Archive for November, 2009



Pe culmile Tutovei

Mănăstirea Adam - Un colţ de linişte profundă

Săgeată

Bălăbăneşti, anul 1992.

Mărunţel de statură, Culiţă om sucit nu pleca de-acasă fără cal şi căruţă. Trasă de Săgeată, căruţa trebuia „să zboare”. Cu hamul rupt, cârpit cu sârmă şi spatele plin de răni, săracul cal „fără plămâni”, alerga când la deal, când la vale, prin tot Bălăbăneştiul. Renumele şi-l câştigase încă din tinereţe, între drugi, când rămas orfan a trebuit să-şi înlocuiască mama.

Aburii alcoolului anchilozau neuronii căruţaşului, îl transformau într-o bestie iar Săgeată avea să îndure lovitură după lovitură până când biciul sau coada furcii nu mai aveau nici un efect asupra bietului animal. Lumea din sat îi plângea de milă. Căruţa se dezintegra pe zi ce trece. Cu roţile strâmbe şi cauciucurile tăiate nu mai suporta nici ea lipsa de omenie a stăpânului. Săgeată trebuia să termine fiecare cursă. Ziua, pauzele erau rare şi scurte. Acesta-i era destinul. Să galopeze, cu căruţa după el. Nu mai putea să-şi schimbe soarta. Încercase odată să se opună dar sfârşise rău. Legat de-un salcâm, în curte, Culiţă-i aplicase o corecţie ce avea să-i fie soră cu moartea!

– Lasă-l Culiţă că-l omori şi-ai să mergi pe jos! .. strigă un consătean ce asista de minute bune la măcelul din ograda nebunului. Într-un târziu acestă-l abandonă într-o baltă de sânge şi transpiraţie. Căzut la pământ calul era învăluit într-o perdea subţire de aburi. Tremura din toate încheieturile, abia mai respira. Două săptămâni zăcuse Săgeată. Nu mai vroia să mănânce. Era chinuit de durere. Printre scândurile putrede ale gardului dinspre drum zilnic vedea căruţe şi cai ce urcau domol dealul spre Bursucani.

– De ce nu aleargă oare?!.. se întreba nedumerit uitându-se la ceilalţi cai. De ce merg în pereche mereu? … se simţea singur şi slăbit.

Văzându-l că nu se ridică, nişte vecini mai inimoşi îi duceau mâncare căci Culiţă-l hrănea când nu era băut sau când îşi amintea de el. Săgeată nu văzuse imaşul prea des, păştea doar prin spatele casei sau pe şanţuri atunci când stăpânul era cinstit cu-un pahar de ţuică de vreun vecin amator de chilipiruri.

Odată băut, Culiţă nu mai era om. Era o bestie ce cauta pricină celor ce-i ieşeau în cale. Mulţi nu-l luau în seamă lăsându-l în plata Domnului. Alţii îl altoiau pe unde-l prindeau. Săgeată-i fusese alături de fiecare dată. De câte ori îl salvase, nici el nu mai ţinea minte. Deseori îşi aducea acasă stăpânul prăvălit de alcool în coşul căruţei.

Într-o zi când se întorceau de la Bălăşeşti, în curbă-n deal la ieşirea din sat spre Bălăbăneşti, Culiţă sări rapid din căruţă şi adună în fugă un maldur de hluji verzi din tarlaua ce mărginea asfaltul. Sătenii din Bălăşeşti ştiau şi ei că-i dus, însă nu acceptau să li se fure munca. Cai buni aveau, cum să-şi bată joc un nemernic de ei?!  Supăraţi, cu două căruţe cu câte doi cai porniră să prindă intrusul. Culiţă simţi că este urmărit. Cu hăţurile strânse într-o mână şi-o nuia de salcâm în cealaltă porni o cursă nebună. Se bizuia pe Săgeată cel mai iute şi râvnit cal din Bălăbăneşti. Nepotcovit, cu bălăşeştenii după el, Săgeată urca dealul-n galop parc-ar fi coborât la vale. Singur la ham, nu-i era uşor. Distanţa se micşora. Culiţă era pierdut. Cu mare greutate îşi aprinse un Carpaţi. Nemulţumit de Săgeată, se ridică în picioare, aruncă ţigara aproape întreagă, şi-ncepu să-l lovească blagoslovindu-l de toţi sfinţii văzuţi şi nevăzuţi. Săgeată nu mai avea timp să respire. Muşchii şi oasele-i trosneau. Fundătoarea căruţii zburase de mult. Hlujii verzi dansau pe pomostină strecurându-se unul câte unul sub căruţă. Din vârful dealului se vedea livada Morii Dracilor. Vântu-i sufla în spate. Cu părul rar, vâlvoi în cap, Culiţă se vedea scăpat. Aruncă o privire fugară în urmă. Mai era o căruţă pe urmele lui. Cei din Bălăşeşti nu păreau decişi să abandoneze. Dacă la început îl vroiau doar pe nebun, acum i-ar fi luat şi calul. Săgeată rareori atingea asfaltul. Cu echilibrul pierdut Culiţă mai să zboare din căruţă. Un cârd de gâşte zgomotoase speriate de tropotul cailor anunţau parcă sfârşitul cursei. Undeva în dreptul MAT-ului o curbă strânsă avea să-i departajeze. Ori Culiţă era salvat, ori cei din Bălăşeşti vor pune mâna pe el. Săgeată îşi continua galopul zmintit. Nu mai simţea durere, oboseală, frică. El doar alerga. Nemulţumit, Culiţă smulse scândura dintre scoarţe pe care stătea şi îşi altoi din nou partenerul. De durere, exact în curbă, calul zvâcni ca un glonţ pe ţeava puştii. Reacţia neaşteptată a patrupedului, avea să-l coste scump pe nebun. Dezechilibrat complet, căzu ca un sac de cartofi în şanţ. Săgeată nu se mai opri. Îşi continuă cursa nebună cu jumătate de căruţă căci scoarţele erau înşirate pe drum până la prima fântână.

