Archive for July 26th, 2009

A fost aşezată temelia viitorului schit din cătunul Zimbru

Prea Sfinţitul Casian şi creştinii din satele învecinate au mers pe urmele Sfântului Rafail de la Bursucani *

De doi ani, ziua de 21 iulie a devenit pentru creştinii din Eparhia Dunării de Jos o zi cu încărcătură duhovnicească aparte. Cel care ne aduce starea aceasta specială este un Sfânt al locului – Sfântul Rafail de la Agapia Veche, născut la zimbru 1Bursucani, aşezare ce aparţine comunei gălăţene Bălăbăneşti şi care are în componenţă şi cătunul Zimbru. Canonizarea de anul trecut (în 5-7 martie 2008) a Cuviosului Rafail ne-a făcut să înţelegem mai bine trecutul istoric al acestor aşezări gălăţene din sudul Moldovei, trecut care trebuie pus în legătură cu descoperirea sitului arheologic de la mijlocul veacului al  XVII-lea de la Mănăstirea Adam. Anul trecut, prăznuirea Sfântul Rafailui de la Agapia ne-a adus în atenţie istoria uitată a Schitului Zimbru, arătându-ne în podul vechii Biserici din Bursucani o comoară – Catapeteasma Schitului Zimbru – numit şi “Schitul Maicilor”, Sfânt Odor salvat de oameni şi care anul trecut, prin grija Arhiereului locului, a intrat într-un program de restaurare. Astfel, pe 21 iulie, în locul numit Dealul Zimbrului – pe pământul mângâiat odinioară de paşii rugătoarelor maici de la schit, în care odihnesc trupurile pline de lumină ale monahiilor –  Arhiereul locului, Prea Sfinţitul Casian Crăciun, părintele Toader Pohrib, protoiereu de Tg.Bujor, şi părintele paroh Cezar Gagiu au înălţat smerită rugăciune. Creştinii au fost însoţiţi de trei icoane – între care şi Icoana Maicii Domnului, Icoană Făcătoare de Minuni – şi o cruce recuperată, de asemenea, din cimitirul schitului.

“Ai grijă, acolo e un loc sfânt!”

“Prin anii 1992-1993, când am început să dau pământul oamenilor, am întrebat a cui este bucata aceasta de pământ?, ne mărturisea, recent, domnul Dorin Codreanu, primarul comunei Bălăbăneşti. Şi atunci, un ţăran al locului, domnul Ghiţă Creţu, m-a atenţionat să nu dau pământul, că este al schitului. Ai grijă, acolo e un loc sfânt!, mi-a spus dânsul”… Abia anul trecut, după canonizarea Cuviosului Rafail de la Agapia Veche, autorităţile locale şi cele ale judeţului Galaţi au demarat procedura de retrocedare a terenului fostului Schit Zimbru din Eparhia Dunării de Jos. Liturghia din acest an a venit ca o continuare a rugăciunii monahilor şi monahiilor care s-au nevoit prin aceste locuri cu veacuri în urmă. “Prezenţa noastră aici ne arată încă o dată că Sfinţii lui Dumnezeu nu mor niciodată, spunea Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos, la punerea pietrei de temelie. Trupurile maicilor care s-au nevoit aici începând cu cel de-al XVIII-lea veac sunt zidite în pământul de la Zimbru şi sunt temelia viitorului schit ce aparţine Mănăstirii Adam, la fel ca în vechime”. Icoanele catapetesmei de la schit – în parte restaurate – crucea care a mai rămas din fostul cimitir al maicilor, clopotul recuperat de săteni, toate dau mărturie despre o viaţă sfântă, iar punerea pietrei de temelie în 21 iulie, anul Domnului 2009, la viitorul schit dau dovadă de continuitate. Iar continuitatea în faptele bune şi luminoase răsărite în pământul acesta al Dunării de Jos vorbeşte despre sfinţenie, despre veşnicia lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Săi…

 Nepreţuita comoară de la Bursucani – Biserica “Sfinţilor Voievozi”

Punerea pietrei de temelie la viitorul Schit Zimbru a fost însoţită şi de binecuvântarea lucrărilor la vechea Biserică din satul Bursucani (comuna Bălăbăneşti) care tot anul trecut a intrat într-un serios program de restaurare. Aici, în  podul sfântului locaş – ridicat şi sfinţit în 1842 – a fost găsită catapeteasma Schitului Zimbru. Mărturie a vechimii locului stă şi o Sfântă Cruce a bătrânei biserici la care părintele Cezar Gagiu slujeşte de două decenii. Sfântul Altar va fi sfinţit de îndată ce restaurarea va fi finalizată. Biserica din Bursucani, satul Cuviosului Rafail de la Agapia, aduce în contemporaneitate puţin din vremurile de odihnioară, când Sfântul Rafail îşi purta, poate, rugăciunea pe uliţele satului. Nu sunt multe date despre viaţa petrecută la Bursucani a “Fericitului Rafail”, fost stareţ la Mănăstirea Agapia Veche, însă ştim că marele Mitropolit şi Sfânt Dosoftei în cel de-al XVII-lea veac s-a închinat la Moaştele Sfântului Rafail şi îl considera “între puţinii din neamul nostru care au fost arătaţi în sfinţenia lor, asemeni Sfântului Daniil Sihastru”. “Este o zi specială ziua de 21 iulie, ne-a spus doamna învăţătoare Elena Balaban din Bursucani. De anul trecut, de când Cuviosul Rafail ne-a adunat în rugăciune cu Înalt Prea Sfinţitul Casian, satul nostru a devenit mai viu. Dacă istoria din aceste locuri va fi pusă în valoare, poate în anii care vin, această parte a judeţului ar putea deveni loc de pelerinaj, în apropiere fiind Mănăstirea Adam cu renumita Icoană a Maicii Domnului – Icoană Făcătoare de Minuni. Comoara din satul nostru, ascunsă multă vreme, trebuie pusă în valoare şi astfel ajutăm satul şi pe oamenii săi…” Mulţi dintre pelerinii cu care am discutat deunăzi la Zimbru şi la Bursucani ne-au mărturisit bucuria că trăiesc în aceste locuri pline de sfinţenie şi că rugăciunea din 21 iulie “rămâne o amintire ce nu va putea fi ştearsă” din memoria colectivă a comunităţii. Biserica din Bursucani, Schitul din Zimbru, Mănăstirea Adam rămân o veşnică chemare la pelerinaj, la călătoria care trebuie parcursă «la prezentul continuu al lui Dumnezeu”…

Articol preluat integral din cotidianul Viața Liberă Galați.


Acces brosura de prezentare monografie

Meteo Bălăbănești

Vă dorim o zi plăcută
July 2009
M T W T F S S
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031