Archive for April 8th, 2010

Să învăţăm de la vecini

Bălăşeşti – „Maşina lui Toniţă”

De Paşti, în curtea primăriei, ca noutate de provenienţă occidentală – un autotransportator cu compactor pentru deşeuri, de 16 metri cubi.

Nu se putea trece la îmbunătăţirea gestionarii acestora fără un astfel de utilaj dotat inclusiv cu sistem tv de urmărire a fluxului tehnologic.
Finalizat, proiectul „Îmbunătăţirea gestionării deşeurilor în comuna Bălăşeşti” schimbă complet macazul, la Ciureştii Vechi, Ciureştii Noi, Bălăşeşti şi Pupezeni, în privinţa implicării autorităţii publice locale în protejarea mediului înconjurător şi implicit a sănătăţii localnicilor.
Sprijinul financiar, de la Uniunea Europeană prin  Programul PHARE 2006. Bani frumoşi: 294.588 de euro, din care 40.642 sunt contribuţia locală.
S-au turnat 12 platforme pentru depozitarea a 36 de containere metalice şi s-au mai achiziţionat un utilaj de încărcare, răsturnare şi descărcare şi 1215 europubele.
Primarul Marian Toniţă (FOTO) a jucat tare, ca şi în cazul sălii de sport ori al asfaltării şoselei ce urcă, în zig-zag, de la 9 Mai spre Săuleşti.
Aşa stând lucrurile, Consiliul Local Bălăşeşti este pus în situaţia de a înfiinţa un serviciu public de colectare a deşeurilor, ceea ce va duce şi la crearea a cinci noi locuri de muncă (comunitatea nu le poate susţine financiar pe toate cele zece înscrise în proiect). Deşeurile vor fi transportate la Tecuci.
Dacă până aici totul are culoarea roz, în continuare lucrurile se vor complica niţel.
Noul serviciul comunal se va autofinanţa, ceea ce înseamnă că „producătorii” de deşeuri vor trebui să plătească, în baza contractelor încheiate cu Consiliul Local, tot ce ţine de preluarea gunoaielor din faţa porţilor.
Pe fiecare uliţă, educaţie, conştientizarea oamenilor în raport cu noile lor răspunderi faţă de gestionarea superioară a deşeurilor. Accentul va fi pus, din start, pe selecţie – sticla la sticlă, plasticul la plastic ş.a.m.d.
Greul îl va reprezenta determinarea crescătorilor de animale  să-şi amenajeze platforme individuale pentru gunoiul de grajd, să-l poată folosi, după putrezire, ca îngrăşământ natural.
Autor: Ion Trif Pleşa, 7 aprilie 2010

Sursă: http://www.viata-libera.ro/

7 aprilie – un an de la nefericitele evenimente din Basarabia

Eu şi Ea sau Nedefinită

Îmi storc petalele
În aur şi cleştar,
Îmi strâng polenul
Din dulce şi amar,
Îmi las veşmântul
Pe negru şi curat,
Au vrut să piară
Încătuşat.
Îmi curge raza
Prin vid şi necuprins,
Îmi dau lumina
La cei ce şi-au aprins
Cu duhul candela
Săracă, dar mai plină
Când sunt la ei acasă
Şi gustă din ţărână.
Îmi răstignesc privirea
Pe două ceruri arse,
Pentru maluri, ape, case…


Autor: Tatiana Scurtu

Realitatea care ne desparte

La  27 Martie 2010 s-au împlinit 92 de ani  de la Unirea Basarabiei cu ţara mamă.

La Chişinău a fost zi de sărbătoare. Preşedintele Mihai Ghimpu însoţit de  primarul Dorin Chirtoacă alături de o inimoasă comunitate de români din Basarabia, în acordurile inegalabilului Tudor Gheorghe, au adus un frumos omagiu celor care, la 1918 au stat drepţi în faţa neamului românesc şi a tuturor intruşilor aprinzând focul înfăptuirii României Mari, pe piedestalul Daciei lui Decebal, de la Nistru pân la Tisa. Iar dacă actuală conducere pro-românească de la Chişinău s-a întrecut pe sine, media şi democraţii de peste Prut au băgat capul în nisip ca nu cumva să le vibreze-n timpane „Deşteaptă-te române”.