Bârlad, Octombrie, 2009. Undeva în spatele unui bloc câţiva puradei aruncau cu cărămizi într-un câine comunitar. Bietul patruped şi-a găsit sfârşitul la câţiva paşi de locul cu pricina. Nimeni nu a intervenit. Totuşi, într-un anunţ pe site-ul Bârlad online, o persoană cu suflet cerea identificarea şi pedepsirea vinovaţilor.

Concluzie: Cu certitudine mai sunt persoane certate cu raţiunea prin zonă. Sperăm ca cei ce se consideră oameni să se solidarizeze şi în astfel de cazuri să acţioneze pentru a stopa evenimente de acest fel.

Ziua Preşedintelui

Traian BăsescuLa 4 Noiembrie 1951 comuna Basarabi, azi Murfatlar, judeţul Constanţa, s-a născut actualul preşedinte al României, domnul Traian Băsescu.

Activitate politică şi profesională

Între 1981-1987 a fost comandant de navă în cadrul flotei comerciale a RSR. Începând cu 1987 a făcut parte din reprezentanţa Navrom la Anvers. În anul 1989 a devenit director general al Inspectoratului pentru Navigaţie Civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu, funcţie pe care a îndeplinit-o până la Revoluţia din 22 Decembrie 1989.

A fost membru al Partidul Comunist Român. După căderea comunismului a declarat că s-a înscris în PCR doar pentru a putea face carieră în marina comercială.

În primul guvern de după Decembrie 1989, Guvernul Petre Roman (1), a ocupat funcţia de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor.

Ministrul Transporturilor în Guvernul Petre Roman (2) (30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991)

Ministrul Transporturilor în Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992)

La alegerile legislative din 1992 a fost ales deputat de Vaslui din partea FSN (1992 – 1996)

Vicepreşedinte al Comisiei de Industrie şi Servicii a Camerei Deputaţilor (1992 – 1996)

Director Coordonator în campania electorală a lui Petre Roman (1996)

Deputat PD de Vaslui (1996-2000)

Ministrul Transporturilor în Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 – 11 februarie 1998)

Ministrul Transporturilor în Guvernul Radu Vasile (17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999)

Ministrul Transporturilor în Guvernul Mugur Isărescu (22 decembrie 1999 – 26 iunie 2000)

Primar General al Municipiului Bucureşti (Iunie 2000 – Decembrie 2004)

Preşedinte al Organizaţiei Partidului Democrat al Municipiului Bucureşti (2000 – 2001)

Preşedintele Partidului Democrat (Mai 2001 – Decembrie 2004)

Co-preşedinte al Alianţei D.A. alături de Theodor Stolojan (2003 – 2004)

Preşedinte al României (20 decembrie 2004 – …

La 16 aprilie 2007 – suspendat de către Parlament

La 19 mai 2007 – reconfirmat prin Referendum, cu peste 74% din voturile exprimate.

Sursă: Wikipedia

Îi dorim multă sănătate şi un sincer La mulţi ani din partea echipei Xpress Bălăbăneşti. Dorim ca pe viitor domnia sa, să promoveze în funcţiile de conducere mai mulţi tineri şi persoane care merită şi vor să facă ceva pentru România.

