Archive for September 30th, 2009

Deportarea românilor din Basarabia, Bucovina, Herţa

DeportațiDupă ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietica la 28 iunie 1940, românii au fost supuşi unui regim sistematic de crime, masacre, deportări şi dislocări masive. Stenograma Sesiunii Sovietului Suprem al URSS de pe 2 august 1940 dădea cifra de 3.200.000 de locuitori ai Basarabiei; aceleaşi date oficiale pentru 1950 indicau 2.229.000 persoane – 971.000 persoane dispărute în 10 ani, aproape 1/3 din populaţie.

Între 28 iunie 1940 şi 22 iunie 1941, 300.000 de români deportaţi; numai în noaptea de 13 iunie 1941, au fost dislocate şi trimise în Siberia 13.470 de familii, însumând 22.648 de persoane, dintre care aproximativ 2/3 femei şi copii.

Între 1944 şi 1948 , 250.000 de români deportaţi

Între 1946 şi 1947 , 300.000 de români morţi în urma fometei provocate de Stalin

La 6 iulie 1949 începe a 3-a deportare masivă; 11.324 de familii deportate

Între 1954 şi 1964, 300.000 de români deportaţi în Rusia şi Kazahstan

(Victor Bârsan “Masacrul inocenţilor”, Bucuresti, 1993, pg.18-19)

Vă recomandăm să vizitați : http://www.romanism.net/

Destin

Pantelimon Halipa   /1883-1979/

de Octavian Capatina

 Nepot de preot şi fiu de dascăl, Pantelimon Halipa, a avut o viaţă de invidiat şi de un tragism fără sfârşit. Un destin căruia i se poate aplica integral definiţia lui Iorga: “Şi în viaţă, în simţire, în scris, în gând, când te uiţi bine – rămâne mai ales ce a-i dat altora, ce a-i lăsat de la tine, ce a-i jertfit”.

S-a născut lângă Soroca, în 1883. A urmat şcoala primară la biserica din satul natal Cubolta. Tanărul Halipa urmează apoi cursurile Şcolii Spirituale din Edineţ, după care intră la seminarul teologic din Chişinau pe care-l absolvă în 1904. Apoi s-a inscris la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Dorpat (astăzi Tartu Estonia) Un an mai târziu a izbucnit revoluţia rusă şi Halipa s-a văzut nevoit să renunţe la studii. Revenit la Chişinău, alături de alţi tinerii intelectuali români, a scos revista „Basarabia”, prima publicaţie românească a epocii, în paginile căreia a tipărit imnul revoluţionar “Deşteaptă-te, române”, fapt pentru care a fost urmărit de autorităţile ţariste. Este arestat, dar scapă. S-a refugiat la Iaşi şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie, a cărei cursuri le-a urmat între 1908 şi 1912.

În această perioadă a colaborat la revista „Viaţa românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”. În 1908 a tipărit la Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi novele”, prima carte literară din Basarabia după anexarea ţaristă, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”. Revenit la Chişinău în 1913, publică împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director a fost.

Activitatea sa politică s-a intensificat, iar în 1917 a înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc. Anii 1917- 1918 l-a găsit pe Halipa în fruntea curentului unionist, drept pentru care a fost ales vicepreşedinte (21 noiembrie 1917) Sfatului ţării. La 2 decembrie 1917 redactează şi citeşte în Sfatul Tării declaraţia prin care este proclamată Republica Democratică Moldovenească. In Sfatul Tării, la 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu România. La 25 noiembrie 1918 este ales preşedinte al Sfatului Ţării. A participat şi la adunările de la Cernăuţi şi de la Alba-Iulia care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei cu România. Sub conducerea sa parlamentul Basarabean a votat cea mai amplă reforma agrară.

După unirea tuturor provinciilor românesti, a deţinut mai multe funcţii: ministru, secretar de stat pentru Basarabia (1919-1920), ministru al Lucrărilor Publice (1927, 1930), ministru ad-interim la Ministerele Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale (1930). A fost senator şi deputat în Parlament (1919-1934).

Este ales membru corespondent al Academiei Române în 1918, de unde este exclus după sovietizare, în 1948. Simţind pericolul sovietizării, arhiva sa personală, care cuprindea acte si mss originale privind Basarabia, şi-a zidit-o în propria casă ca să scape perchiziţiilor care au şi urmat, curând. Astfel în 5/6 mai 1950 a fost arestat şi deţinut la Sighet până în 1952, când a fost predat URSS, unde a fost “judecat” de un tribunal ucrainean şi condamnat la 25 de ani muncă silnică în Siberia. În anii de lagăr a elaborat şi transmis numeroase memorii către toţi factorii responsabili ai politicii mondiale. În anul 1955 a fost predat guvernului român, fiind închis până în 1957. După reconsiderarea parţială a politicii oficiale faţă de URSS, după 1968, a predat arhiva “zidită” autorităţilor. A murit, la 30 aprilie 1979, la 95 de ani în Bucureşti.

A scris sute de poezii, articole, memorii, reuşind în timpul vieţii să editeze doar un singur volum de literatură, “Flori de pârloagă” (1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu. A scris şi câteva studii istorice: “Bessarabia doprisoedineniâ k Rossii” (1914), “Basarabia sub împăratul Aleksandr I (1812-1825)”, “B. P. Hasdeu” (1939). Postum i se publică în revista „Patrimoniu” din Chişinău Povestea vieţii mele (1990) şi un volum de publicistică (2001). În colaborare cu Anatolie Moraru a mai semnat şi cartea “Testament pentru urmaşi” (Ed. Hyperion Chişinău 1991). Pantelimon Halipa a mai fost întemeietorul Universităţii Populare din Chişinău(1917), al Conservatorului Moldovenesc, al Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, al Societăţii de Editură şi Librărie “Luceafărul” din Chişinău(1940). În 1932 a editat şi a condus revista şi cotidianul omonim “Viaţa Basarabiei”.

„Testament pentru urmaşi”

de Pantelimon Halipa si Anatolie Moraru

Fragmente:

„Primul guvernator al provinciei Scarlat Sturdza , un batran de 80 de ani, bolnavicios …Deci în conducerea superioara se aflau români, cu toţii vorbeau numai româneşte şi ceva greacă. … e de notat ca limba ocupanţilor ruşi nu o cunoştea nimeni şi nici nu interesa pe nimeni. Dar aceasta stare de lucruri n-a durat mult. Incetul cu incetul situaţia se schimbă, în locul guvernatorilor români se numesc guvernatori generali ruşi, care nu cunoaşteau limba românească, nu cunoaşteau legile şi nici obiceiurile locale. Abuzurile generalilor ruşi şi a supuşilor (funcţionarilor – nn) lor se inmulţesc … Dar mai mult decât o serie de abuzuri, pe anchetatorul (imperial, trimis în 1815 – nn) Svinin il impresionează faptul că din Basarabia populaţia moldovenească fuge peste Prut şi trece în Moldova cu miile. … Un alt anchetator rus, Storojenco, scria: <> … Imparatul Alexandru I a dat amiralului Ciceagov o plângere a locuitorilor din Moldova impotriva lui Kutuzov, spunând: <>. Deci, cine işi poate imagina ce suferinţe şi nenoriciri veniseră pe capul bietului popor românesc, dacă insuşi ţarul care patrona toată această barbarie, se ingrozeşte. … ”


Acces brosura de prezentare monografie

Meteo Bălăbănești

Vă dorim o zi plăcută
September 2009
M T W T F S S
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930