor de valenţă ai anulenelor; prezicerea conurilor grafitice; primele grafuri de reacţie şi descoperirea grafurilor minime cu circuite de 10 si 11 puncte, cunoscute sub denimirile “cuştile Balaban-10 şi Balaban-11; noi descriptori moleculari, inclusiv indicele topologic cunoscut ca indicele Balaban).

Mulţumim d-lui Academician Profesor Doctor Docent Alexandru T. Balaban pentru amabilitate, deschidere şi informaţiile furnizate. Vă dorim multă sănătate şi vă aşteptăm cât mai des printre noi, la Bălăbăneşti. Colaborarea cu d-voastră ne face o plăcere deosebită.

echipa xpressbalabanesti, 28 Mai 2010


Acces brosura de prezentare monografie

Meteo Bălăbănești

Vă dorim o zi plăcută
May 2010
M T W T F S S
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31