Fotbal Liga a-V-a

Campionatul judetean Galati ( Liga a 5 a ) a ajuns la etapa a 6 a . Echipele participante in aceasta competitie sunt impartite in 2 serii a cate 11 echipe dupa criteriul geografic . Echipele participante in liga a 5 a Galati seria 1 sunt : Malina Smardan , Agrojar Jorasti , Prutul Vladesti , Vointa Cismele , Viitorul Beresti , AS Cuca , Victoria Baleni , Flacara Pechea ,Petrolul Schela Horincea Cavadinesti si Pescarusul Oancea . In etapa a 6 a , seria 1 , s-au inregistrat urmatoarele rezultate :

Flacara Pechea – AS Cuca 2-1

Malina Smardan – Victoria Baleni 2-0

Viitorul Beresti – Petrolul Schela 3-1

Vointa Cismele – Agrojar Jorasti 0-3

Horincea Cavadinesti – Prutul Vladesti 1-3

Pescarusul Oancea a stat

In calasamentul ligii a 5 a , Galati seria 1 , pe primul ,loc se afla Malina Smardan cu 15 puncte urmata de Agrojar Jorasti cu 10 puncte . Pe ultimele locuri se afla Horincea Cavadinesti cu 3 puncte si Pescarusul Oancea cu 1 punct !

In seria a 2 a a ligii a 5 a Galati activeaza urmatoarele echipe : Zorile Grivita , Tineretul Negrilesti , Recolta Munteni , Olimpia Barcea , Siretul Namoloasa , Unirea Cosmesti , Victoria Independenta , Avantul Draganesti , Avantul Matca , Viitorul Costache Negri si Siretul Piscu .

In etapa a 6 as-au inregistrat urmatoarele rezultate :

Siretul Namoloasa – Victoria Independenta 4-2

Olimpia Barcea – Zorile Grivita 3-0

Viitorul Costache Negri – Tineretul Negrilesti 3-0

Siretul Piscu – Unirea Cosmesti 2-1

Avantul Matca – Recolta Munteni 2-2

Avantul Draganesti a stat

In clasamentul seriei a 2 a lider este Siretul Piscu cu 13 puncte dupa 6 etape urmata de Viitorul Costache Negri cu 12 puncte si Avantul Matca cu 11 puncte . Pe ultimele trei locuri se afla : Recolta Munteni 5 puncte , Tineretul Negrilesti 4 puncte si Zorile Grivita cu 0 puncte !

Informaţii preluate de pe: http://sportgalati.blogspot.com/

Din păcate Bălăbăneştiul nu este reprezentat în nici o ligă. Sperăm ca într-o zi această situaţie se va schimba şi sportul va ocupa un loc important în promovarea comunei şi educarea tinerilor din zonă.

Bălăbăneşti – Cei mai scumpi pitici

Piticii Satului

Bălăbăneşti – Centru

Bălăbăneşti - Centru

Bălăbăneşti – Strada Principală

Bălăbăneşti - Strada Principală

Credinţa în trăinicia poporului român

Mihai Eminescu

TIMPUL,10 februarie 1878

Cestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existenţă pentru poporul român. Puternicul împărat Alexandru II stăruieşte să câştige cu orice preţ stăpânirea asupra acestei părţi din cea mai preţioasă parte a vetrei noastre strămoşeşti. Înţelegem pe deplin această stăruinţă,deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale şi materiale,orice stat face tot ce-i stă prin putinţă: Rusia este o împărăţie mare şi puternică, iar noi suntem o ţară mică şi slabă; dacă dar ţarul Alexandru II este hotărât a lua Basarabia în stăpânirea sa, pentru noi Basarabia e perdută.Dar dacă ne dăm bine seamă, nici nu e vorba să pierdem ori să păstrăm Basarabia: vorba e cum o vom pierde ori cum o vom păstra. Nenorocirea cea mare, ce ni se poate întâmpla, nu este că vom perde şi rămăşiţa unei preţioase provincii perdute: putem să perdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român. În viaţa sa îndelungată,niciodată poporul român nu a fost la înălţimea la care se află astăzi, când cinci milioane de români sunt uniţi într-un singur stat. Mihai Viteazul a izbutit să împreune sub stăpânirea sa trei ţări şi să pregătească întemeierea unui stat român mai puternic; a fost însă destul ca Mihai Viteazul să moară, pentru ca planul urzit de dânsul să se prăbuşească. Statul român de astăzi a trecut însă prin mai multe sguduituri şi rămâne statornic, fiindcă are două temelii: conştiinţa românilor şi încrederea marilor naţiuni europene. Dacă vom câştiga de trei ori atât pământ pe cât avem şi vom perde aceste temelii, statul român, fie el oricât de întins, va deveni o creaţiune trecătoare; iar dacă ne vom păstra temeliile de existenţă socială, Rusia ne poate lua ce-i place şi perderile ne vor fi trecătoare. Astăzi e dar timpul ca să întărim atât în români, cât şi în popoarele mari ale apusului, credinţa în trăinicia poporului român. Rusia voieşte să ia Basarabia cu orice preţ; noi nu primim nici un preţ. Primind un preţ, am vinde; şi noi nu vindem nimic! Guvernul rusesc însuşi a pus cestiunea astfel, încât românii sunt datori a rămânea până în sfârşit consecvenţi moţiunilor votate de către corpurile legiuitoare; nu dăm nimic şi nu primim nimic. Românul care ar cuteza să atingă acest principiu ar fi un vânzător.