Mai modest, dar s-a comemorat 27 Martie 1918 şi în România. Iniţiativa, în mare parte, au avut tot românii-basarabeni, cei aflaţi la studii în ţară.

Noi avem alte preocupări. Am uitat de Basarabia. Jurnalele noastre naţionale au reflectat acest eveniment atât de banal şi subţire încât l-ar fi trecut la rubrica „anunţuri” de-ar fi fost prima zi din săptămână. Dacă preşedintele Camerei Deputaţilor a trecut totuşi Prutul, voievozii opoziţiei au dormit în bocanci petrecându-şi sfârşitul de săptămână la un grătar, pe la amici, cu „problema Băsescu” pe masă. Regele şi rubedeniile mai au contract cu România  vreo patru ani iar partidele le caută deja înlocuitori.

Nici Eminescu nu mai este actual spun cronicarii contemporani. E mai important Parisul decât Chişinăul ţipă toţi în cor! La tomberon cu cămeşa moldovenească. Vrem paltoane franţuzeşti! Ce atâta Eminescu? Ce mai vor şi „moldovenii” ăştia? Suntem ocupaţi … cu integrarea! Ce atâta unire? Trăim vremuri grele, este prea scumpă!… ne avertizează „specialiştii”.

O fi,  dar … este inestimabilă stimabililor. Cât timp ne vom mai scălda în fabulaţia înjositoare „ două state – aceeaşi limbă, acelaşi popor”? Noi decidem.

Mare ruşine astăzi să te ataşezi de valorile naţionale. Şi totuşi românii au un preşedinte de ţară cinstit, cu caracter! El se numeşte Mihai Ghimpu. Citez: “Sunt gata să-mi dau demisia, dacă în decembrie se întâmplă ceea la ce mă gândesc!” – declaraţia aparţine preşedintelui Parlamentului şi preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, lansată pe 27 martie 2010, la sfârşitul concertului susţinut de maestrul Tudor Gheorghe.

Mă întreb, câţi oameni de acest calibru avem noi în România? Puţini. Foarte puţini. Unii nici măcar nu au înţeles ce a vrut să spună fratele martirului Gherghe Ghimpu. Alţii au priceput, dar se prefac că nu pricep. Restul sunt indolenţi, preocupaţi cu integrarea.

Studiu de caz.

La intrarea din Basarabia în România, în vama Oancea, flutură steagul Uniunii Europene. O duduie, însoţită de un lucrător vamal, ţipă strident într-o rusă stâlcită să prezentăm actele. Trece o oră şi autocarul nu înaintează nici o palmă. Unii fumează. Alţii îşi fac nevoile pe gardul din spatele „toaletei” nefuncţionale ce are uşa legată cu sârmă.   La nici douăzeci de metri, în faţa birourilor, o  maşină de teren Nissan, de zeci de mii de euro, inscripţionată Poliţia de Frontieră îţi fură ochii. Steag şi translator avem, maşini sunt – lipseşte doar toaleta! Sper s-o fi reparat şi compartimentat ca-n Uniunea Europeană dacă tot suntem preocupaţi cu integrarea. Sau, dacă tot a dispărut sârma înghimpătă(ce ironie a sorţii – am scăpat de ghimpi în mandatul d-lui preşedinte Ghimpu) de pe Prut, poate ne unim şi nu mai investim în toaletă. Totodată scăpăm şi de filtrele mobile de poliţie, unde eşti controlat de două – trei ori de la Oancea la Galaţi. Oare câte posturi(„locuri de muncă”) vor fi eliminate? Nu cred că specialiştii au introdus şi acestă necunoscută în ecuaţia financiară a Unirii.

Autor: Florin Munteanu


Acces brosura de prezentare monografie

Meteo Bălăbănești

Vă dorim o zi plăcută
April 2010
M T W T F S S
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930