Pentru mai multe informaţii vizitaţi:

 http://basarabia.discutfree.com/istorie-f22/mihai-eminescu-si-basarabia-t160.htm

La pas, spre primul tren

Sub un vișin sucit de soartă, pe leațurile de salcâm ale unui gard de scândură de plop, doi băieței așteptau cu urechile ciulite să treacă câte-o mașină. Era un început de toamnă, cu soare cu dinți și ploi lungi, reumatice.

– Vine una verde! Zise unul din ei ..

– Ba nu! Una roșie! Zbieră celălalt! Își continuară jocul până când plictisiți de așteptare o tuliră pe sub agud, în spatele chilerului, să prindă câte-o rață din cârdul zgomotos ce se apropia de teică. Rățoii frumos pătați în culori vii, atrăgătoare, erau ”vânați” cu insistență de cei doi.

Rar treceau mașinile pe drumul ce leagă Galațiul de Bârlad – rar, căci mașinile erau puține, benzina la cartelă, iar circulația era restricționată de ultimul număr de pe plăcuță. Trenul, bătrânul tren personal, era unica șansă pentru cei ce locuiau în Bălăbănești și-n împrejurimi. La șase kilometri de intrarea în sat, exact pe linia ce desparte Vasluiul de GalațI, o gară micuță, cenușie își aștepta tăcută dimineață de dimineață pasagerii ce coborau cu noaptea-n cap, grăbiți de ceas, pe jos sau cu căruța de pe clocaurile Tutovei.

Spre primul tren plecai pe la trei dimineața, să fii sigur că-l prinzi. Pornirăm și noi greoi fară entuziasm într-o dimineață răcoroasă de septembrie. Cu câte două genți încăpătoare, agățate de mâini, am părăsit ograda, nu înainte de a ne lua rămas bun de la Codilă, prietenul nostru de joacă, ce-și părăsise culcușul de sub coșar, mirat de plecarea noastră neprevăzută. Simțea, banditul, că-l părăsim o vreme. Ca un prădător veritabil, mai ieri sărise gardișorul ce despărțea gradina din fața ”casei” de ogradă, direct în capul lui moș Petrache. Intrase pe poartă să ne aducă noutăți de la pelerinajul său la mănăstirea Agapia, dar nu apucase, căci maestrul Codilă, pe tăcute, îi agăță pălăria de pe cap, băgându-l în sperieți pe bietul om. Ce om era moș Petrache! Un suflet frumos, senin – plin de Dumnezeu. Ultima dată venise să ne anunțe că ne va părăsi. Mai în glumă, mai în serios l-am tras de limbă să aflăm mai multe. Pentru el cuvântul era zidit Sus. Cu chipul luminat de veșnicie ne-a mărturisit că Domnul și-a coborât îngerii pe o rază de lumină caldă în căsuța lui frumos împodobită cu oglinzi înserate în tencuiala pereților exteriori, să-l anunțe că misiunea lui pământeană se apropie de sfârșit, iar Curtea Domnului îi este larg deschisă. A fost ultima dată când i-am auzit vorba dulce, căci, câteva zile mai târziu, într-o tăcere deplină, și-a luat rămas bun de la tot satul.

Am părăsit cu greu curtea, pornind agale, pe asfalt, spre gară. Era întuneric, câteva luminițe aruncate răzleț, ici și colo, mai tăiau din negura nopții. Sus la Cruce, lângă Mat, parcă se mai întrezărea o mogâldeață ce mărșăluia paralel cu drumul. Hotărâsem să mărim pasul, poate ne-o surâde norocul și ne-om căpăta cu tovarăși de drum până la tren. Cei antrenați, navetiștii cu geanta pe umăr și ruta memorată aveau să ne ajungă rapid din urmă.


Acces brosura de prezentare monografie

Meteo Bălăbănești

Vă dorim o zi plăcută
November 2009
M T W T F S S
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30